Pause

CODUL COMERCIAL

Loading..

CODUL COMERCIAL
Cu modificările din 1895, 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995.
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL din 10 mai 1887

Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie 1887.
În cursul anilor, Codul comercial a suferit modificări substanţiale. O parte din articolele abrogate au fost păstrate în text, iar pentru a evidenţia faptul ca sunt abrogate ele sunt marcate în text, după numărul articolului, cu "***". Actul abrogator este menţionat la sfârşitul articolului sau seriei de articole abrogate.

CARTEA I
DESPRE COMER? ÎN GENERE

Titlul I
DISPOZI?IUNI GENERALE
ART. 1
În comerţ se aplică legea de fata.
Unde ea nu dispune se aplică Codul civil.
ART. 2
Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi antrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni care servesc comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale.

Titlul II
DESPRE FAPTELE DE COMER?
ART. 3
Legea consideră ca fapte de comerţ:
1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;
4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau artistul vinde;
11. Operaţiunile de banca şi schimb;
12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.
16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
ART. 4
Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
ART. 5
Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul.
ART. 6
Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.
Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe necomercianţi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială.

TITLUL III
DESPRE COMERCIAN?I
ART. 7
Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.
ART. 8
Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.
ART. 9
Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.
ART. 10 ***
Minorul de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dânsul ca comerciant va trebui sa aibă etatea de 18 ani împliniţi, sa fie emancipat, sa aibă autorizaţiunea în scris a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.
Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurile bursei celei mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.
Grefierului tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunile s-au făcut.
Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau.
ART. 11 ***
Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le consideră ca fapte de comerţ.
ART. 12 ***
Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi înstrăina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo autorizaţiune.
-----------------------
***) Articolele 10-12 a fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 (B. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

ART. 13
Tatăl sau mama care exercită puterea părintească sau, în lipsa lor, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal. *)
Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 10.
------------------------
*) În baza dispoziţiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacităţii Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii părinţi fiind supuşi aceluiaşi regim juristic.

ART. 14
Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ.
ART. 15-16
Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii maritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).
ART. 17
Când prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vreun drept asupra bunurilor câştigate de femeie, aceste bunuri şi veniturile lor rămân exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)
---------------------------
*) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 bărbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

ART. 18 ***
Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau, sau de către un tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeii, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie sa fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 10.
Cu toate acestea, dacă minorul sau femeia incepuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie şi pe aceia care le-au retras autorizaţiunea.
În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile în curs de executare.
---------------------------
***) Abrogat prin art. V din Decr. nr. 185/1949 (B. of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

ART. 19
Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui sa fie trimis în copie certificată, în termen de o lună de la data lui, de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria, la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).
Ofiţerul starei civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusă prin acest articol va fi supus la o amendă de 25 până la 100 de lei; iar dacă omisiunea a fost făcută cu rea credinţa, la destituire; în amândouă cazurile fără prejudiciul drepturilor părţilor interesate. *).
-------------------------
*) Minimul şi maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecătoreşti (M. of. 139 din 18 iunie 1943)

ART. 20
Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este dator sa depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o lună socotit din ziua când şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. *).
---------------------------
*) Textul se aplică ambilor soţi, nu numai bărbatului.

ART. 21
Cererea de separatiune de patrimonii între soţi dintre care unul este comerciant, trebuie sa fie publicata în modul prevăzut la art. 10. *)
Hotărârea asupra cererei de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o lună de zile de la sus zisa publicaţiune.
Dacă se admite separaţia, hotărârea definitiva va trebui sa fie publicata tot în acelaşi mod, în termen de o lună de la data ei.
În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricând interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, dacă a avut loc.
Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite acţiunea ce le acordă art. 975 din Codul civil, când separatiunea ar fi fost făcută în frauda drepturilor lor.
--------------------------
*) Dispoziţiile acestui text se vor corobora cu art. 3-6 alin. 2 din Codul familiei.

Titlul IV
DESPRE REGISTRELE COMERCIAN?ILOR

ART. 22
Registrele obligatorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier.
ART. 23
Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc în contabilitatea comercială, dar care nu sunt obligatorii.
ART. 24
Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnătura, un inventar de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventar şi bilanţ le va copia în registrul special pentru aceasta şi le va semna.
Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerii inventariului.
Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot încasa se vor înscrie numai pentru memorie.
Dacă sunt mai multi tovarasi solidari, trebuie sa subsemneze fiecare.
ART. 25
El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.
ART. 26
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi, afara de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu există tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre, judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecătoriei. *)
----------------------------
*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.

ART. 27
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punindu-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.
Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la aceste două articole. *)
----------------------------
*) Decretul 662 (Legea 165) pentru adăugarea unor dispoziţiuni la art. 26 şi 27 la Codul Comercial publicat în M. Of. 74 din 28 martie 1944.

ART. I
Art. 26 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:
Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina şi afara de registrul copier, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul de pace respectiv, în localităţile unde nu există tribunal.
Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.
Formalităţile prevăzute de articolul de fata se vor putea efectua la începutul noului an, chiar dacă registrele folosite în anul expirat nu au fost inchiate şi vizate, în condiţiile articolului următor.
ART. II
Art. 27 din Codul Comercial va avea următorul cuprins:
Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de pace, la finele fiecărui an comercial şi cel mult până la încheierea bilanţului ,spre încheiere şi viza.
Tribunalul sau judecătorul de pace va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza: "Astăzi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... şi s-a vizat cu a noastră semnătura" punindu-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.
ART. III
Dispoziţiunile adăugate la art. 26 şi 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ.

ART. 28
La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu există, la fiecare tribunal de judeţ, se va ţine un registru, în care se va înscrie numele comercianţilor care şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe care comerciantul le prezintă anual pentru încheiere şi viza.
Dacă numerotarea sau viza unui registru a fost făcută de judecătorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.
ART. 29
Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba româna sau în una din limbile moderne, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lăsa vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături, dacă aceasta este necesar, se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse sa fie citibile.
ART. 30
Comercianţii sunt datori a păstra, în timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a ţine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.
Asemenea sunt datori a păstra cel puţin până la doi ani facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor.
ART. 31
Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecata după cererea unei părţi decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.
ART. 32
În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordona înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr-insele numai ceea ce este privitor la litigiu.
ART. 33
Când registrele oferite, cerute sau ordonate a se înfăţişa se află în circumscriptiunea unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într-un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.
ART. 34
Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

TITLUL V
DESPRE OBLIGA?IUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL
ART. 35
Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptării după natura contractului.
Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul cu conditiunea ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.
ART. 36
Când propuitorul cere executarea imediata a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.
ART. 37
Până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea împiedică ca contractul sa devie perfect, dacă ea ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi, după ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoacă contractul răspunde de daune-interese.
ART. 38
În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa părţii căreia este făcută.
ART. 39
Acceptarea condiţionată sau limitată se consideră ca un refuz al primei propuneri şi formează o nouă propunere.
ART. 40
Când urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriei, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice fel de proba.
ART. 41
Când moneda arătată într-un contract nu are curs legal sau comercial în tara şi când cursul ei n-a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi făcută în moneda ţării, după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadenţei şi la locul plăţii; iar când în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afara numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o altă asemenea.
ART. 42
În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afara de stipulaţiune contrarie.
Aceeaşi presumptiune există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială.
Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni care, încât ii priveşte, nu sunt fapte de comerţ.
ART. 43
Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
ART. 44
În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din Codul civil.
ART. 45
Contractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.
ART. 46
Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:
Cu acte autentice;
Cu acte sub semnătura privată;
Cu facturi acceptate;
Prin corespondenta;
Prin telegrame;
Cu registrele părţilor;
Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil;
În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.
ART. 47
Telegrama face proba, ca act sub semnătura privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătată intr-insa ca trimitatorul ei. Ea face aceeaşi probă, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o altă mâna, când ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se predă, de însăşi acea persoana.
Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competenta, atunci se aplică principiile generale. În caz când identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-postale, proba contrarie este admisă.
Data telegramelor stabileşte, până la proba contrarie, ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.
ART. 48
În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezumă afara de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomandă conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-postale.
ART. 49
În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimţământ, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarată autentică de autoritatea competenta, sunt valabile şi fac proba în justiţie.
ART. 50
Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.
Înscrierea în registre, făcută de prepusul care ţine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are acelaşi efect ca şi când ar fi făcută de însuşi stapanul.
ART. 51
Registrele pe care comercianţii sunt obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sunt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.
Neîndeplinirea prescripţiilor legii în aceasta privinţa, poate atrage încă după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.
ART. 52
Registrele comercianţilor, chiar netinute în regula fac proba, contra lor. Partea însă care voieşte a se referi la dansele nu poate scinda conţinutul lor.
ART. 53 ***
Dacă partea la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuză a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectelor contestatiunei.
---------------------------
***) Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950).

ART. 54
Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la aceasta proba în caz când registrele comerciale ale părţilor nu concordă, sau a atribui o credinţă mai mare registrelor uneia din părţi.
ART. 55
Când codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă şi de codul civil.
ART. 56
Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.
ART. 57
Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna şi anul.
Ea poate fi stabilită, fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46.
Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin, precum şi în girurile lor, se consideră drept adevărata până la proba contrarie.
ART. 58
Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.
Cheltuielile privesc pe reclamant.
În privinţa titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observă legile speciale.
Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscând viciul cauzei posesiunei.
ART. 59
Orice obligaţiune comercială trebuie sa fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operatiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.
În lipsa de o clauză expresă, contractul trebuie sa fie executat în locul unde cel ce s-a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.
Dacă însă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoştinţa părţilor se găsea într-alta parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

TITLUL VI
DESPRE VÂNZARE

ART. 60
Vânzarea făcută pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determină în urma.
ART. 61
Vânzarea făcută pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz preţul se determină conform dispoziţiunilor art. 40.
Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrajului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma.
Când persoana desemnată sau aleasă nu voieşte sau nu poate primi, părţile trebuie sa proceada la o nouă numire.
Dacă părţile nu se invoiesc, numirea se face de justiţie.
ART. 62
Când mărfurile vândute sunt arătate în contract numai prin catime, fel şi calitate, fără nici o altă indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, în locul şi timpul stipulat, câtimea, felul şi calitatea convenite, chiar dacă mărfurile care ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.
ART. 63
Vânzarea mărfurilor care se află în călătorie cu arătarea vasului care le transportă sau care urmează a le transporta, este supusă conditiunei sosirii în buna stare a acelui vas.
Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transportă sau urmează a transporta mărfurile vândute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.
Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.
Dacă prin convenţiune nu se fixează vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul sa fie fixat de justiţie.
ART. 64
Dacă prin contract, sau mai în urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se află mărfurile ce călătoresc şi termenul expiră fără ca vasul sa fie sosit, cumpărătorul are dreptul a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.
Când însă nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei.
În caz de întârziere, justiţia ţinând seama de împrejurări, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expiră fără ca vasul sa sosească, contractul se consideră ca reziliat.
În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decât un an, socotit din ziua plecării vasului de la locul unde mărfurile au fost încărcate.
ART. 65
Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forţa majora sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s-a făcut transportul se consideră, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.
ART. 66
Avariile intimplate în timpul călătoriei reziliază contractul, dacă mărfurile sunt până într-atât deteriorate încât nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.
În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivită scădere de preţ.
ART. 67
Când, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului, şi aceasta nu-şi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favoarea părţii care îşi executase obligaţiunea sa.
În lipsa de asemenea oferte sau stipulaţiuni exprese, rezilierea contractului se regulează după dispoziţiunile codului civil, privitoare la conditiunea rezolutorie tacită.
În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele interese cauzate.
ART. 68
Când cumpărătorul unui lucru miscator nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vândut la o casă acreditată de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.
Vânzarea se va face prin licitaţie publica, sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune interese.
Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face sa se cumpere lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.
Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa în mai mult dintre preţul plătit a doua oară şi acela convenit cu primul vânzător, precum şi a cere daune interese, dacă ele se cuvin.
Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă.
ART. 69
Dacă termenul stipulat într-un contract de vânzarea unui lucru mobil este esenţial naturii operaţiunii, partea care voieşte executarea convenţiei, fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favoarea sa, trebuie sa încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului.
Chiar în acest caz vânzarea lucrului nu se poate face decât a doua zi după incunostiintare.
ART. 70
Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o altă piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului viciile aparente în timp de două zile de la primire, ori de câte ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se află lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.
El este dator sa denunţe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor.
O dată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vândut.
ART. 71
Prezidentul tribunalului, şi acolo unde nu există tribunal, judecătorul de ocol poate ordona, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, cu atât calitatea cat şi starea în care se află lucrul vândut sa fie constatate de unul sau mai multi experţi, pe care ii va numi din oficiu.
Prin aceeaşi ordonanţă de numire a experţilor, sau prin o altă, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vândut, sau depunerea lui într-un depozit public sau intr-alt loc pe care-l va desemna; şi dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vânzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.
ART. 72
Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui sa fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul dintre ei se află în localitate.
În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, de la executarea ei.
Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze atât identitatea cât şi viciile mărfii cumpărate de dânsul.
ART. 73
Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.

Titlul VII
DESPRE REPORT

ART. 74
Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ, şi în revinzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie.
Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.
Proprietatea lor se transfera la cumpărător.
Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămână în profitul vânzătorului.
ART. 75
Revinzarea titlurilor date în raport poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.
ART. 76
Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferenţele înspre a face separat plăţile lor şi reînoiesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se consideră ca părţile au încheiat un nou contract de report.

Titlul VIII
DESPRE SOCIET??I ?I DESPRE ASOCIA?IUNI COMERCIALE

CAP. 1
DESPRE SOCIET??I

SEC?IUNEA I - VI
ART. 77 - 220
Abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

SEC?IUNEA VII
Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative.

ART. 221- 235
Abrogate prin Legea privind organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modificările ulterioare. (vezi şi art. 226 din Codul Cooperaţiei din 1935,)

SEC?IUNEA VIII
Dispoziţiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în tari străine
ART. 236
Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990.
ART. 237
Societăţile pe acţiuni şi celelalte societăţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi având sediul în tara străină, vor putea să-şi stabilească un sediu secundar sau o reprezentantă în România.
a) Dacă vor dovedi printr-o declaraţie a guvernului lor, ca în tara unde sunt înfiinţate se observă deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel;
b) Dacă vor îndeplini prescripţiile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în ceea ce o priveşte.
ART. 238
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)
Societăţile legal constituite în tara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentantă, sunt supuse la dispoziţiunile prezentului cod în ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări la unul sau altul din zisele acte, şi a bilanţurilor; ele sunt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de lege, numele persoanelor care dirig sau administrează aceste sedii, sau care reprezintă în orice mod societatea în tara.
Aceste persoane răspunzătoare fata cu cei de al treilea, ca administratorii societăţilor naţionale.
Dacă societăţile sunt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni, şi le sunt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni, relative la aceleaşi societăţi.
Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România.
ART. 239
Societăţile care, deşi constituite în tara străină au însă în România sediul şi obiectivul principal al întreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunile prezentului cod, rămânând supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunii de fata, pentru a putea funcţiona în tara.
ART. 240
Nici o societatea străină nu va putea face în România operaţiuni la care nu este îndreptăţită în tara unde îşi are sediul principal.
ART. 241
Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine.
ART. 242
Societăţile străine sunt supuse aceloraşi impozite la care sunt supuse societăţile române de aceeaşi natură.
ART. 243
Abrogat (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
ART. 244
Societăţile pe acţiuni, legal constituite în tara străină, nu vor putea să-şi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentantă în România, fără a avea prealabilă autorizaţie a guvernului român.
Aceasta autorizaţie nu se va putea decât după ce se va lua avizul Camerii de Comerţ din Bucureşti; şi dacă societatea îşi stabileşte sediul într-un alt loc, şi pe acel al Camerii de Comerţ din acea localitate, sau a celei mai apropiate, când n-ar fi Camera de Comerţ în acel loc.
ART. 245
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
Cererea de autorizaţie va fi însoţită de următoarele acte:
1) Statutele societăţii autentificate în regula, precum şi orice alte acte dovedind existenta legală a societăţii în tara unde s-a înfiinţat; şi o declaraţiune formală ca societatea se supune legilor române.
2) Recipisa Cassei de depuneri, constatând depunerea cautiunei fixată de guvern, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în tara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, sa fie mai mica de 100.000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei până la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 250.000 lei, pentru fiecare ramura în parte.
Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinţa a acţionarilor şi creditorilor din tara.
Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statutului Roman, după cursul zilei când se face consemnarea, şi va fi depusă pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara.
Societăţile care vor înfiinţa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupă cu creari sau exploatări de căi de comunicatiuni şi de mine, precum şi băncile, având de obiect operaţiuni financiare şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cauţiuni.
3) O declaraţie a societăţii, omologata de autoritatea competenta a ţării respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România.
ART. 246
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe care guvernul le va lua după împrejurări, societăţile pe acţiuni străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare:
1) Societăţile pe acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele ţării ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor din tara.
Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generala.
2) Societăţile pe acţiuni străine vor publica, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna mai a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din tara, conform prescripţiilor legii.
Asemenea ele vor înainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publica la sediul lor principal;
3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerţ sa pronunţe retragerea autorizaţiunii în cazurile următoare:
a) Când capitalul de acţiuni al societăţii autorizate va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată când s-a făcut cererea de autorizaţiune;
b) Când, prin orice împrejurare, s-ar diminua cauţiunea depusă conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi complectat;
c) Când se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire;
d) Când aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni;
e) Când ar înceta reciprocitatea prevăzută de alin. 1 de sub art. 237;
f) Când societatea a încetat de a funcţiona în tara sa de origine.
Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliu, ascultind şi societatea incriminată şi motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decât de apel, în termenul de o lună de la pronunţare. Curtea de apel, ascultind societatea, va statua definitiv.
4) Cauţiunea depusă se va restitui numai atunci, când se va dovedi ca nu mai există în tara nici o obligaţiune a societăţii autorizate, sau când o societate româna, recunoscută ca buna de guvern, va garanta necondiţionat pentru societatea străină care va cere liberarea cautiunei;
5) Acţiunile societăţilor străine funcţionând în tara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decât după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, având publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv.
ART. 247
Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine sa poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente, şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar când aceştia prin contractarea lor ar fi depăşit puterile ce li se conferise.
ART. 248
Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
ART. 249
Societăţile străine de felul celor prevăzute de art. 239, care funcţionează, precum şi celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula pozitiunea în conformitate cu dispoziţiunile legii de fata.
ART. 250
Persoanele care vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favoarea şi pe seama societăţilor străine, care nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printr-aceasta şi pe Stat de taxele la care are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului Roman prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal.

CAP. 2
DESPRE ASOCIA?IUNI

SEC?IUNEA I
Despre asociatiunea în participaţiune
ART. 251
Asociatiunea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.
ART. 252
Asociatiunea în participaţiune poate sa aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către necomercianţi.
ART. 253
Asociatiunea în participaţiune nu constituie, în privinţa celor de al treilea, o fiinţă juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obligă decât către acela cu care au contractat.
ART. 254
Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii.
Cu toate acestea, întru cât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie în natura, având dreptul, în caz când restitutiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afara de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.
ART. 255
Afara de dispoziţiunile articolelor precedente, convenţiunile părţilor determină forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunei.
ART. 256
Asociaţiunile în participaţiune sunt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie sa fie probate prin act scris.

SEC?IUNEA II
Despre asociatiunea de asigurare mutuală
ART. 257
Asociatiunea de asigurare mutuală are ca scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociaţiunii.
Ea constituie, fata cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor.
ART. 258
Asociatiunea de asigurare mutuală trebuie sa fie probată prin act scris.
Ea se regulează prin convenţiunile părţilor.
ART. 259
Asociatiunea se administrează prin asociaţi, care sunt mandatarii săi temporali şi revocabili.
ART. 260
Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbări unuia sau altuia dintr-insele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sunt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuală.
Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui sa rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147
ART. 261
Asociaţii nu sunt obligaţi sa contribuie decât cu partea determinată prin contract; şi în nici un caz nu sunt ţinuţi către cei de al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.
ART. 262
Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat încetează de a face parte din asociaţiune, raminindu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.
ART. 263
Asociatiunea nu se dizolvă prin interdicţia sau moartea unuia din asociaţi.
Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

CAP. 3
DISPOZI?IUNI PENALE ?I TRANZITORII

ART. 264
Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într-o societate pe acţiuni, sau anuntind publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat sa obţină subscriptiuni sau vărsăminte.
ART. 265
(Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
Se vor pedepsi cu o amendă până la cinci mii lei, afara de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:
1. Fundatorii, administratorii, directorii, censorii şi lichidatorii societăţilor, care în relaţiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generala, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor societăţii, sau care cu ştiinţa au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;
2. Administratorii şi directorii care, cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr-insele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;
3. Administratorii şi directorii care au emis acţiuni mai jos decât valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii, contrariu dispoziţiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin încălcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;
4. Administratorii şi directorii care au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;

5. Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vieţii şi al societăţilor administrative de tontine, care vor fi contravenind dispoziţiunilor art. 147;
6. Lichidatorii care au reimpartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203.
Aceiaşi pedeapsa se aplică censorilor care, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.
ART. 266
Dacă depunerea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor în comandită pe acţiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbări ziselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s-a făcut în termenele fixate, sau s-a făcut în mod incomplect, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordona sa se facă, se va pedepsi cu o amendă care va putea sa se ridice până la cincizeci lei pentru fiecare zi de întârziere.
ART. 267 ***
Administratorii societăţilor cooperative, având asociaţi cu responsabilitate nemărginită, care nu depun la tribunalul de comerţ, la finele fiecărui trimestru lista prescrisă de art. 229, şi grefierul care nu va denunţa aceasta omisiune procurorului în cele 10 zile următoare vot fi pedepsiţi cu o amendă până la 300 lei.
-------------------------
***) Abrogat prin Legea cooperaţiei din 1929.

ART. 268
Orice abatere de la dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele dintâi două aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amendă care nu va trece peste una suta lei.
ART. 269
Societăţile constituite înainte de punere în lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182, precum şi dispoziţiunilor care carmuiesc lichidarea şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.
Societăţilor existente, care ar voi să-şi modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungească termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul cod.

Titlul IX
DESPRE CAMBIE ?I DESPRE CEC

ART. 270 - 369
Dispoziţiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgată prin decretul nr. 1249/1934, publicat în M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o altă reglementare cambiei şi biletului de la ordin.

Titlul X
DESPRE CONTUL CURENT

ART. 370
Contractul de cont curent produce:
1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusa făcută sub "rezerva încasării";
2) Compensatiunea reciprocă între părţi, până în concurenta debitului şi a creditului respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenţei;
3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data inscrierei.
Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părţile nu s-au învoit altfel.
ART. 371
Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent.
ART. 372
Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convenţiuni, şi în lipsa la 31 Decembrie a fiecărui an.
Dobânda diferenţei curge de la data lichidării.
Numai diferenţa (saldo) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă executiunei sau opririi în mâna unui al treilea, sau asigurată prin ipoteca. Dacă s-a consimţit o ipotecă prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul, decât până la concurenta soldului final al contului.
ART. 373
Contractul de cont curent e de drept desfiinţat:
1) Prin scadenta termenului convenit;
2) În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi;
3) Prin falimentul uneia din părţi.
Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părţi.

Titlul XI
DESPRE MANDATUL COMERCIAL ?I DESPRE COMISION

CAP. 1
DESPRE MANDATUL COMERCIAL

SEC?IUNEA I
Despre mandatul comercial în general
ART. 374
Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandatului.
Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.
ART. 375
Deşi conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai dacă aceasta se declară cu preciziune prin mandat.
Dacă mandatarul nu are instrucţiuni decât asupra unor părţi ale afacerii, mandatul se socoteşte liber pentru celelalte.
Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executării lui, chiar când nu ar fi anume arătate.
ART. 376
Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, sa facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face sa se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat şi sa îngrijească de dansele în socoteala mandantului, până ce acesta va putea lua măsurile necesare.
În caz de întârziere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.
ART. 377
Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului, prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului, fata cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vânzarea lucrurilor, după formele prevăzute de art. 71.
ART. 378
Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea să-l hotărască a revoca sau a modifica mandatul.
ART. 379
Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredinţate spre păstrare, afara de cele provenite din caz fortuit, forţa majora, din viciul sau chiar natura lor.
ART. 380
Mandatarul e ţinut a plati dobânda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.
ART. 381
Mandatarul, care nu se conforma instrucţiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese.
ART. 382
Mandatarul este dator a încunoştiinţa fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului.
Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.
ART. 383
Mandatarul care schimbă destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobânda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda.
ART. 384
Mandatarul este dator să-şi arate mandatul persoanelor cu care tratează, când i se cere.
El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afara numai dacă nu probează ca aceştia aveau cunoştinţa de ele în momentul când obligaţiunea a fost contractată.
ART. 385
Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afara numai dacă nu există convenţiune contrarie.
ART. 386
Suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului se determină, în lipsa de convenţiune, de către judecata, după împrejurări.
ART. 387
Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi, chiar pentru retribuţiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispoziţiunea sa, în magazinele sale, sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a poliţei de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.
Creanţele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vânzătorului ce revendică, cu toate ca plăţile şi cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.
În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispoziţiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod.
Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subsista asupra preţului.
ART. 388
Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie sa notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitaţia de a i se face plata în termen de cinci zile şi cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vânzarea lucrurilor supuse privilegiului.
Mandantul va putea face opoziţie, citind pe mandatar înaintea judecăţii. Opoziţiunea va trebui sa fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiei de către mandant.
Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile, dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, dacă domiciliază în orice alta parte a ţării; de două luni dacă domiciliază afara din România.
Dacă termenul a trecut sau opoziţiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, sa facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68.
ART. 389
Dacă mai multi mandatari sunt numiţi prin acelaşi act, fără a se arăta ca ei trebuie sa lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.
Dacă prin act se declară ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi acei ce acceptă se socotesc autorizaţi a-l îndeplini, când ar forma majoritatea celor numiţi.
Comanditarii sunt responsabili solidar.
ART. 390
Afara de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează:
1. Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, dacă nu este autorizată a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15;
2. Prin revocarea autorizaţiei de a exercita comerţul, ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.
ART. 391
Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunţarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.
Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat, în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.

SEC?IUNEA II
Despre prepuşi şi reprezentanţi
ART. 392
Prepus este acela care este însărcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercită, fie în alt loc.
ART. 393
Patronul răspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el, în limitele însărcinării ce i-a dat.
Dacă sunt mai multi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.
Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societăţii.
ART. 394
Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.
Mandatul expres trebuie sa fie depus la tribunalul a cărui jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta şi afipt conform dispoziţiunilor art. 10.
Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localităţii. Până la îndeplinirea formalităţilor de mai sus, se aplică dispoziţiunile articolului următor.
ART. 395
Fata cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general, şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat.
Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricţiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoşteau în momentul contractării obligaţiunii.
ART. 396
Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în subsemnatura sa, pe lângă numele şi prenumele sau propriu, numele şi prenumele sau firma patronului, cu menţiunea "prin procura", sau alta asemenea.
În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obligă personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însărcinat.
ART. 397
Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoturi de natura aceluia cu care este însărcinat.
În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, şi patronul are încă dreptul de a reţine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operaţiuni.
ART. 398
Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlurile III şi IV ale acestei cărţi, în ce priveşte comerţul cu care este însărcinat.
ART. 399
Revocarea mandatului expres trebuie sa fie făcută în aceleaşi forme cu care el a fost dat.
ART. 400
Prepusul poate intenta orice acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dânsul, în exerciţiul comerţului cu care a fost însărcinat.
ART. 401
Dispoziţiunile acestei secţiuni se aplică reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine, care de obicei tratează sau încheie în tara, în numele şi pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi.

SEC?IUNEA III
Despre comisi călători pentru comerţ
ART. 402
Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizand-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau sa facă operaţiuni de ale comerţului sau, rămâne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.
ART. 403
Dispoziţiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceştia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

SEC?IUNEA IV
Despre comisii pentru negot
ART. 404
Comisii pentru negot sunt prepuşi pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca, în locul unde exerciteaza comerţul şi în momentul predarei, sa ceara şi sa încaseze preţul mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta, chitanţa valabilă în numele patronului lor.
Afara din magazin, ei nu pot cere plata creanţelor patronului, fără autorizaţie specială.

CAP. 2
Despre comision

ART. 405
Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.
Între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.
ART. 406
Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune în contra comitentului.
ART. 407
Comisionarul trebuie sa ţină deosebite între dansele şi chiar de ale sale proprii, lucrările diferiţilor comitenţi, şi sa aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operaţiune.
Dacă comisionarul are în contra aceleiaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, şi în caz de plata sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut.
În lipsa de asemenea aratare, plata se va împărţi proporţional între fiecare creanţa.
ART. 408
Operaţiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămân în sarcina sa, şi prin urmare:
1) Dacă a vândut cu preţ mai mic decât cel hotărât sau, în lipsa, mai mic decât cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferenţa, afara numai dacă nu ar proba ca vânzarea cu preţul hotărât nu se putea face şi ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba;
2) Dacă a cumpărat cu un preţ mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operaţiunea şi a o considera ca făcută în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferenţa preţului;
3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.
ART. 409
Comisionarul care, fără autorizaţiunea comitentului, face înaintări de bani, vânzări sau alte operaţiuni pe credit, îşi ia asupră-şi orice răspundere şi comitentul ii poate cere plata neîntârziată a creditelor făcute, cedandu-i interesele şi foloasele ce ar rezulta din aceasta.
ART. 410
Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.
ART. 411
Când comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obligaţiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circulând în comerţ sau mărfuri, având preţ la bursa ori în piaţa, dacă comitentul nu a dispus intr-altfel, el însuşi poate să-i procure pe preţul cerut, ca vânzător, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa reţină pentru sine, după preţul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.
Dacă, în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vânzarea s-a făcut pe contul sau şi sa ceara de la comisionar executarea contractului.
ART. 412
Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de către persoanele cu care a contractat, afara de convenţiune contrarie.
Când comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, fata de comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiunilor rezultând din contract.
În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanţie, "pentru credit". Aceasta proviziune se stabileşte de părţi prin convenţiunea lor, iar în lipsa este lăsată la aprecierea judecăţii.

Titlul XII
DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

ART. 413
Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzătorul care se obligă a-l face în numele sau propriu şi în socoteala altuia, ori între unul dintre aceştia şi cărăuşul ce se însărcinează a-l face.
Se numeşte "cărăuş" persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte, sau sa facă a se transporta, un obiect oarecare.
Obligaţiunile între expeditor şi întreprinzătorul de transporturi pe apa şi căpitan sau patron, sunt regulate prin dispoziţiunile prevăzute în cartea II-a a acestui cod.
ART. 414
Expeditorul trebuie sa dea cărăuşului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.
Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtător.
Forma şi efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispoziţiunile titlului IX din aceasta carte.
ART. 415
Scrisoarea de carat trebuie sa fie data, subscrisă de expeditor şi sa cuprindă:
1. Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transportat şi dacă lucrurile sunt în lăzi sau pachete şi calitatea acestora, numărul şi sigiliile sau mărcile puse pe dansele;
2. Numele expeditorului şi locuinţa sa;
3. Numele şi locuinţa cărăuşului;
4. Locul de destinatiune şi persoana destinatarului, cu aratare dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător;
5. Portul sau preţul transportului şi sumele datorate cărăuşului pentru expeditiune, adaogandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;
6. Timpul în care trebuie sa fie făcut transportul sau, când transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcută cu mare sau mica iuteala;
7. Celelalte stipulaţiuni asupra cărora părţile s-au înţeles.
Expeditorul se poate desemna el însuşi ca destinatar.
ART. 416
Expeditorul este dator a încredinţa cărăuşului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinţă; el este răspunzător de cuprinsul şi regularitatea lor.
ART. 417
Cărăuşul va da expeditorului, când acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dânsul.
Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuş, transfera posesiunea lucrurilor transportate.
Convenţiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie, fata cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisoarei de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuş.
ART. 418
Dacă cărăuşul primeşte lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vicii aparente de imbalotare.
ART. 419
Cărăuşul este dator sa facă expediţia lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afara dacă prin natura lor, din cauza destinaţiei ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui sa se urmeze intr-altfel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forţa majora.
ART. 420
Dacă, din caz fortuit sau forţa majora, transportul este împiedicat sau peste măsura întârziat, cărăuşul trebuie sa încunoştiinţeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, plătind numai cheltuielile făcute de cărăuş, şi dacă împiedicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăuşul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăuşului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris.
ART. 421
Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decât aceea arătată în scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviinţă; dar este dator a plati cărăuşului cheltuielile făcute şi pagubele directe şi imediate rezultând din executarea acestui contra ordin.
Obligaţiunile cărăuşului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana căreia ii sunt destinate şi care posedă actele necesare a făcut cererea de predare cărăuşului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dansele.
Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol este al celui ce posedă exemplarul scrisorii de carat, subscris de cărăuş. Cărăuşul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, dacă destinaţiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o nouă scrisoare de carat.
ART. 422
Termenul predării lucrurilor transportate se hotărăşte prin învoirea părţilor. În lipsa, el este lăsat la aprecierea judecăţii.
ART. 423
Cărăuşul este răspunzător de faptele subordonaţilor săi, de ale tuturor cărăuşilor succesivi şi de ale oricărei alte persoane căreia dânsul i-a încredinţat facerea transportului.
ART. 424
Diferiţii cărăuşi au dreptul de a face sa se declare, pe scrisoarea de carat sau intr-altfel, starea în care se află lucrurile ce se transportă în momentul când ele le sunt încredinţate.
În lipsa unei asemenea declaraţiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare şi conform cu aratarile cuprinse în scrisoarea de carat.
ART. 425
Cărăuşul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredinţate spre transport, din momentul în care le primeşte până la acela al predării lor destinatarului, afara dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forţa majora, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.
ART. 426
Dacă sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica uşor, animale sau lucruri pentru care transportul urmează sa fie făcut în anume condiţiuni, administraţiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea sa se presupună ca provenită din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afara numai dacă ele sunt în culpa vădita.
ART. 427
Stricăciunile se vor proba conform dispoziţiunilor art. 71, şi expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, după distincţiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiţie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fără cauţiune.
ART. 428
În caz de întârziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăuşul pierde o parte din preţul transportului, în proportiune cu durata întârzierii şi pierde întreg preţul transportului, dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărât pentru facerea transportului, afara de pagubele mai mari de care este răspunzător, dacă s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.
Cărăuşul nu este responsabil de întârziere, dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forţa majora, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.
Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajunge pentru a justifica întârzierea.
ART. 429
Cărăuşul îşi poate margini răspunderea până la concurenta unei sume de atât la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse în timpul transportului la o micşorare în greutate sau în măsura. Aceasta suma trebuie sa fie hotărâtă mai dinainte şi specificată pentru fiecare ladă sau colet, dacă lucrurile sunt împărţite în lăzi sau colete.
Cărăuşul nu poate beneficia de convenţiunea prin care dânsul şi-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micşorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacă probează ca, după împrejurările ce au avut loc, micşorarea nu putea ajunge la aceea hotărâtă de părţi.
ART. 430
Paguba provenită prin pierdere sau stricaciune se calculează după preţul curent al lucrurilor transportate la locul şi în timpul predării. Preţul curent se stabileşte după dispoziţiunile art. 40, scăzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricaciune.
Dacă paguba este cauzată prin dol sau neglijenţa vădita, cuantumul despăgubirii se determină după dispoziţiunile art. 1084 şi 1806 din codul civil.
În caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăuşului fără arătarea conţinutului, cuantumul despăgubirii se determină după împrejurările particulare ale faptului.
ART. 431
Cărăuşul nu răspunde de lucrurile preţioase, bani şi titluri ce nu i-au fost declarate, şi în caz de pierdere sau stricaciune nu este răspunzător decât de valoarea arătată.
ART. 432
După ajungerea lucrurilor transportate, sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinaţie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum şi acţiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor şi a scrisorii de carat.
ART. 433
Cărăuşul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, până când persoana ce se prezintă a le primi nu-şi îndeplineşte obligaţiunile.
În caz de neînţelegere, dacă destinatarul plăteşte suma ce crede ca datoreşte, şi depune în acelaşi timp şi diferenţa până la suma pretinsa de cărăuş, acesta este dator a-i predă lucrurile transportate.
Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, cărăuşul se poate opune ca sa facă predarea, până la restituirea exemplarului subscris de dânsul.
ART. 434
Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se află lucrurile transportate, deşi ele n-ar prezenta însă semne exterioare de stricaciune.
Destinatarul care primeşte lucrurile e obligat sa plătească ceea ce se datoreşte pentru transport după scrisoarea de carat, precum şi toate celelalte cheltuieli.
ART. 435
Dacă cărăuşul predă lucrurile transportate, fără a arăta sumele ce i se datoresc lui, cărăuşilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia există neînţelegere, pierde dreptul de regres şi rămâne răspunzător către expeditori şi cărăuşii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are însă acţiune contra destinatarului.
ART. 436
Orice cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau ultimului cărăuş. Se poate îndrepta şi contra cărăuşului intermediar, când s-ar proba ca paguba s-a cauzat în timpul când acesta a făcut transportul.
Orice cărăuşi chemat a răspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema în garanţie sau pe cărăuşul care l-a precedat imediat, sau pe cărăuşul intermediar răspunzător de paguba, după dispoziţiunile stabilite mai sus.
ART. 437
Pentru toate creanţele rezultând din contractul de transport, cărăuşul are privilegiu asupra lucrurilor transportate până la predarea lor destinatarului.
Dacă sunt mai multi cărăuşi, cel din urma dintre ei exercită drepturile celor anteriori.
ART. 438
Dacă nu se găseşte destinatarul, sau se iveşte neînţelegere în privinţa primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecătorul de ocol poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se află lucrurile, şi sa ordone vânzarea lor până la concurenta sumelor datorite cărăuşului, observandu-se formele prevăzute de art. 71.
Dacă nu e nici o contestaţie, cărăuşul, pentru a obţine plata ce i se datoreşte, se va conforma dispoziţiunilor art. 388.
ART. 439
Dacă în contractul de transport a fost prevăzută vreo clauza penală pentru neîndeplinire sau întârziere a predării, se poate cere şi executarea transportului şi clauza penală.
Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sa se probeze.
Când s-ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decât clauza penală, se poate cere diferenţa.
Clauza penală nu poate sa aibă loc când, în cazurile prevăzute de art. 425 şi 428, cărăuşul nu este supus la răspundere.
ART. 440
Plata portului şi primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar când plata portului ar fi fost făcută înainte, sting orice acţiune contra cărăuşului.
Cu toate acestea, acţiunea contra cărăuşului, pentru pierderea parţială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaşte în momentul predării, subsista şi după plata portului şi primirea lucrurilor transportate dacă se dovedeşte ca pierderea sau stricăciunea a avut loc între darea lucrului în primire cărăuşului şi predarea făcută de acesta, cu condiţia însă ca cererea pentru verificare sa fie făcută îndată după ce se va fi descoperit paguba, şi nu mai târziu decât cinci zile după primirea lucrurilor de către destinatar.
ART. 441
Orice stipulaţiune care ar exclude sau ar margini în transporturile pe cale ferată, obligaţiunile şi răspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, şi 440, sunt nule şi de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afara numai de cazul când prin tarife speciale s-ar stabili ca preţul transportului sa fie mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare.

Titlul XIII
DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE

ART. 442- 477
Dispoziţiunile acestui titlu au fost înlocuite prin legea pentru construirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurări şi reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930, modificată la 9 aprilie 1931, la 1 mai 1932 şi la 10 aprilie 1936.
Activitatea de asigurare, în prezent, este reglementată de dispoziţiunile Legii nr 47 din 16 iulie 1991, privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor.

Titlul XIV
DESPRE GAJ

ART. 478
Gajul constituit de către un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de comerţ, se constată, între părţile contractante, prin toate probele admise de legea comercială şi prevăzute în art. 46 din acest cod, fără a se distinge dacă părţile au sau nu acelaşi domiciliu.
Fata însă cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decât prin înscris, dacă suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 500 lei (Textul modificat prin Decr. nr. 154/1948, B. of. nr. 166/21 iunie 1948).
ART. 479
Gajul cambiilor şi titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea în garanţie" sau o altă de asemenea, din care sa rezulte voinţa părţilor ca aceste titluri au fost date în gaj, iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.
Gajul asupra creanţelor şi drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte făcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă actul trebuie sa conţină menţiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj. (Adaos L. 15 iunie 1906.)
Gajul asupra acţiunilor, părţilor de interes şi obligaţiunilor nominale ale societăţilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit prin un transfer înscris în registrele societăţii, cu arătarea "pentru cauza de garanţie".
Dacă s-a dat în gaj o creanţă mobila, creditorul gajist pentru, a-şi avea privilegiul sau fata cu cel de al treilea, urmează sa notifice debitorului creanţei date în gaj, constituirea gajului.
ART. 480
Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.
Acest privilegiu nu există decât dacă lucrul s-a pus şi se află în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părţi. *)
Creditorul este presupus ca are în posesiunea sa lucrurile date în gaj când ele se află în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într-un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliţei de încărcare sau a scrisorii de carat, girata cu clauza "valoarea în garanţie" sau o altă asemenea.
(Adaos L. 15 iunie 1906). Prin derogare la dispoziţia de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încă prin rădăcini sau deja culese precum şi asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau deja fabricate şi aflate în fabrici sau depozite, se consideră constituit prin singurul efect al conventiunei, de la data actului, care va indica numărul, natura, calitatea şi locul unde se află gajul, fără ca sa se ia din posesiunea debitorului sau constituentului, lucrurile constituite în gaj.
Data actului face deplina credinţa.
În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevăzut de art. 728 bis din procedura civilă.
În cazul în care gajul se va afla în o comună alta decât aceea unde este reşedinţa judeţului, grefierul tribunalului va comunica de urgenta primarului respectiv un extract de orice intabulare efectuată pentru a se face menţiune de ea în registrul care se va înfiinţa în acest scop.
În privinţa celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decât de la data intabulării; iar atunci când este locul a se face menţiunea în registrul primăriei, de la data acelei menţiuni.
Se vor respecta dispoziţiunile art. 1729 şi 1730 din codul civil.

---------------------------
*) Legea 590 (decret 2335) pentru modificarea unor texte din legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de banca din 8 mai 1934, cu modificările ulterioare publicata în M. Of. 167 din 26 iulie 1945.

ART. I
...
Prin derogare de la art. 1685 şi 1688 din Codul civil, art. 480, alin. 2 din Codul Comercial şi de la dispoziţiunile oricăror legi în vigoare pe tot cuprinsul României, băncile vor putea încheia convenţii de gaj, fără a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului.
În acest caz, gajul se consideră valabil constituit prin singurul efect al semnării convenţiei. Debitorul sau constituantul îl va deţine pentru banca creditoare, răspunzând de conservarea sa.
Gajul devine opozabil fata de terţi, prin transcrierea făcută în conformitate cu dispoziţiunile art. 480, alin. 6 şi 7 din Codul Comercial (a se vedea şi alte precizări din lege).

Legea 63 (Decretul 611) pentru modificarea art. 132 din Codul Comercial din 1887 şi a art. 217 din Codul Comercial din 1938, publicata în M. Of. nr. 75 bis din 31 martie 1947.

ART. I
Art. 132, alin. III din Codul Comercial din 10 mai 1887, va avea următorul cuprins:
"Nu se vor putea emite noi acţiuni decât după plata integrală a celor dintâi. Aceasta "dispoziţiune se aplică societăţilor comerciale în caz de fuzionare".
ART. II
Art. 217, alin. II şi III din Codul comercial din 10 noiembrie 1937, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7 octombrie 1939, va avea următorul cuprins:
"Fiecare acţiune da dreptul la un vot".
ART. III
Orice prevedere din actele constitutive sau statutele societăţilor anonime, contrarii dispoziţiunilor legii de fapt se consideră nescrise. (prevederi abrogate prin Legea nr. 31 privind societăţile comerciale din 16 noiembrie 1990, publicata în M. Of. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990).

ART. 481
Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări şi încasa valoarea lor.
Cheltuielile făcute ii sunt înapoiate şi, după ce-şi va încasa creanţa cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămâne.
ART. 482 *)
În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate procede la vânzarea obiectelor date în gaj.
Pentru acest sfârşit, el se va adresa la preşedintele tribunalului, cu cerere de a fi autorizat sa vinda gajul.
Preşedintele va statua asupra cererii de vânzare a gajului şi, prin ordonanţa ce va da, va încuviinţa vânzarea, fie în modul convenit de părţi, dacă ele au stipulat în ce mod sa vinda gajul, fie în mod public şi prin organul unui agent judecătoresc desemnat de preşedinte, dacă părţile n-au prevăzut alt mod de vânzare.
În caz de faliment, cererea de vânzare a gajului se va notifica sindicului, pentru ca, în termen de trei zile, sa poată uza de facultatea ce-i este lăsată de art. 782.
Dacă în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerută şi încuviinţată de preşedinte îşi va urma cursul ei, fără a putea fi împiedicată sau suspendată prin lucrările falimentului.
Suma prinsă din vânzarea gajului va fi în acest caz depusă la Casa de consemnaţiuni şi creditorii falimentului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar cistiga prin contestatiuni făcute cu ocaziunea verificării creanţelor.
-----------------
*) Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

ART. 483
Ordonanţa aceasta nu va deveni executorie, decât după ce va fi fost notificată debitorului şi aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului şi orei la care se va procede la vânzare şi, după ce vor fi expirat cele trei zile ale opozitiunei, ordonanţa va rămâne definitiva şi în ultim resort, dacă în trei zile de la primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu vor fi făcut opoziţiune şi nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului.
În caz de opoziţiune, citarea părţilor şi judecarea opozitiunei se vor face de urgenta şi cel mult în termen de opt zile de la primirea opozitiunii.
ART. 484
Termenul pentru a face apel contra hotărârii intervenite asupra acestei opoziţiuni va fi de opt zile de la comunicarea hotărârii Tribunalului.
ART. 485
Termenele mai sus fixate nu sunt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanţa.
Dacă debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu sunt domiciliaţi în cuprinsul acestui Tribunal şi n-au făcut electiune de domiciliu în acel cuprins, notificările menţionate la articolele precedente vor fi valabil făcute prin afişarea lor în sala de audienţa a tribunalului şi prin publicarea în "Monitor" sau în foile anunţurilor judecătoreşti din acea localitate.
Procesul-verbal al portarelului, constatând îndeplinirea acestor formalităţi, va ţine loc în acest caz de dovada a notificării.
Notificarea primei ordonanţe a preşedintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilă.
ART. 486
Ordonanţa care autoriză vânzarea, dacă nu s-a făcut opoziţie în termenul prescris, şi hotărârea data de tribunal asupra opoziţiei, în caz când s-a făcut asemenea opoziţie, sunt executorii de drept şi fără cauţiune, chiar când s-ar fi făcut apel contra acelor acte şi înainte de expirarea termenului de apel.
ART. 487

Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în tara, ea poate fi făcută prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găseşte înscris. Afara din tara, înstrăinarea trebuie făcută prin act încheiat dinaintea consulului şi nu are tărie fata cu cei de al treilea, dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimită copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se află vasul înscris.
În toate cazurile, înstrăinarea trebuie sa fie notată şi pe actul de naţionalitate cu aratare dacă vânzătorul rămâne creditor al preţului total sau în parte.
Capitanii de porturi şi autorităţile consulare nu pot primi şi transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naţionalitate al vasului, afara de cazul prevăzut la art. 499, din acest cod.
Când se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naţionalitate determină preferinţa.
ART. 494
Autorităţile consulare în tara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanţia datoriilor privilegiate notate pe actul de naţionalitate.
ART. 495
Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, trebuie făcută prin înscris.
Înscrisul făcut în tara, prin care se constituie gajul, nu are putere fata cu cei de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde se găseşte vasul este înscris sau în acele ale autorităţii consulare ale locului unde se găseşte vasul, când înscrisul de gaj este făcut în tara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se află înscris.
În amândouă cazurile, gajul trebuie sa fie notat pe actul de naţionalitate al vasului.
Capitanii de porturi şi autorităţile consulare în tara străină nu pot transcrie actul de gaj, dacă nu li se prezintă actul de naţionalitate, afara de cazurile prevăzute în art. 496 şi 499.
În actul de transcriptiune se va face menţiune despre adnotarea gajului pe actul de naţionalitate.
ART. 496
Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fata cu cei de al treilea, dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscripţie se face constructiunea.
Când după terminarea construcţiei se da vasului actul de naţionalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.
ART. 497
Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas să-şi aibă tărie.
ART. 498
Dacă înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanţa şi orice alt drept accesoriu.
ART. 499
Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în tara, pe când vasul se află în călătorie către o tară străină, părţile pot conveni ca adnotarea pe actul de naţionalitate sa se facă în cancelaria consulatului locului unde se află vasul sau unde se duce, cu conditiune ca acest loc sa fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului.
Contractul nu are tărie fata cu cei de al treilea decât de la data adnotarei pe actul de naţionalitate.
ART. 500
Contractele de construcţie, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a ieşi din porturi, din râuri, din canaluri sau lacuri, şi a altora ce n-au acte de naţionalitate, nu au putere fata cu cei de al treilea, dacă nu sunt transcrise într-un registru ce se va ţine de autorităţile şi în formele ce se vor determina printr-un regulament de administraţiune publica.
ART. 5O1
Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului şi ale celorlalte persoane ale echipajului şi ţinut de obligaţiunile contractate de căpitan, pentru tot ce priveşte vasul şi expeditiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, sa se elibereze de răspundere sau de obligaţiunile sus-zise, exceptindu-se însă acelea relative la salariile şi emolumentele persoanelor echipajului.
Când capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decât coproprietar, în lipsa de speciale convenţiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligaţiunilor ce a contractat relativ la vas şi expeditiune, decât în proportiune cu interesul ce are.
ART. 502
Abandonul vasului se poate face către toţi creditorii sau numai către unii dintr-înşii.
Declaraţiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris, şi după ce transcriptiunea s-a făcut, ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sunt transcrise în acelaşi registru sau adnotate pe actul de naţionalitate.
În privinţa creditorilor care au introdus o acţiune sau făcut o somaţiune, abandonul se va face prin portarei, notificindu-se la domiciliul ales de creditor, sau în lipsa, la grefa tribunalului de comerţ, în termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somatiunei primită de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai ţine în seama.
ART. 503
În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligaţiunea de a plati pe ceilalţi creditori privilegiaţi. Dacă sunt mai multi creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a făcut întâi declaraţiunea; şi dacă declaraţiunea este făcută în acelaşi timp, se va preferi creditorul mai mare în suma.
Dacă nici un creditor nu voieşte a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruinţele creditorului celui mai diligent, preţul va fi distribuit între creditori, şi ceea ce va raminea după plata datoriilor, va fi a proprietarului.
ART. 504
Proprietarul poate departa pe căpitan.
În caz de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afara numai dacă acest drept n-a fost stipulat în scris.
Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunţa la coproprietate şi cere plata capitalului ce ar reprezintă partea sa de proprietate.
Suma acestui capital se determină prin expertiza.
ART. 505
Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majorităţii sunt obligatorii şi pentru minoritate.
Majoritatea se formează din cei care reprezintă un interes în vas mai mare decât jumătatea valorii lui.
Tribunalul este ţinut sa încuviinţeze vânzarea cu licitaţie a unui vas, când i se va cere de un număr de coproprietari reprezentând jumătatea proprietatei vasului, afara numai dacă părţile n-ar fi convenit intr-altfel.
Dacă vânzarea unui vas este cerută de grave şi urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul o poate încuviinţa, deşi coproprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decât o pătrime a proprietăţii vasului.

Titlul II
DESPRE C?PITAN

ART. 506
Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este răspunzător pentru greşelile sale, chiar uşoare, pe care le comite în exerciţiul funcţiunilor sale.
Responsabilitatea căpitanului, în cazurile prevăzute de acest cod, nu încetează decât probindu-se obstacole provenite din caz fortuit sau forţa majora.
ART. 507
Capitanul nu poate refuza încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s-a însărcinat, sub cuvânt ca nu sunt potrivite cu vasul sau.
ART. 508
Capitanul este răspunzător de lucrurile încărcate.
Da recipisa de primire prin poliţa de încărcare.
Capitanul nu răspunde de lucrurile preţioase, de bani şi titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.
Capitanul este răspunzător de stricăciunile ce din orice cauza s-au intimplat lucrurilor aşezate de dânsul pe podeala de sus a vasului, fără consimţământul în scris al încărcătorului. Aceasta dispoziţiune nu se aplică la călătoriile cele scurte ce se fac din port în port şi din liman în liman, pe lângă tarmuri, fie pe mare, fie pe râuri.
ART. 509
Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuţiunea persoanelor ce-l compun, însă e dator a face aceasta în înţelegere cu proprietarii vasului, când ei se vor afla intr-acel loc.
ART. 510
Capitanul este dator sa ţină un registru al vasului împărţit în următoarele patru cărţi:
Jurnal general şi de contabilitate;
Jurnal de navigaţiune;
Jurnal de încărcare sau manual al bordului, şi
Inventarul bordului.
Registrul nu poate fi întrebuinţat, dacă mai intiiu fiecare foaie nu va fi fost numerotată şi parafată de funcţionarul însărcinat special cu aceasta; el va fi ţinut conform dispoziţiunilor art. 29, observindu-se regulile următoare:
În jurnalul general şi de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuţiunile căpitanului fata cu echipajul şi cu călătorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul călătoriei, la deciziunile luate, la veniturile şi cheltuielile vasului, şi în general la tot ceea ce priveşte interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor şi care poate da loc la vreo răspundere sau cerere în judecata, afara de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în celelalte jurnale;
În jurnalul de navigaţiune se va însemna, în special, direcţiunile urmate, calea parcursă, manevrele făcute, observaţiunile geografice, meteorologice şi astronomice şi tot ce priveşte navigatiunea;
În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele şi locurile încărcării, natura, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate, destinaţiunea lor, persoana încărcătorilor şi destinatarilor, locul şi data predării şi tot ce priveşte încărcarea;
În inventarul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele şi toate obiectele ce se află pe vas, precum şi orice schimbare li s-ar întâmplă.
Regulile pentru ţinerea uniforma a jurnalului nautic, a cărţilor din care se compune şi pentru verificarea inventariului fata cu legile maritime, sunt determinate de regulament publicat prin decret regal.
ART. 511
?inerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe râuri sau lacuri şi pentru călătoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, când aceste călătorii nu se intind mai departe de ţărmurile Marei Negre, la Odessa şi Constantinopole.
ART. 512
Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile şi modurile stabilite prin regulamentele şi legile speciale.
Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face călătoria, ca este bine încărcat sau cu savură necesară.
ART. 513
Capitanul este dator a avea pe vas:
1. Actul de naţionalitate;
2. Lista echipajului;
3. Poliţele de încărcare şi contractul de navlu;
4. Actele de vizita;
5. Chitanţele de plata sau înscrisurile de cauţiune ale vamei.
ART. 514
Capitanul va comanda în persoana vasul la intrarea şi esirea din porturi, limanuri, canaluri sau râuri.
El este obligat a întrebuinţa, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de câte ori aceasta ar fi declarată obligatorie prin legile ţării sau prescrisă de regulamentele ori uzurile locale în străinătate.
ART. 515
În caz de contraventiune la dispoziţiunile art. 510, 512, 513 şi 514 capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesaţi.
ART. 516
Când capitanul se află în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fără specială lor autorizare, sa ordone reparaţiunea vasului, sa cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, şi nici să-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.
ART. 517
Dacă vasul este închiriat cu consimţământul proprietarilor sau al majoritatei acestora şi vreunui dintre coproprietari refuză a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, după douăzeci şi patru de ore de la somatiunea făcută celor ce refuză a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizaţiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenita, cu sau fără gaj, asupra partei de interes ce dinsii au în vas.
ART. 518
În timpul călătoriei, capitanul, după ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de către fruntasii echipajului, poate întrebuinţa pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc pe bord, cu obligaţiune de a plati preţul lor celui în drept.
ART. 519
Dacă în cursul călătoriei va fi trebuinţă de bani pentru reparaţiuni, cumpărare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuinţe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a încunoştiinţa neîntârziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, şi după ce va constata necesitatea după cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în tara, autorizaţia tribunalului de comerţ, şi, în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în străinătate a autoritatei consulare a Regatului, sau, în caz de lipsa, a autoritatei străine locale, pentru a-şi procura suma necesară, luând bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vinzind lucrurile încărcate sau obligindu-se către cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare.
Titlul împrumutului şi actul probind operaţiunile sus zise se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul cod şi adnota pe actul de naţionalitate al vasului de către funcţionarul maritim sau consular, sau de către autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a pierde rangul privilegiului.
Vânzarea lucrurilor încărcate se va face prin licitaţie publica.
Proprietarii vasului sau capitanul ce ii reprezintă vor ţine cont de lucrurile vândute, după valoarea ce vor avea în locul şi timpul descărcării vasului.
Inchirietorul sau diferiţi incarcatori, când se invoiesc, se pot opune la vânzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcindu-le şi plătind navlul în proportiune cu calea făcută. Dacă consimţământul unuia sau mai multor incarcatori lipseşte, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare.
ART. 520
În cursul călătoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa pornească judecata în numele şi interesul proprietarilor vasului, întrucât priveşte vasul şi navigaţiune cu care este însărcinat.
Asemenea, cei de al treilea, când se vor afla în alt loc decât acela unde domiciliază proprietarii vasului sau cei ce ii reprezintă, pot sa facă somaţiuni, sa urmărească sau sa intenteze acţiuni contra căpitanului, încât priveşte faptele lui sau ale echipajului, sau obligaţiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului.
Proprietarii pot totdeauna să-şi însuşească judecata pornită de căpitan sau contra lui.
Condamnatiunile pronunţate contra căpitanului nu ridică proprietarilor dreptul de a abandona vasul, conform dispoziţiunilor art. 501.
ART. 521
Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligaţiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de ei însuşi, atât de cheltuielile făcute cu arătarea actelor justificative dacă sunt, cât şi de obligaţiunile contractate, cu numele, pronumele şi locuinţa creditorilor.
Dacă încărcarea s-a făcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încărcate şi de preţul lor.
ART. 522
Capitanul care fără necesitate a contractat obligaţiuni, a pus în gaj sau vândut lucruri încărcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii şi cheltuieli neadevărate, e obligat personal către armatori şi către toţi cei interesaţi la despăgubire, afara de acţiunea penală, dacă este caz.
ART. 523
Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afara de cazul când vasul nu mai e în stare de a putea naviga.
Declaraţiunea de imposibilitate a navigatiunei cum şi autorizarea pentru vânzare vor fi pronunţate, în tara, de tribunalul respectiv, iar în străinătate de către autoritatea consulară a ţării.
Vânzarea va fi făcută prin licitaţie publica.
ART. 524
Capitanul care s-a indatorat a face o călătorie, e ţinut a o îndeplini; altfel e obligat la daune şi cheltuieli către proprietari şi inchirietori.
Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, să-şi procure alt vas cu care sa poată transporta lucrurile încărcate la locul de destinaţie.
ART. 525
Capitanul, care călătoreşte având parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerţ, dacă în scris nu s-a convenit intr-altfel.
În caz de contravenţie lucrurile încărcate de căpitan în contul sau particular rămân în profitul celorlalţi interesaţi.
ART. 526
La sosire în portul de destinatiune, atât la ducere cât şi la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum şi în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcţionarul public competent. Dacă s-a intimplat evenimente extraordinare care interesează vasul, lucrurile încărcate sau persoanele, capitanul, afara de îndatoririle la care este supus de cod şi regulamentele marinei comerciale, e ţinut să-şi facă raportul sau.
Raportul va cuprinde locul şi timpul plecarei, calea urmată, pericolele peste care a dat, dezordinele intimplate pe vas şi în general, toate evenimentele importante ale călătoriei.
ART. 527
Raportul va fi făcut cât de neîntârziat, şi cel mult în douăzeci şi patru de ore după sosire sau adăpostire, către prezidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într-un port al ţării; şi către autoritatea consulară a ţării şi în lipsa către autorităţile străine locale, dacă vasul se află sosit sau adapostit în port străin.
Raportul făcut în tara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol îl va trimite asemenea, fără întârzierea prezidentului tribunalului.
ART. 528
Prezidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse intr-insul, interogind, în neprezenta căpitanului şi separat, persoanele echipajului şi dacă e cu putinţa şi călătorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informaţiuni folositoare în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.
Verificatiunea va fi făcută în cel mai scurt timp, şi ziua fixată pentru acest sfârşit se va face cunoscută printr-un anunţ lipit pe poarta localului autoritatei către care raportul a fost făcut, prin afişe la bursa cea mai apropiată, în vecinătăţile jocului unde vasul este ancorat şi oriunde se va găsi de cuviinţă.
Persoanele interesate şi cei ce vor sa le reprezinte, chiar fără mandat, sunt admise a asista la verificare.
Procesele-verbale încheiate asupra operaţiunilor de mai sus se vor alătura la raport.
Constatările cuprinse în raport pot fi combătute prin proba contrarie.
ART. 529
Rapoartele ce nu sunt verificate, nu pot fi primite în descărcarea căpitanului şi nu fac proba în judecata, afara de cazul când capitanul singur a scăpat din naufragiu în locul unde şi-a făcut raportul.
ART. 530
Capitanul nu poate descărca nici un lucru din vas, până ce nu şi-a făcut şi nu i s-a verificat raportul, exceptindu-se cazurile urgente.

Titlul III
DESPRE ÎNROLAREA ?I SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

ART. 531
Persoanele ce compun echipajul sunt: capitanul sau patronul, ofiţerii marinarii şi lucrătorii indicaţi în rolul echipajului, format în modul prevăzut de regulamente, precum şi masinistii, fochiştii şi toate celelalte persoane funcţionând sub orice numire în serviciul masinelor la vasele cu abur.
Rolul va arăta salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului. Celelalte condiţiuni ale inrolarei trebuiesc cuprinse în contractul de inrolare.
ART. 532
Contractul de inrolare va fi făcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima în tara, de cea consulară în străinătate, trecut în registrele oficiului maritim şi transcris în registrul vasului.
Dacă cineva este inrolat în tara străină, unde nu se află autoritate consulară româna, contractul va fi transcris numai în registrul vasului.
În orice caz, contractul de inrolare va fi subscris de căpitan şi de inrolat, şi, dacă acesta nu poate sau nu ştie subscrie de doi martori.
Convenţiunile care nu sunt investite cu aceste formalităţi nu au nici o tărie.
Dispoziţiunile precedente nu sunt obligatorii pentru contractele de inrolare în cazurile prevăzute de art. 511.
ART. 533
Contractul de inrolare enunţă, în mod lămurit şi precis, durata lui şi navigatiunea în vederea căreia se încheie.
În vederea speculatiunilor comerciale, destinaţiunea şi navigatiunea pot fi ţinute secrete; în asemenea caz, însă, echipajul trebuie sa fie incunostiintat şi sa consimtă a fi inrolat în astfel de condiţiuni. Consimţământul trebuie exprimat prin act în scris în forma stabilită prin articolul precedent.
ART. 534
Inrolatul e dator a-şi continua serviciul şi după expirarea termenului inrolarei până la întoarcerea vasului în tara la locul destinatiunii sale, cu conditiunea ca întoarcerea sa se facă direct, fără alte întârzieri decât cele neaparate. În acest caz, acela căruia s-a prelungit înrolarea, are dreptul la o retributiune proportionata salariului.
Înrolarea se înţelege întotdeauna terminată, deşi termenul prevăzut în contract nu a expirat, când vasul s-a întors în tara la locul destinaţiei sale, după ce şi-a făcut prima călătorie şi după ce a fost descărcat.
ART. 535
Dacă durata inrolarei nu este fixată, marinarul poate cere părăsirea serviciului după doi ani de la inrolare, afara de dispoziţiunea prevăzută în articolul precedent. Dacă vasul se află în tara străină şi nici s-a dispus, nici s-a început călătoria de întoarcere în tara, marinarul, afara de plata salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuielile de întoarcere în patrie, dacă capitanul nu i-ar înlesni alta îmbarcare.
Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu într-un port, care nu este cel de destinaţie.
Înrolarea pe timp nedeterminat şi pentru toate călătoriile ce s-ar întreprinde, nu împiedică pe marinar de a cere după doi ani ieşirea din serviciu, fără numai dacă nu s-a convenit în mod expres ca serviciul sa continue şi peste doi ani.
ART. 536
După expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fiecărei persoane a echipajului, pentru ieşirea din serviciu.
Acest act va arăta numele şi felul vasului, numele şi prenumele căpitanului, timpul cât a ţinut înrolarea, şi va fi înscris în registrul vasului.
Când, dintr-o cauza oarecare, capitanul se va afla în neputinţă de a scrie însuşi actul, el va fi scris, în prezenta sa, de ajutorul sau locţiitorul sau, şi subscris de doi martori.
ART. 537
Capitanul şi persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvânt, încarcă în contul lor, pe vas, nici un fel de marfa, fără învoirea proprietarilor şi fără sa plătească navlul, dacă nu sunt autorizaţi a face aceasta prin condiţiunile inrolarei lor.
ART. 538
Persoanele echipajului înrolate cu luna au dreptul la salariu din ziua în care sunt înscrise pe rol, dacă nu s-a convenit intr-alt fel.
ART. 539
Când călătoria a fost împiedicată prin faptul proprietarilor, căpitanului sau inchirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna, au dreptul la plata zilelor servite, şi ca despăgubire a reţine ceea ce au primit înainte. Dacă nu li s-a plătit nimic înainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despăgubire salariul cuvenit pe o lună; cei ce au fost inrolati pentru călătoria întreaga, primesc o sumă corespunzătoare salariului pe o lună, făcându-se calculul după durata probabilă a călătoriei, şi dacă durata probabilă nu trece peste o lună, primesc întreg salariul cu cât s-au învoit.
Când călătoria este împiedicată după plecarea vasului;
1. Marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la tot salariul conform învoielii;
2. Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cât au servit şi afara de aceasta încă la o dreaptă despăgubire, în proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a călătoriei pentru care se inrolase;
3. Marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna au încă dreptul la cheltuielile pentru întoarcere la locul de unde a plecat vasul, dacă capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competenta, nu le procura îmbarcarea pe alt vas cu destinatiune pentru acel loc.
ART. 540
Dacă comerţul cu locul de destinaţie al vasului este interzis, sau dacă vasul este oprit printr-un ordin al guvernului înainte de începerea călătoriei, marinarii nu au dreptul decât la plata zilelor servite până atunci.
ART. 541
Dacă interzicerea comerţului sau oprirea vasului se întâmplă în cursul călătoriei:
1. În caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cât au servit;
2. În caz de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumătatea salariului pentru timpul cât ţine oprirea, şi marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare.
Dacă se acordă vreo despăgubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru întreaga călătorie primesc o adaogire de salariu în proportiune cu timpul cât a ţinut oprirea; în orice caz, indemnitatea datorită tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordată vasului.
ART. 542
Dacă se prelungeşte călătoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru întreaga călătorie se măreşte în proporţie cu timpul prelungirei.
ART. 543
Dacă descărcarea vasului se face de buna voie într-un loc mai apropiat decât cel arătat în contractul de închiriere, salariile nu sunt supuse la scădere.
ART. 544
Marinarii inrolati cu parte la câştig sau navlu nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despăgubire pentru călătoria împiedicată, întârziată sau prelungită din caz fortuit sau forţa majora.
Când călătoria este împiedicată, întârziată sau prelungită prin faptul încărcătorilor, persoanele echipajului iau parte la despăgubirile ce s-ar acordă vasului. Aceste despăgubiri sunt împărţite între proprietarii vasului şi persoanele echipajului în aceeaşi proportiune în care s-ar fi împărţit între ei navlul.
Dacă împiedicarea provine din faptul căpitanului sau al proprietarilor, ei sunt datori despăgubirile cuvenite persoanelor echipajului.
ART. 545
În caz de pradare, de sfarimare sau de naufragiu cu pierderea întreaga a vasului şi a poverii, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sunt însă obligaţi a restitui ceea ce li s-a dat prin anticipatiune.
ART. 546
Dacă se scapa vreo parte a vasului, marinarii inrolati pentru întreaga călătorie sau cu luna sunt plătiţi pentru timpul servit din rămăşiţele vasului sau din ceea ce s-a putut scapa de prada.
Dacă lucrurile scapate sau redobindite nu ajung sau dacă nu s-a scăpat sau redobândit decât povara, ei sunt plătiţi subsidiar din navlu.
Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sunt plătiţi în proportiune cu ceea ce s-a câştigat din navlu.
Marinarii, în orice conditiune inrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scăparea rămăşiţelor vasului şi lucrurilor inecate.
ART. 547
Marinarul care se imbolnaveste în timpul călătoriei, sau care e rănit în serviciul vasului, primeşte salariul; el este căutat şi îngrijit cu cheltuielile vasului. Dacă este rănit în îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului şi povarei, e căutat şi îngrijit cu cheltuielile vasului şi poverei.
Când căutarea sănătăţii cere ca marinarul sa fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consulară a ţării, sau la autoritatea competenta a locului, suma ce se găseşte necesară pentru însănătoşire şi întoarcere în patrie.
În orice caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltueli de căutare a sănătăţii şi la salariu pentru mai mult de patru luni din ziua debarcarei.
ART. 548
Dacă marinarul e rănit sau se imbolnaveste din greşeala sa proprie, sau pe când se găseşte pe uscat fără autorizare, cheltuielile pentru căutarea sanatatei sunt în sarcina sa; însă capitanul este dator sa i le înainteze.
Dacă marinarul trebuie sa fie debarcat, capitanul îngrijeşte pentru căutarea sănătăţii lui şi pentru întoarcerea în patrie, în modul arătat prin articolul precedent, afara de dreptul la restituire a cheltuielilor înaintate, şi salariul nu i se plăteşte decât pe timpul servit
ART. 549
În caz de moarte a marinarului în timpul călătoriei:
1. Dacă era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoreşte moştenitorilor până la ziua mortei sale;
2. Dacă era inrolat cu călătoria şi moare în timpul ducerei sau în portul de destinatiune, salariul se datoreşte pe jumătate; iar când moare în timpul intoarcerei, salariul se datoreşte întreg:
3. Dacă marinarul era inrolat cu parte la câştig sau la navlu, i se datoreşte partea întreaga, când moare după începerea călătoriei.
Marinarului mort în apărarea vasului, se datoreşte întreg salariul pentru toată călătoria, dacă vasul a scăpat.
ART. 550
Marinarul prins şi făcut prizonier pe vas are dreptul la salariu până în ziua când a fost prins.
Dacă a fost prins şi făcut prizonier pe când era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu până în ziua în care şi-ar fi îndeplinit serviciul. La plata ia parte şi marfa încărcată pe vas, dacă trimiterea s-a făcut şi în interesul ei.
ART. 551
Dacă în timpul inrolarei vasul este vândut, persoanele echipajului au dreptul la întoarcerea în patrie cu cheltuielile vasului şi la plata salariilor.
ART. 552
Capitanul poate concedia pe marinar înaintea termenului inrolarei şi fără sa fie obligat de a dovedi ca şi-a călcat datoriile; dar este dator ca odată cu concediul, să-i înlesnească şi mijloacele necesare pentru întoarcerea în patrie.
Marinarul concediat fără cauza binecuvintata, afara de plata pentru serviciul îndeplinit, are dreptul şi la o indemnitate.
Dacă concediul este dat în portul în care s-a făcut înrolarea şi înaintea plecării, indemnitatea este egala cu salariul pe o lună. Dacă concediul este dat după plecare sau într-un port al ţării altul decât acela în care s-a făcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patruzeci de zile. Dacă concediul este dat afara din apele ţării, indemnitatea este egala cu salariul pentru o lună pe coastele Marei Negre din Europa; pentru două luni pe coastele Marei Mediterane şi celelalte coaste ale Marei Negre; pentru patru luni pe orice alte coaste.
În nici unul din cazurile de mai sus capitanul nu poate sa pretindă de la proprietarii vasului restituirea indemnitatilor plătite, dacă concediul nu a fost dat cu consimţământul lor.
Nici o indemnitate nu se datoreşte marinarului concediat înainte de închiderea rolului echipajului.
ART. 553
Persoanele echipajului au dreptul sa fie întreţinute pe vas, până când li se va plati salariile sau partea din profit ce li se cuvine.
ART. 554
În lipsa de convenţiune contrarie, persoanele echipajului după terminarea inrolarii, sunt datoare a-şi continua serviciul până la ajungerea la destinatiune şi descărcarea vasului. În schimb au dreptul la plata şi întreţinere pentru tot timpul cât servesc după expirarea termenului inrolarii.
Dacă în timpul carantinei vasul trebuie sa plece pentru o nouă călătorie, persoana ce nu voieşte a se inrola, are dreptul sa fie debarcată în lazaret şi plătită până când vasul va căpăta libera practica.
Cheltuielile pentru întreţinere, carantina şi lazaret, sunt în sarcina vasului.
ART. 555
Salariile şi câştigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decât pentru alimente datorite după lege şi pentru datorii către vas, născute cu ocaziunea serviciului pe vas. În primul din aceste cazuri reţinerea prin sechestru asupra salariului sau câştigului nu poate trece peste a treia parte.
ART. 556
Dispoziţiunile privitoare la salarii şi îngrijirea marinarilor se aplică şi la căpitan sau patron, precum şi la ofiţeri sau orice alta persoana a echipajului.

Titlul IV
DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

CAP. 1
DISPOZI?II GENERALE

ART. 557
Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris.
Actul trebuie sa cuprindă:
1. Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
2. Numele şi prenumele inchirietorului şi chiriaşului;
3. Numele şi prenumele căpitanului sau patronului;
4. Locul şi timpul ce s-a stabilit pentru încărcare şi descărcare;
5. Navlul (chiria);
6. Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui;
7. Indemnitatea ce s-ar cuveni în caz de întârziere.
Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele şi călătoriile arătate la art. 511.
ART. 558
Schimbarea căpitanului sau a patronului arătat în act, chiar după concediul dat de proprietarul vasului nu face sa înceteze efectele contractului de închiriere, dacă nu s-a convenit intr-altfel.
ART. 559
Timpul incarcarei sau al descarcarei vasului se stabileşte prin convenţia părţilor; în lipsa de asemenea convenţiuni, el se determină de oficiul maritim local.
ART. 560
Dacă închirierea este cu luna sau pe un timp oarecare şi nu este hotărâtă când începe, ea curge din ziua când începe descărcarea lucrurilor ce sunt de transportat, până în ziua când sunt descărcate la locul de destinaţie.
ART. 561
Dacă înainte de plecarea vasului, călătoria pentru locul de destinaţie este împiedicată prin faptul vreunui guvern străin, contractul este desfiinţat şi nici una dintre părţi nu datorează celeilalte vreo despăgubire. Cheltuielile pentru încărcare şi descărcare privesc pe încărcător.
ART. 562
Dacă plecarea vasului sau continuarea călătoriei este împiedicată pentru citva timp, din caz fortuit sau forţa majora, contractul subsista şi nu e loc de adaogire de navlu (chirie) sau la despăgubire din cauza întârzierii.
Pe cât timp ţine împiedicarea, încărcătorul poate descărca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligaţiune însă de a le reîncărca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligaţiuni el va da cauţiune.
ART. 563
În caz de blocus al portului de destinaţie sau alt caz fortuit ori de forţa majora, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrind în alt port vecin, ori intorcindu-se la portul de unde a plecat.
ART. 564
Dispoziţiunile art. 440 se aplică şi la contractul de închiriere prevăzut în acest capitol.

CAP. 2
DESPRE POLI?A DE ÎNC?RCARE

ART. 565
Poliţa de încărcare trebue sa cuprindă: natura, specia, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate.
Ea va fi datată şi va arăta:
1. Persoana încărcătorului şi reşedinţa sa;
2. Persoana căreia este îndreptată expeditiunea şi reşedinţa sa;
3. Numele şi prenumele căpitanului sau patronului;
4. Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
5. Locul plecarei şi acel al destinaţiei;
6. Navlul (chiria).
Vor fi însemnate, pe marginea poliţei, mărcile şi numerile lucrurilor încărcate.
Poliţa poate fi la ordin sau la purtător; în primul caz, formele şi efectele girului sunt regulate prin dispoziţiunile titlului IX al primei cărţi.
Poliţa nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.
ART. 566
Poliţa de încărcare va fi făcută în 4 originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului şi persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate.
Pe fiecare original se va arăta persoana căreia este destinată.
Dacă încărcătorul are unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sunt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispoziţiunile art. 299 şi 300.
Originalele destinate căpitanului şi proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de către încărcător, celelalte de către căpitan.
Subscrierea şi predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douăzeci şi patru de ore după terminarea incarcarei.
Încărcătorul va preda în acelaşi termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate şi chitanţele de plata sau certificatele de cauţiune ale vamei.
ART. 567
Capitanul va preda la locul de destinaţie mărfurile celui care-i va prezenta poliţa de încărcare, oricare ar fi numărul ei dacă nu i s-a notificat vreo opoziţiune.
În caz de opoziţiune, sau dacă se prezintă mai multi purtători ai poliţei de încercare, capitanul, cu autorizaţia justiţiei, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna, el va putea sa obţină autorizaţiunea de a vinde o parte dintr-insele pentru plata navlului.
ART. 568
Poliţa de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba fata cu toate părţile interesate în încărcare, precum şi între ele şi asiguratori.
ART. 569
În caz de deosebire între poliţele aceleiaşi încărcări, face proba aceea ce se află la căpitan, dacă este scrisă în întreg de către încărcător sau de către comisionarul sau; aceea ce este prezentată de către încărcător sau de către persoana căreia este adresată expeditiunea face proba, dacă este scrisă în întreg de căpitan.
ART. 570
Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arătate în poliţa de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanţa de primire; altfel este răspunzător de cheltuielile făcute şi de pagubele ocazionate chiar prin întârziere.

CAP. 3
DESPRE NAVLU (CHIRIE)

ART. 571
Navlul se reglementează prin convenţia părţilor şi se probează prin contractul de închiriere sau prin poliţa de încărcare.
Navlul poate avea de obiect:
a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe călătorii, sau pentru un timp determinat;
b) Transportul unor lucruri determinate după număr, greutate sau volum.
ART. 572
Capitanul care a făcut declaraţia ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decât cea adevărata, este răspunzător de orice daune către chiriaşul vasului.
Nu se socoteşte ca eroare în declaraţie, dacă diferenţa nu trece peste a doua-zecea parte, sau dacă declaraţia este conforma actului de naţionalitate.
ART. 573
Dacă vasul este închiriat în întregul sau şi dacă chiriaşul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriaşul se foloseşte de navlul lucrurilor ce complectează povara.
ART. 574
Chiriaşul care, înainte de plecarea vasului, declară ca nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului.
Dacă nu a declarat ca nu mai voieşte sa facă călătoria sau dacă încarcă o cantitate mai mica decât cea invoita, e dator a plati navlul întreg.
Dacă încarcă o cantitate mai mare, e dator sa plătească pentru excedent, în raport cu navlul convenit.
ART. 575
Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate, înainte de plecarea vasului, să-şi retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului.
În asemenea caz, cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum şi cheltuielile pentru întârziere privesc pe încărcător.
ART. 576
Capitanul poate da afara din vas la locul încărcării lucrurile ce găseşte ca nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preţ care se plăteşte în acelaşi loc pentru lucrurile de acelaşi fel.
ART. 577
Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, e dator a plati navlul întreg şi toate cheltuielile cauzate de descărcare.
Dacă lucrurile sunt retrase prin faptul şi din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune şi cheltuieli.
ART. 578
Dacă vasul intirziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriaşului, acesta este răspunzător de cheltuelile întârzierii.
Dacă vasul închiriat pentru ducere şi întoarcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datoreşte navlul întreg, afara de despăgubirea ce s-ar cuveni pentru întârziere.
ART. 579
Capitanul e dator chiriaşului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a întârziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descărcării.
ART. 580
Dacă, din caz fortuit sau forţa majora, capitanul este silit să-şi repare vasul în cursul călătoriei, chiriaşul este dator sa aştepte sau sa plătească navlul întreg.
Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datoreşte în proportiune cu călătoria făcută.
Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul închiriază un alt vas, nouă închiriere se socoteşte făcută în contul încărcătorului.
ART. 581
Capitanul pierde navlul şi e ţinut la despăgubire către chiriaşi, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga când a plecat.
Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.
ART. 582
Când s-ar interzice comerţul cu tara către care călătoreşte vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg, cu toate ca vasul ar fi constrâns sa se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere şi întoarcere, se datoreşte jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.
ART. 583
Dacă vasul e închiriat pentru a merge într-un port spre a lua o povară şi a o duce în alt port, şi interdictiunea de comerţ supravine pe când vasul călătoreşte spre a lua acea povara, capitanul are dreptul la cheltuielile făcute în executarea contractului şi la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.
ART. 584
Dacă vasul în cursul călătoriei este oprit din ordinul unui stat străin, sau constrâns a se adăposti într-un port pentru a-şi repara stricăciunile, chiar cu voinţa suferite pentru scăparea comuna, nu se datoreşte vreun navlu în timpul opririi sau şederii în port, când vasul a fost închiriat cu luna; nici adăugire de navlu, când a fost închiriat cu călătoria.
ART. 585
Navlul este datorat pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj sau a le întrebuinţa pentru necesităţile urgente ale vasului.
Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descărcării, dacă vasul a ajuns bine în port.
Când vasul s-a pierdut, capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vândute sau întrebuinţate, preţul ce a luat pentru dansele şi pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinind în acelaşi timp navlul arătat în poliţele de încărcare.
În ambele cazuri, proprietarii au dreptul sa facă abandonul.
Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuinţate, vândute sau date în gaj, pierderea este împărţită prin contribuţii asupra valorilor acestora tuturor lucrurilor ajunse la destinaţie, sau a celor ce au fost scapate de naufraj, în urma evenimentelor maritime care au necesitat întrebuinţarea, vânzarea sau gajul.
ART. 586
Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrind la contribuţie după regulile arătate în titlul VII, cap. II al acestei cărţi.
ART. 587
Nu se datoreşte navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, şi capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu există convenţiune contrară.
ART. 588
Dacă vasul şi lucrurile încărcate sunt răscumpărate sau sunt scapate de naufragiu, capitanul are dreptul la navlu până la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinaţiei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la răscumpărare.
Contributiunea pentru răscumpărare se face după preţul curent al lucrurilor încărcate la locul descărcării, scazindu-se cheltuelile, şi asupra jumătăţii vasului şi navlului.
Salariile marinarilor sunt scutite de contribuţie.
ART. 589
Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuză a le primi, capitanul poate, cu autorizaţia justiţiei, a face sa se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului şi a pune în depozit ceea ce rămâne.
Dacă preţul rezultat din vânzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.
ART. 590
Capitanul nu poate reţine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descărcării, sa ceara ca ele sa se depună în o ă treia mina până la plata navlului.
ART. 591
În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului. Încărcătorul nu poate lăsa, drept preţul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin viciul lor propriu, din caz fortuit sau forţa majora. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dinsele.

CAP. 4
DESPRE C?L?TORI

ART. 592
Contractul de închiriere pentru transport de călători, în lipsa de convenţie specială, se reglementează după următoarele dispoziţiuni:
ART. 593
Când călătoria nu mai are loc, înainte de plecarea vasului:
1. Dacă călătorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datoreşte navlul întreg căpitanului;
2. Dacă călătoria nu se mai face după declaraţia călătorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forţa majora, privind persoana sa, navlul se datorează pe jumătate, scazindu-se cheltuelile de hrana pentru cât trebuia sa ţină călătoria, dacă acestea au fost cuprinse în navlu;
3. Dacă călătoria se împiedică prin faptul căpitanului, călătorul are dreptul la despăgubire;
4. Dacă nu mai are loc din caz fortuit sau forţa majora privind vasul, contractul este desfiinţat şi navlul plătit înainte se restituie, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltă.
ART. 594
Când călătoria încetează după plecarea vasului:
1. Dacă capitanul debarcă în vreun port de buna voie, plăteşte navlul întreg;
2. Dacă capitanul nu vrea sa continue călătoria sau, prin culpa sa, face pe călător sa debarce în alt port, e dator despăgubire;
3. Dacă călătoria încetează din caz fortuit sau forţa majora, privind vasul sau persoana călătorului, navlul se datoreşte în proporţie cu calea făcută.
Nu se plăteşte nici un navlu de către moştenitorii călătorului mort în naufragiu dar nici navlul plătit nu se restituie.
ART. 595
În caz de întârziere a plecării vasului, călătorul are dreptul la locuinţa şi chiar hrana pe bord în timpul întârzierii, dacă hrana e cuprinsă în navlu, afara de dreptul la despăgubire când întârzierea nu provine din caz fortuit sau forţa majora.
Dacă întârzierea trece peste zece zile, călătorul poate rezilia contractul; în acest caz trebuie sa i se restitue navlul întreg.
Dacă întârzierea este cauzată de timp rau, călătorul nu poate desfiinţa contractul decât pierzind a treia parte din navlu.
Faptul ca timpul este rau, se recunoaşte şi se declară de către capitanul portului respectiv.
ART. 596
Vasul închiriat exclusiv pentru transport de călători, trebuie să-i duca direct, ori în ce număr ar fi, la portul de destinaţie, oprindu-se în staţiunile anunţate înaintea contractului de închiriere sau la cele obişnuite.
Dacă vasul se abate din cale sau se opreşte din voinţa sau faptul căpitanului, călătorii continua a primi locuinţa şi hrana în socoteala vasului şi au drept la despăgubire, pe lângă facultatea de a rezilia contractul.
Dacă vasul, afara de călători, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul călătoriei pentru descărcare.
ART. 597
Dacă vasul, în timpul călătoriei, întâmpină vreo întârziere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuinţe de reparaţiuni:
1. Călătorul, când nu voieşte sa aştepte ca sa înceteze oprirea sau ca sa se facă şi sa se termine reparaţiile, poate rezilia contractul, plătind navlul în proporţie cu călătoria făcută;
2) Dacă preferă a aştepta sa continuie călătoria, nu datoreşte nici o adaogire de navlu, dar urmează a se hrani cu cheltuiala sa, în timpul opririi sau a reparatiunilor.
ART. 598
Hrana călătorului în timpul călătoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacă s-a convenit intr-altfel, capitanul este dator, în timpul călătoriei şi la caz de trebuinţă, sa i-o procure pe adevăratul preţ.
ART. 599
Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta călători, deşi numărul lor nu e indicat, drepturile chiriaşului şi ale inchirietorului sunt reglementate după dispoziţiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.
ART. 600
Se aplică, în privinţa lucrurilor ce călătorul aduce cu sine pe vas, dispoziţiunile contractului de navlu, dar nu se datoreşte, dacă nu s-a stipulat altfel, plata deosebită.

TITLUL V
DESPRE ÎMPRUMUTUL MARITIM

ART. 601

Contractul de împrumut maritim, în sensul codului comercial, este un împrumut făcut de către capitanul unui vas în virtutea puterilor ce-i da legea şi prin care el da garanţie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mărfurile încărcate, cu condiţia ca suma împrumutată sa o piardă împrumutătorul, dacă

lucrurile date în garanţie ar pieri; iar dacă ele vor ajunge bine în port, împrumutătorul să-şi primească banii împreună şi cu prima convenită între părţi.
Prima convenită se numeşte folos maritim.
ART. 602
Contractul de împrumut maritim trebuie făcut prin act scris, altfel rămâne simplu împrumut şi nu produce de cât interese legale.
Înscrisul va cuprinde:
1. Capitalul împrumutat şi suma cuvenita ca interes sau folos maritim;
2. Lucrurile asupra cărora împrumutul e asigurat;
3. Numele vasului;
4. Numele şi prenumele căpitanului sau patronului;
5. Persoana care da banii şi aceea care primeşte împrumutul;
6. Pentru ce călătorie şi pentru cât timp e făcut împrumutul;
7. Timpul şi locul plăţii.
ART. 603
Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, făcut în tara, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscripţiei unde s-a făcut, adnotandu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.
Dacă împrumutul este făcut în tara străină, va fi transcris în registrele consulatului român al locului unde este stipulat, adnotandu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.
Autoritatea maritima şi cea consulară a ţării în străinătate, vor trimite copie după actul de împrumut la oficiul maritim unde este înscris vasul.
Actul nu va putea fi transcris în registre, dacă nu se va prezenta în acelaşi timp şi actul de naţionalitate al vasului.
Împrumutul maritim făcut într-o tara străină unde nu este autoritate consulară româna, nici altcineva care să-i ţină locul, se va adnota, prin îngrijirea căpitanului vasului, pe actul de naţionalitate, de către autoritatea locală competenta a da autorizaţiunea, sau de un alt funcţionar public din acea localitate.
Capitanul care nu dovedeşte îndeplinirea acestei formalităţi, e obligat personal la plata împrumutului maritim.
Originalul sau o copie autentică a contractului se va expedia împreună cu copia autentică a actului de autorizaţie autorităţii consulare române cea mai apropiată, care le va transcrie în registre şi le va trimite oficiului maritim competent din tara.
Contractul nu se poate opune celor de al treilea, decât de a data adnotarii pe actul de naţionalitate.
În cazurile prevăzute de art. 499 şi 519 se aplică şi dispoziţiunile acelor articole.
ART. 604
Actul de împrumut maritim, dacă este la ordin, poate fi transmis prin gir.
Formele şi efectele girului sunt regulate după dispoziţiunile titlului IX al cărţii întâi.
Garanţia de plata se întinde şi la folosul maritim, dacă nu este convenţie contrară.
ART. 605
Împrumutul maritim poate fi constituit:
1. Asupra întregului vas sau a unei părţi din el;
2. Asupra uneltelor, instrumentelor şi armamentului;
3. Asupra navlului;
4. Asupra poverei sau asupra unei părţi din ea;
5. Asupra vasului, navlului şi poverei împreună.
Împrumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participării la câştig a marinarilor şi a oamenilor de mare; dacă, cu toate acestea, împrumutul are loc, împrumutătorul are drept numai la plata capitalului fără interese.
ART. 606
Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cărora a fost constituit, are tărie pentru acea valoare după preţuirea făcută sau convertită, iar restul sumei împrumutate se răspunde cu procente după cursul pieţei.
Dacă însă a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutătorul are dreptul a cere anularea contractului şi restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus.
Profitul ce se separă asupra lucrurilor încărcate nu se socoteşte ca exces de valoare, dacă aceasta s-a declarat în mod expres.
ART. 607
Împrumutul maritim nu poate fi contractat decât de proprietarii lucrurilor date în garanţie sau de către împuterniciţii lor speciali, afara de drepturile acordate căpitanului prin art. 517 şi 519.
ART. 608
Din ziua în care capitalul împrumutat şi folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decât procentele legale la întreaga suma.
ART. 609
Dacă călătoria s-a întrerupt înainte de începerea riscurilor, împrumutatul e dator sa restituie banii cu procente legale din ziua împrumutului. Dacă însă întreruperea călătoriei a avut loc chiar prin faptul sau, el este dator procente după cursul pieţei, când acesta ar fi superior procentelor legale, şi deosebit de aceasta sa plătească despăgubirea cuvenita asiguratorului, dacă împrumutul a fost asigurat.
ART. 610
Împrumutătorul nu risca nimic în caz de schimbare a itinerariului, a călătoriei sau a vasului, declarate în contract, afara numai dacă schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forţa majora.
Asemenea nu risca nimic împrumutătorul când împrumutatul se abţine sau face o declaraţiă falsa, care ar putea sa micşoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul.
Schimbarea căpitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacă nu este convenţie contraria.
ART. 611
Dacă lucrurile asupra cărora s-a constituit împrumutul maritim sunt cu totul pierdute din caz fortuit sau forţa majora, în timpul şi locul pentru care împrumutătorul şi-a luat răspunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plata.
Dacă pierderea e parţială, plata sumelor împrumutate e redusă la valoarea lucrurilor afectate împrumutului, şi care au fost scapate, afara de plata cheltuielilor pentru scăpare şi a creanţelor privilegiate cărora s-ar cuveni preferinţa.
Când împrumutul e făcut asupra navlului, plata, în caz de sinistru e redusă la ceea ce se datoreşte de către chiriaşi, scăzându-se mai întâi salariile personale ale echipajului pentru cea din urma călătorie şi contribuţia cheltuielilor pentru scăparea vasului.
Dacă lucrul asupra căruia s-a constituit împrumutul maritim este şi asigurat, valoarea părţii ce s-a scăpat se împarte între împrumutător, numai pentru capital, şi asigurator numai pentru sumele asigurate, în proporţie cu interesul fiecăruia.
ART. 612
Împrumutătorul nu suferă pierderile şi daunele cauzate prin vicii inerente lucrului afectat la asigurarea plăţii, sau pe acelea care sunt cauzate prin faptul debitorului.
ART. 613
Timpul riscurilor, dacă nu este determinat prin contract, începe:
1. În privinţa vasului, accesoriilor lui şi navlului, din momentul în care vasul părăseşte portul, până în ziua când arunca ancora în portul de destinaţie;
2. În privinţa poverii din momentul în care lucrurile se încarcă în vas sau în bărci pentru a fi transportate pe vas până în ziua când s-a descărcat pe uscat, la locul de destinatiune.
ART. 614
Cel ce se împrumută pe mărfuri transportate, nu este liberat de plata prin pierderea vasului şi a poverei dacă nu dovedeşte ca se găseau pe vas lucruri încărcate pe contul sau până la concurenta sumei luată cu împrumut.
ART. 615
Împrumutătorii contribuie şi ei la avariile comune spre uşurarea celor împrumutaţi; orice convenţie contrară este nulă.
Avariile particulare nu sunt în sarcina imprumutatorilor, dacă nu s-a convenit astfel; dar dacă prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate împrumutului nu ajung sa satisfacă pe creditor, suferă şi acesta paguba ce rezultă.

Titlul VI
DESPRE ASIGURAREA ÎN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI

CAP. 1
DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE ?I DESPRE OBLIGA?IUNILE ASIGURATORULUI ?I ASIGURATULUI

ART. 616
Regulile stabilite în titlul XIII al cărţii I, se aplică şi la asigurările contra riscurilor navigaţiei, întrucât ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime şi nu vor fi modificate prin dispoziţiile următoare.
Societăţile de asigurare mutuală, maritima, sunt supuse şi dispoziţiilor titlului VIII din aceeaşi carte.
ART. 617
Poliţa de asigurare, afara de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde:
1. Numele, specia, naţionalitatea şi capacitatea vasului;
2. Numele şi prenumele căpitanului sau patronului;
3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie sa fie încărcate;
4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie sa plece;
5. Porturile în care vasul trebuie sa încarce şi sa descarce şi în care are sa intre.
Dacă indicaţiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este în stare sa le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurării.
ART. 618
Asigurarea poate avea drept obiect:
1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;
2. Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotatiunea şi proviziunile;
3. Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate, pe lângă care se poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj;
4. Lucrurile încărcate;
5. Sumele date cu împrumut maritim;
6. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile făcute sau datorate pentru avarii particulare, când nu ar fi acoperite prin un împrumut.
7. ?i în general, orice lucruri care se pot preţul în bani şi sunt supuse la riscurile navigatiunei.
Asemenea poate fi făcută asupra totalităţii sau a unei părţi din sus-zisele lucruri împreună sau deosebit.
ART. 619
Asigurarea e nulă dacă are de obiect:
Sumele luate cu împrumut maritim.
Lucrurile care servesc drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată.
ART. 620
Dacă, fără frauda, s-au făcut mai multe asigurări asupra acelor lucruri de către deosebiţi interesaţi sau de către mai multi reprezentanţi ai aceleias persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sunt valabile până la concurenta valorii lucrurilor.
Cei interesaţi au acţiune contra oricăruia dintre asiguratori după alegere, afara de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalţi, în proportiune cu interesul fiecăruia.
ART. 621
Asigurarea poate fi făcută în timp de pace sau în timp de război, înainte sau în cursul călătoriei vasului.
Poate fi făcută pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat.
Asigurarea pentru o călătorie poate fi făcută numai pentru ducere sau numai pentru întoarcere, sau pentru ducere şi întoarcere.
Asigurarea pe un timp determinat se socoteşte făcută pentru orice navigaţiune sau staţiune a vasului în timpul convenit, afara de o convenţie specială.
ART. 622
Adaogirea de prima convenită în timp de pace pentru timpul de război ce ar putea supraveni, şi a carei suma nu ar fi determinată prin contract, va fi stabilită de judecata, avându-se în vedere riscurile, împrejurările şi convenţiunile fiecărei poliţe de asigurare.
ART. 623
Dacă contractul de asigurare nu determină timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare:
În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliţei şi iau sfârşit în timpul convenit.
În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep şi se sfarsesc la timpul arătat în art. 613. Dacă însă asigurarea e făcută după începerea călătoriei, riscurile se socotesc de la data poliţei.
Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este întârziată prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o lună de la ajungerea vasului la locul de destinaţie.
ART. 624
Lucrurile încărcate pot fi asigurate:
Sau pentru preţul cu care s-au cumpărat, adaogindu-se cheltuelile de încărcare şi navlul;
Sau pentru preţul curent la locul de destinaţie, după ajungerea lor, fără avarii.
Preţuirea făcută prin contract lucrurilor încărcate fără o altă explicaţie, se poate referi la amândouă aceste cazuri, şi nu vor fi aplicabile dispoziţiunile art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din preţurile menţionate.
O asemenea preţuire se socoteşte în totdeauna ca s-a făcut după declaraţia asiguratului, dacă nu a fost precedată de o estimatie primită de asigurator, şi pentru acest cuvânt ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 460.
ART. 625
Dacă se stipulează prin contract ca preţul lucrurilor asigurate sa fie plătit în moneda străină, lucrurile vor fi pretuite în moneda ţării după cursul ce va avea în timpul subscrierei poliţei, afara de convenţie contrarie.
ART. 626
Când chiar prin faptul asiguratului, călătoria, înainte de începerea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect şi asiguratorul primeşte, în acest caz, ca indemnitate jumătate de prima stipulată şi nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurată.
ART. 627
Sunt în riscul asiguratorului pierderile şi pagubele ce se întâmplă lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, exploziune, foc, prindere, piraterie şi, în general, din cauza oricărui alt accident de mare.
Asiguratorul nu este responsabil de perderile şi pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat.
ART. 628
Riscurile de război nu sunt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convenţie expresă. Dacă asiguratorul şi-a luat asupră-şi riscurile de război, fără a le determina precis, el răspunde de perderile şi pagubele intimplate lucrurilor asigurale din cauza ostilitatilor, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexatiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, şi în general pentru toate faptele şi accidentele de război.
ART. 629
Orice schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt în sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima dacă au început riscurile.
Schimbarea căpitanului sau patronului chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurării, afara însă de dispoziţiunile articolului următor.
ART. 630
Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s-a convenit intr-altfel.
O asemenea convenţie însă este nulă, dacă se raporta la un căpitan anume arătat prin contract, când asiguratul îl concediază şi-l inlocueste printr-altul fără consimţământul asiguratorului.
ART. 631
Asiguratul nu participă la cheltuielile de navigaţiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, şi nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.
ART. 632
Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere şi întoarcere, şi ajungând vasul la prima destinaţie se întoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu există convenţia contrară.
ART. 633
Dacă asigurarea s-a făcut separat pentru lucruri ce trebuie încărcate pe mai multe vase cu aratare de câtă anume suma s-a asigurat în fiecare, şi povara întreaga este pusa pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decât cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decât suma asigurată din vasul care a primit povara, deşi s-ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privinţa cărora asigurarea rămâne fără efect.
ART. 634
Dacă capitanul are facultatea de a intra în mai multe porturi spre a completa sau schimbă povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cât timp ele sunt pe vas, afara dacă nu s-a stipulat intr-alt fel.
ART. 635
Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri şi are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într-un loc mai departat decât cel arătat în contract, deşi aflat pe aceeaşi cale.
Asigurarea îşi produce efectele, dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într-un loc mai apropiat, în care putea sa staţioneze.
ART. 636
Obligaţiunea asiguratorului este marginita la suma asigurată.
Dacă în timpul cât ţine asigurarea, lucrurile asigurate suferă mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie în totdeauna sa tie socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s-a plătit sau i se datoreşte pentru sinistrele precedente.
ART. 637
Clauza "fără de avarie" liberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon şi exerciţiul acţiunii pentru avarie.
ART. 638
Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifică toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie făcută în trei zile de la primirea încunoştiinţării, sub pedeapsa de despăgubire.
Aceeaşi obligaţie are asiguratul pentru povara, când vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricaciune din cauza sinistrului intimplat.
ART. 639
Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor şi ca s-au pierdut.
Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat.
Admiterea probei contrarie nu suspendă însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, dacă asiguratul da cauţiune.
Dacă în timp de patru ani nu a fost făcută cererea în judecata, cauţiunea este liberată.
ART. 640
În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator sa justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, şi povara cu o poliţă de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului.
Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din străinătate mărfuri asigurate în tara, trebuie sa consemneze poliţa de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau, în lipsa, la autoritatea locală.
ART. 641
În orice caz de sinistru, capitanul şi asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scăparea şi conservarea lucrurilor asigurate, fără prejudiciu drepturilor lor fata cu asiguratorul. Cheltuelile făcute trebuiesc plătite până la concurenta valorii lucrurilor scapate.
Asiguratorii şi agenţii sau insarcinatii lor pot, în înţelegere cu capitanul, cu asiguraţii şi cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate şi pentru conservarea lor, fără prejudiciul vreunui drept.
ART. 642
Asiguratul, notificând asiguratorului incunostiintarile primite, îşi poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datorează prin asigurare.
ART. 643
Asiguratorul este dator sa plătească sumele datorate:
În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de când i s-a notificat lichidarea relativă;
În caz de abandon, în termen de două luni de la abandon.
Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acţiunii de avarie sau dreptului de abandon.
Dacă este opunere, fiecare dintre oponenţi şi asiguratul chiar pot cere ca suma sa se consemneze la Casa de depuneri şi consemnaţiuni.

CAP. 2
DESPRE ABANDON

ART. 644
Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în cazurile:
1. De naufragiu;
2. De prada;
3. De oprire prin ordinul unui Stat străin;
4. De oprire prin ordinul guvernului, după începerea călătoriei;
5. De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuielile necesare pentru a-l repară şi pune în stare sa reia călătoria se suie la trei pătrimi cel puţin din valoarea sa asigurată;
6. De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, când pierderea sau deteriorarea se urca la cel puţin trei pătrimi din valoarea lucrurilor.
În orice caz, asiguratul nu poate cere decât despăgubire pentru avariile suferite.
ART. 645
Asiguratul poate face abandonul chiar fără sa fie ţinut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, şi în celelalte călătorii au trecut şase luni, din ziua plecării vasului sau din ziua la care se referă ultimele ştiri primite.
În caz de asigurare pe timp mărginit şi după trecerea termenilor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurării.
Dacă sunt mai multe asigurări succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi după primirea ultimelor ştiinţe.
ART. 646
Dacă vasul s-a declarat a nu fi în stare de navigaţiune, abandonul lucrurilor încărcate intr-insul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declaraţia imposibilităţii de navigaţie nu s-ar fi putut găsi un alt vas pentru a reîncărca lucrurile şi a le transporta la locul destinaţiei lor.
ART. 647
În cazul prevăzut de articolul precedent şi de art. 524, dacă lucrurile sunt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plătească stricăciunile ce ele au suferit, cheltuielile de descărcare şi de reîncărcare, de depozit şi de paza în magazii, excedentul navlului şi toate celelalte cheltuieli făcute pentru scăparea lucrurilor până la concurenta sumei asigurate, şi dacă aceasta nu s-a cheltuit întreaga, asiguratorul continua a răspunde de riscuri pentru cât mai rămâne.
ART. 648
În caz de oprire din partea vreunui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau pradate nu poate fi făcut decât după trei luni de la notificarea sinistrului, dacă aceasta s-a intimplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie, şi după şase luni de la notificatie dacă a avut loc în alte mari.
Pentru lucrurile supuse stricăciunii, termenele de mai sus se reduc la jumătate.
ART. 649
Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul:
De trei luni din ziua în care s-a primit stirea despre sinistru dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie;
De şase luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale şi meridionale ale Asiei şi în marile orientale ale Americii;
În termen de un an, dacă sinistrul s-a intimplat în celelalte mari.
În caz de oprire din partea vreunui Stat străin, sau în caz de prada, aceste termene curg de la împlinirea termenelor arătate în articolul precedent.
Odată ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul ramanandu-i numai acţiunea pentru avarii.
ART. 650
Asiguratul, notificând ştirile ce a primit, poate face abandonul, somind pe asigurator să-i plătească suma asigurată în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-şi rezerva dreptul de a-l face în termenele legale.
Odată cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate şi împrumuturile maritime făcute. În lipsa, termenul pentru plata nu începe decât din ziua în care aceasta declaraţie a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.
În caz de declaraţie falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.
ART. 651
Abandonul lucrurilor asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub conditiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurării şi al riscurilor.
ART. 652
Odată ce abandonul s-a notificat şi primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost făcut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.
Asiguratorul nu poate, sub cuvânt de întoarcere a vasului, sa se sustragă de la plata sumei asigurate.
ART, 653
În caz de predare, dacă asiguratul nu a putut înştiinţa despre aceasta pe asigurator, poate răscumpăra lucrurile predate fără a mai aştepta ordinul sau.
Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru răscumpărare, îndată ce-i va fi cu putinţa.
Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupră-şi răscumpărarea sau de a renunţa la dansa; el e dator însă a notifica asiguratului alegerea ce va fi făcut în termen de douăzeci şi patru de ore de la comunicarea învoirii de răscumpărare.
Dacă declară ca primeşte pe contul sau răscumpărarea, asiguratorul e dator sa contribuie, fără întârziere, la plata ei, conform convenţiei şi în proporţie cu partea asigurată de dânsul, neincetand de a fi răspunzător pentru riscurile călătoriei în conformitate cu contractul de asigurare.
Dacă declară ca renunţă la răscumpărare, asiguratorul va plati suma asigurată fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.
Când asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunţat la beneficiul rascumpararei.

Titlul VII
DESPRE AVARII ?I DESPRE CONTRIBU?II

CAP. 1
DESPRE AVARII

ART. 654
Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare făcute pentru vas şi pentru povara, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, şi toate pagubele ce se întâmplă vasului şi lucrurilor încărcate, după încărcare şi plecare până la întoarcere şi descărcare.
Avariile sunt de două feluri: avarii mari sau comune, şi avarii simple sau particulare.
Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli în sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, râuri sau canaluri, sau pentru a ieşi dintr-insele, şi cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigaţie.
În lipsa de convenţie specială între părţi, avariile sunt reglementate după următoarele dispoziţii.
ART. 655
Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare făcute şi pagubele suferite de buna voie pentru binele şi pentru scăparea comuna a vasului şi a poverei.
Astfel sunt:
1. Lucrurile date prin învoială şi sub titlul de răscumpărare a vasului şi a poverei;
2. Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna;
3. Catarturile, pânzele, otgoanele şi alte unelte tăiate sau sfarimate, pentru scăparea comuna;
4. Ancorele, lanţurile şi alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna;
5. Pagubele ce prin aruncare în mare s-a cauzat lucrurilor rămase pe vas;
6. Pagubele cauzate vasului prin operaţiunea aruncarii în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum şi pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparii lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea şi secarea apelor, şi pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor încărcate;
7. Daunele cauzate vasului şi poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord;
8. Cheltuielile făcute cu căutarea şi hrana persoanelor rănite în apărarea vasului şi cheltuielile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane;
9. Salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul opririi sau impedicarii, când vasul este oprit în călătorie prin faptul unui Stat străin sau este constrâns a sta într-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o altă asemenea cauza ce împiedică călătoria la portul de destinaţie, până când vasul şi povara sunt libere de obligaţiile ce le privesc;
10. Cheltuielile de intrare sau ieşire şi taxele de navigaţie plătite într-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrării de apa, provenită din caz fortuit sau forţa majora;
11. Salariile şi hrana persoanelor echipajului într-un port de oprire silită în timpul reparatiunilor necesare pentru continuarea călătoriei, când reparaţiile constituie avaria comuna;
12. Cheltuielile de descărcare şi reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus ziselor reparaţii ale vasului într-un port de oprire silită; cheltuielile pentru paza şi chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat în depozit;
13. Cheltuielile făcute pentru a se obţine liberarea sau restituirea vasului oprit, când oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana căpitanului sau aceea a armatorului, precum şi salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obţinerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obţinută;
14. Cheltuielile de descărcare pentru uşurarea vasului, când a trebuit sa se facă în timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scăparea comuna a vasului sau a poverei şi daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descărcării şi reîncărcării;
15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de buna voie pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;
16. Cheltuielile făcute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat în cazul mai sus, şi recompensele datorite pentru lucrările şi serviciile aduse în asemenea ocaziuni;
17. Pierderea şi stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntre sau bărci pentru uşurarea vasului în cazurile arătate la numărul 14, cuprinzindu-se partea de contribuţie ce s-ar datora chiar luntrelor sau bărcilor; de asemenea şi pagubele suferite de obiectele rămase pe vas, întrucât asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;
18. Primele şi interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face fata cheltuielilor considerate între avariile comune, şi primele de asigurare ale aceloraşi cheltuieli, precum şi pierderea ce trebuie sa se plătească proprietarului mărfurilor vândute, în timpul călătoriei într-un port de oprire silită, pentru acoperirea aceloraşi cheltuieli;
19. Cheltuielile regularei avariilor comune.
Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt făcute de bunăvoie, pentru binele şi scăparea comuna: pagubele încărcate de vas sau cheltuielile făcute pentru dânsul, când provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijenţa căpitanului sau a echipajului.
Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanţurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele şi scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sunt descrise în inventariul bordului ţinut conform dispoziţiunilor art. 510.
Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într-un caz, considerată ca avarie comuna.
ART. 656
Se consideră ca avarii comune:
1. Preţul sau indemnitatea pentru răscumpărarea oamenilor echipajului trimişi pe uscat în serviciul vasului şi făcuţi prizonieri sau ţinuţi ca ostatici;
2. Cheltuielile unei carantine neprevăzute la facerea contractului de închiriere, dacă ea priveşte şi vasul şi povara, precum şi cheltuielile cu salariul şi hrana persoanelor echipajului în timpul carantinei.
ART. 657
Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puţin necesare, mai grele şi de mai puţin preţ, pe cât va fi cu putinţa, şi apoi lucrurile după întâia podeala a vasului şi succesiv celelalte.
ART. 658
Sunt avarii particulare toate pagubele încercate şi toate cheltuielile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara.
Astfel sunt:
1. Orice pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forţa majora;
2. Pierderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferită de vas din cauzele menţionate mai sus;
3. Orice paguba suferită din viciul însuşi al vasului sau al mărfurilor;
4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzată din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabilă proprietarului, ermatorului sau căpitanului;
5. Salariul şi hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparaţiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o altă cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul opririi ori şederii într-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, şi cheltuielile pentru a obţine în acest caz liberarea unuia sau alteia;
6. Cheltuielile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoaielor, lăzilor sau sacilor în care sunt puse, când aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;
7. Excedentul navlului în cazul prevăzut de art. 580.
Pagubele intimplate mărfurilor prin accidente provenind din neglijenţa căpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, având acesta dreptul de acţiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului şi asupra navlului.
Capitanul răspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară şedere în porturi.

CAP. 2
DESPRE, CONTRIBUTIUNE

ART. 659
Avariile particulare se suportă şi se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuială.
Avariile comune sunt proporţional împărţite între povara şi jumătate a vasului şi a navlului.
Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea mesei ce urmează sa contribuie.
ART. 660
Bagajele persoanelor echipajului şi ale călătoriilor nu contribuie la avaria comuna, dacă sunt scapate; dau însă dreptul la contribuţie, dacă sunt aruncate în mare, sau suferă vreo stricaciune.
ART. 661
Lucrurile ce nu se cuprind în poliţa de încărcare, sau pentru care nu există declaraţia căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuie.
ART. 662
Lucrurile încărcate pe podeala de sus a vasului, contribuie întotdeauna la avariile comune, dacă nu sunt scapate.
Dacă lucrurile sunt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afara de cazul călătoriilor prevăzute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decât de la capitanul care le-a încărcat pe podeala vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului. În caz contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu şi celelalte lucruri încărcate pe podeala, deosebit de contributiunea generala pentru avariile comune la toată povara.
ART. 663
Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu e loc la contribuţie. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata şi nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate.
Dacă aruncarea în mare scapa vasul, şi acesta, urmindu-si călătoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea după valoarea lor în starea în care se află, scazindu-se cheltuielile făcute pentru scăpare.
Lucrurile aruncate în mare nu contribuie în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat în urma aruncarii lucrurilor scapate.
Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.
ART. 664
În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntre sau în bărci pentru uşurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului şi asupra întregei poveri.
Dacă vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în bărci sau luntre, deşi acestea ar ajunge bine în port.
ART. 665
Dacă, după repartitiune, lucrurile aruncate în mare sunt redobândite de proprietarii lor, aceştia vor restitui căpitanului şi persoanelor interesate ceea ce au primit din contribuţie, scazindu-se pagubele cauzate prin aruncare şi cheltuielile făcute pentru redobindire.
ART. 666
Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru preţul cu care ar putea fi vândut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune.
Navlul ce, prin faptul convenţiei arătate la art. 587, e câştigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune.
ART. 667
Lucrurile scapate şi cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuie în proporţie cu valoarea ce au locul descărcări. Dacă a avut loc convenţia arătată în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.
ART. 668
Natura, specia şi calitatea lucrurilor ce urmează sa contribuie şi a celor aruncate sau sacrificate, se stabileşte prin poliţele de încărcare, facturi şi, în lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege.
Când în poliţa de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adevărata şi în realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie după valoare mai mare, ele contribuiesc după valoarea lor reală, dacă sunt scapate, şi se plătesc după calitatea şi valoarea indicată, dacă sunt aruncate în mare sau stricate.
Dacă însă lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin poliţa de încărcare, ele contribuie după calitatea şi valoarea indicată, dacă sunt scapate, şi se plătesc după valoarea lor reală, dacă sunt aruncate în mare sau stricate.
ART. 669
Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotărâre va lua şi despre operaţiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată cu aceasta ii va fi cu putinţa.
Procesul-verbal va cuprinde motivele hotărârii şi va arăta în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arăta motivele nevointei lor de a subscrie şi va fi transcris în registrul vasului.
O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevăzut de art. 526.
ART. 670
Descrierea, preţuirea şi repartiţia pierderilor şi pagubelor va fi făcută, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului, de către experţi, numiţi, în tara, de preşedintele tribunalului respectiv şi, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în tara străină, de autoritatea consulară româna şi, în lipsa, de autoritatea locală.
Repartiţia propusă de experţi va fi supusă, în tara, cercetării tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol şi, în tara străină, autorităţii locale competente.
ART. 671
Acţiunea pentru avarie contra chiriaşului vasului şi contra destinatorului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul şi a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar când plata navlului ar fi fost făcută înainte.

Titlul VIII
DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)

ART. 672
Dacă lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forţa majora, pagubele şi pierderile provenite din aceasta cauza sunt în sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fără drept de despăgubire.
ART. 673
Dacă lovirea s-a intimplat din culpa unuia din vase, pagubele şi pierderile sunt în sarcina vasului în culpa. Despăgubirile datorate persoanelor moarte sau rănite sunt privilegiate în caz de neajungere a sumei de împărţit.
ART. 674
Dacă nu se dovedeşte cărui dintre vase se poate imputa culpa, sau dacă culpa se dovedeşte a fi comuna, fiecare suferă pagubele şi pierderile încercate fără drept la vreo despăgubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat în mod solitar la plata pagubelor şi pierderilor cauzate lucrurilor încărcate şi a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispoziţiunilor celor două articole precedente.
ART. 675
Responsabilitatea vaselor stabilită prin articolele precedente, nu apara de răspundere pe autorii culpei către persoanele vătămate şi către proprietarii vaselor.
ART. 676
Când un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el însuşi a fost lovit din culpa unui al treilea, toată răspunderea este în sarcina acestuia.
ART. 676
Când un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el însuşi a fost lovit din culpa unui al treilea, toată răspunderea este în sarcina acestuia.
ART. 677
Acţiunea de despăgubire, pentru daunele provenite din lovirea vaselor, nu poate fi admisă dacă nu s-a făcut, în termen de trei zile, către autoritatea locului unde s-a intimplat faptul, sau a primului port în care vasul s-a oprit.
Pentru pagubele cauzate persoanelor sau mărfurilor, lipsa de protestare sau reclamaţie nu vatămă drepturile persoanelor care nu se găseau pe vas, sau nu erau în pozitiune a-şi manifesta voinţa.

Titlul IX
DESPRE CREAN?ELE PRIVILEGIATE

CAP. 1
Dispoziţiuni generale

ART. 678
Privilegiile stabilite prin acest titlu trec înaintea oricărui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codul civil.
ART. 679
În orice caz de deteriorare sau micşorare a lucrului asupra căruia există privilegiul, acesta se exercită pe ceea ce rămâne, sau se redobândeşte ori se scapa.
ART. 680
Dacă creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra altor obiecte, cel dintâi este subrogat în privilegiul aparţinând ultimului creditor.
Acelaşi drept îl au asemenea şi ceilalţi creditori privilegiaţi care suferă o pierdere în urma sus aratatei subrogatiuni.
ART. 681
Creanţele privilegiate în acelaşi grad concură între dinsele în caz de nesuficienta a lucrului în proporţie cu cât au sa ia, dacă sunt contractate în acelaşi port. Dar dacă asemenea creanţe iau naştere în urma, după reluarea călătoriei, creanţele posterioare sunt preferate celor anterioare.
ART. 682
Dacă titlul creanţei privilegiate este la ordin, girul transmite şi privilegiul.

CAP. 2
DESPRE CREAN?ELE PRIVILEGIATE ASUPRA LUCRURILOR ÎNC?RCATE

ART. 683
Sunt privilegiate asupra lucrurilor încărcate şi plătite în ordinea prevăzută prin prezentul articol, creanţele următoare:
1. Cheltuielile de judecata făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi de urmărire a lucrurilor;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele de scăpare datorate pentru ultima călătorie;
3. Drepturile vamale datorate pentru lucruri la locul de descărcare;
4. Cheltuielile de transport şi descărcare;
5. Chiria magaziilor în care lucrurile descărcate au fost depuse;
6. Sumele datorate ca contribuţie pentru avariile comune;
7. Primele de asigurare;
8. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiile contractate de căpitan asupra poverii, în cazurile prevăzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;
9. Orice alt împrumut maritim când acela ce a dat banii posedă poliţa de încărcare.
ART. 684
Privilegiile arătate în articolul precedent nu se conserva, dacă acţiunea nu este exercitată în termen de cincisprezece zile de la descărcare şi înainte de trecerea lucrurilor încărcate în mina celor de al treilea.
Pentru sechestrarea, darea în gaj şi vânzarea silită a lucrurilor supuse privilegiului, se aplică regulile generale stabilite prin codicele de procedura civilă, afara de cazurile în care codicele de comerţ nu ar dispune intr-alt fel.

CAP. 3
DESPRE CREAN?ELE PRIVILEGIATE ASUPRA NAVLULUI

ART. 685
Sunt privilegiate asupra navlului şi admise la plata, în ordinea aici arătată, următoarele creanţe:
1. Cheltuielile de judecata făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare şi urmărire;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele de scăpare, datorite pentru ultima călătorie;
3. Salariile, retribuţiunile şi indemnitatile datorate persoanelor echipajului pentru călătoria în care s-a câştigat navlul;
4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune;
5. Primele de asigurare;
6. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiunile contractate de căpitan asupra navlului, în cazurile prevăzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;
7. Pentru despăgubirile datorate chiriaşilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de dansele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima călătorie;
8. Orice alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisă şi adnotata pe actul de naţionalitate.

CAP. 4
DESPRE CREAN?ELE PRIVILEGIATE ASUPRA VASULUI

ART. 686
Vasele sau părţile lor, chiar când s-ar află în posesiunea unei a treia persoane, sunt supuse la plata creanţelor ce legea declară privilegiate, în modul şi marginile mai jos stabilite.
ART. 687
Sunt privilegiate asupra vasului şi admise la plata asupra preţului sau şi în ordinea arătată în prezentul articol, creanţele următoare:
1. Cheltuielile de judecata făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi urmărire a vasului;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele pentru scăpare, datorate pentru ultima călătorie;
3. Taxele de navigaţiune stabilite prin lege;
4. Salariile piloţilor, salariul custodelui şi cheltuielile de paza a vasului, după intrarea lui în port;
5. Chiria magaziilor pentru păstrarea uneltelor şi instrumentelor vasului;
6. Cheltuielile de întreţinere a vasului şi a uneltelor şi instrumentelor sale după ultima sa călătorie şi intrare în port;
7. Salariile, retribuţiunile şi indemnitatile datorate, conform dispoziţiunilor titlului III al acestei cărţi, căpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma călătorie;
8. Sumele datorate ca contribuţie la avariile comune;
9. Capitalul şi procentele datorate pentru obligaţiunile contractate de căpitan la trebuinţele vasului în cazurile prevăzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;
10. Primele de asigurarea vasului şi accesoriilor sale pentru cea din urma călătorie, dacă asigurarea a fost făcută pentru un timp determinat sau cu călătoria, şi pentru vasele cu abur ce fac călătorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzătoare cu cele din urma şase luni, şi deosebit de acestea, în asociaţiunile de asigurare mutuală, reparatiunile şi contribuţiunile pentru ultimele şase luni;
11. Indemnitatile datorate chiriaşilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de dansele din culpa căpitanului sau a echipajului, în ultima călătorie;
12. Preţul vasului datorat încă vânzătorului;
13. Creanţele arătate la numărul 9 de mai sus, ce au fost transcrise şi adnotate târziu, orice alta creanţa de împrumut maritim asupra vasului şi creanţele pentru care vasul a fost dat în gaj.
În caz când mai multe creanţe din cele prevăzute de numărul 13 se află în concurenta, preferinţa se determină după data transcriptiunei titlului şi adnotatiunii lui pe actul de naţionalitate.
ART. 688
Girantul, cezionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gaj o creanţă asupra unui vas, transcrisă şi adnotata, vor putea cere sa se menţioneze pe registrul căpităniei portului şi pe actul de naţionalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.
ART. 689
Privilegiile arătate în articolele precedente nu se pot exercita, dacă creanţele nu sunt probate şi privilegiile nu sunt conservate în modul următor:
1. Cheltuielile de judecata cu conturile lichidate de judecătorul competent, după formele stabilite prin legile de procedura;
2. Cheltuielile, indemnitatile şi primele pentru scăpare şi salariile piloţilor, cu sentinţe, cu atestate ale autorităţii maritime şi cu celelalte probe ce autoritatea judecătorească va crede de cuviinţă a admite, după împrejurări;
3. Taxele de navigaţiune cu recipisele autorităţilor competente;
4. Salariul custodelui, cheltuielile de paza arătate în numărul 4 al art. 687 şi creanţele arătate în numărul 5 al art. 683 şi în alineatele 5 şi 6 ale art. 687 prin state aprobate de prezidentul tribunalului respectiv;
5. Salariile şi retribuţiunile căpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament şi dezarmament extrase din oficiurile autorităţii maritime, celelalte indemnităţi cu raportul căpitanului şi cu celelalte probe ale intimplarilor ce le-au dat naştere;
6) Creanţele pentru contribuţiuni la avariile comune, cu actele relative la reparaţiunea lor;
7. Creanţele arătate la numărul 8 de sub art. 683, la alineatul 6 de sub art. 685 şi la aliniatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizaţiune, statele subscrise de căpitan şi confirmate de experţi, prin actele de vânzare şi procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuelilor;
8. Primele de asigurare, cu poliţele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat şi cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare, reparatiunile sau contribuţiunile în societăţile de asigurare mutuală, cu extractele de pe registrele de admitere a navelor în societate;
9. Indemnitatile datorate chiriaşilor unui vas cu sentinţele ce le-au lichidat; şi dacă la timpul distribuirii preţului, sentinţa de condamnare la despăgubire e pronunţată, iar daunele-interese nu sunt încă lichidate, creditorii pot, după împrejurări, sa fie admişi la plata despăgubirii pentru o sumă aproximativă, dând cauţiune ca vor restitui ceea ce va constata ca au primit mai mult; tot astfel vor fi admişi la plata şi creditorii posteriori celor dintâi, dacă vor da cauţiune de restituire;
10. Vinderea vasului cu actul de vânzare, transcris şi adnotat în modul stabilit prin art. 493;
11. Creanţele arătate la numărul 9 de sub art. 683, la numărul 8 de sub art. 685 şi la numărul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise şi adnotate în modul prescris.
ART. 690
Afara de regulile generale pentru stingerea obligaţiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting:
1. Prin vânzarea silită, făcută sau după cererea creditorilor, sau pentru alta cauza, după formele stabilite de procedura comercială şi după plata preţului asupra căruia privilegiul a trecut;
2. Prin expirarea termenului de trei luni, în caz de înstrăinare de bunăvoie a vasului.
Acest termen începe de la data transcrierii actului de înstrăinare, dacă vasul se găseşte în timpul transcriptiunei în circumscripţia unde e înscris; şi de la data întoarcerii sale în zisa circumscriptiune, dacă transcriptiunea înstrăinării s-a făcut după plecarea vasului, cu conditiunea ca, în termen de o lună de la data transcriptiunii, vânzarea sa fie notificată creditorilor privilegiaţi ale căror titluri se află transcrise şi adnotate pe actul de naţionalitate.
Stingerea privilegiului nu poate avea loc fata cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumpărătorul vasului, pentru a obţine recunoaşterea privilegiului sau.
ART. 691
Achizitorul unui vas sau unei părţi din vas, pentru a-l purga de creditele creanţelor privilegiate la care nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor înainte de punerea în gaj sau urmărirea vasului, un act conţinând:
1. Data şi felul titlului sau, datele transcriptiunii titlului şi adnotarii de actul de naţionalitate;
2. Numele şi prenumele autorului sau;
3. Numele, felul şi capacitatea vasului;
4. Preţul convenit şi orice alta sarcina impusă achizitorului sau valoarea ce el oferă sa plătească;
5. Lista creditorilor cu arătarea numelui şi prenumelui lor, a sumelor ce li se datorează; data titlurilor lor, a transcriptiei şi adnotatiunei pe actul de naţionalitate;
6. Oferta de depunere a preţului convenit sau a valorii declarate pentru a fi împărţită între creditori;
7. Alegerea domiciliului la reşedinţa tribunalului care ar fi competinte sa proceada la vânzarea cu licitaţiune, dacă aceasta ar trebui sa aibă loc.
Un extract sumar de pe acest act se va publica în foaia anunţurilor judiciare a locului unde se află oficiul maritim la care vasul este înscris; aceasta va ţine loc de notificatiune pentru creanţele nesupuse publicităţii.
ART. 692
Orice creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creanţe, poate în termen de 15 zile de la notificarea sau publicaţiunea sus arătată, sa ceara vânzarea prin licitaţiune publica a vasului, oferind suirea preţului cu a zecea parte şi dând cauţiune pentru plata preţului şi pentru îndeplinirea oricărei alte sarcini.
Aceasta cerere subscrisă de cel ce o face sau de un procurator special al sau, va fi notificată achizitorului cu citatiune de înfăţişare dinaintea locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata sa se pronunţe atât asupra cauţiunii, cât şi asupra cererii de vânzare.
ART. 693
Dacă vânzarea n-a fost cerută în termenul şi modul stabilit prin articolul precedent sau dacă cererea este respinsă, preţul rămâne fixat definitiv şi, prin depunerea lui, achizitorul obţine proprietatea vasului sau unei părţi din el, libera de orice privilegiu. în acest caz privilegiile trec asupra preţului depus, care urmează a fi distribuit ca în cazurile de vânzare silită.
Dacă cererea este admisă, tribunalul, prin aceeaşi sentinţă va autoriza vânzarea vasului, care se va face conform dispoziţiilor cuprinse în procedura codicelui comercial.
ART. 694
Radiarea transcriptiunilor sau a adnotarii privilegiilor nu se va putea face decât după consimţământul părţilor interesante sau în virtutea unei sentinţe rămase definitive.
Oricine poate obţine un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcripţiuni asupra unui vas sau unei părţi din el, sau un certificat ca nu există nici o sarcină.

CARTEA III ***
Despre faliment

TITLUL I ***
Despre declaraţiunea de faliment şi despre efectele sale

ART. 695 ***
Comerciantul care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale este în stare de faliment.
ART. 696 ***
Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de exceptiuni pe care, în buna credinţa, debitorul îl socoteşte întemeiat, nu constituie o probă de încetarea plăţilor.
ART. 697 ***
Tribunalul şi la tribunalele cu o secţiune specială, tribunalul de comerţ, incunostiintat din partea unui sau mai multor creditori despre situaţiunea dificilă în care se află un comerciant relativ la comerţul sau, şi care înstrăinează în condiţiuni desavantajoase avutul sau, va putea ordona prezentarea acestui în camera de consiliu şi depunerea totdeodată a registrelor, a bilanţului sau comercial şi a unei liste nominative de toţi creditorii săi şi de sumele creanţelor cu indicarea scadenţelor respective.

Tribunalul va ordona, în acelaşi timp ca creditorul sau creditorii care au făcut denunţarea sa depună o cauţiune în bani sau efecte publice a carei cuantum sa fie fixat de tribunal.
Aceasta cauţiune va rămâne consemnată la Casa de Depuneri, consemnaţiuni şi economie până la rezolvarea definitiva a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.
Cautiunei se va restitui şi în caz când comerciantul debitor nu va fi intentat acţiunea în calomnie în termen de 5 zile, din ziua respingerii cererei în mod definitiv.
În cazul când aratarile creditorilor se găsesc întemeiate, sau când comerciantul, fără un just motiv nu se înfăţişează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviinţă, mai înainte de oricare dispoziţiuni ar lua asupra punerei sale în stare de faliment, sa numească, după importanta comerţului, pe unul sau mai multi dintre creditori care, în continuarea ulterioară a comerţului, sa verifice registrele şi sa supravegheze regularitatea operaţiunilor comerciantului.
Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea preşedintelui tribunalului respectiv şi cercetarea va avea loc în camera de consiliu.
Creditorul care, cu buna ştiinţa, va fi făcut o denunţare neîntemeiată, va putea fi supus pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.
Încheierea tribunalului va trebui pronunţată cel puţin în 5 zile libere de la cerere şi dinsa nu va fi supusă opozitiunei.
Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile de la pronunţarea ei. Tribunalul va putea însă acordă execuţiunea provizorie.
Toată procedura privitoare la modul chemării debitorului şi la al judecării apelului va fi aceeas ca la tribunal.
Deciziunea Curţii nu este supusă nici opoziţiei, nici recursului.
ART. 698 ***
Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea atrage condamnarea lui la amenda de la 100 până la 500 lei.
ART. 699 ***
Onorariul custodelui se fixează de tribunal şi se achită de comerciant.
ART. 700 ***
Aceste măsuri preventive încetează:
a) Prin arătarea majoritatei creditorilor ca situaţiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspiră temere şi ca măsura luată nu le mai este trebuincioasa;
b) Prin justificarea plăţii în mod regulat a datoriilor ajunse la scadenta;
c) Prin declararea în stare de faliment.
ART. 701 ***
Falimentul se declară prin hotărâre judecătorească, pronunţată după declaraţiunea falitului, sau după cererea unui, ori mai multor creditori sau din oficiu.
ART. 702 ***
Declaraţiunea falimentului se pronunţă de tribunalul de comerţ în jurisdicţiunea căruia debitorul îşi are principalul sau stabiliment comercial.
Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului şi va judeca acţiunea derivând dintr-insul dacă prin natura lor nu vor fi de competinţa jurisdicţiunii civile.
Formele de procedura în aceasta materie se reglementează prin dispoziţiunile speciale cuprinse în cartea IV şi prin acele ale Codicelui de procedura civilă.
ART. 703 ***
Falitul va fi dator ca în cele trei zile de la încetarea plăţilor, în care se cuprinde şi ziua incetarei lor, sa facă declaraţiunea tribunalului de comerţ, arătat în articolul precedent.
Declaraţiunea trebuie sa fie însoţită de depunerea bilanţului, datat, semnat şi certificat de falit ca este adevărat şi de registrele sale de comerţ în starea în care se află.
Bilanţul trebuie sa cuprindă indicatiunea şi estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale falitului, starea datoriilor şi a creanţelor cu numele şi prenumele şi domiciliul fiecărui creditor şi, pe cât se va putea cauza fiecărei datorii, tabloul profitelor şi pierderilor precum şi acel al cheltuielilor personale ale falitului şi familiei sale, din tot timpul exerciţiului comerţului sau pe cât se va putea.
ART. 704 ***
Orice creditor, a cărui creanţa are o cauză comercială poate sa ceara tribunalului competinte declaraţiunea în faliment a debitorului sau comerciant, probind încetarea plăţilor.
Nu sunt admişi a cere declaraţiunea în faliment descendenţii, ascendenţii şi soţul debitorului.
ART. 705 ***
Dacă încetarea plăţilor unui comerciant este notorie sau dacă ea rezultă din alte fapte neindoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întâi pe falit.
ART. 706 ***
În cea dintâi zi a fiecărei săptămâni, portareii şi judecătorii de pace vor transmite preşedintelui tribunalului de comerţ, în jurisdicţiunea cărui se află, sau al tribunalului civil care ii ţine locul, un tablou de protestele făcute în cursul săptămânii precedente.
Acest tablou trebuie sa arate data fiecărui protest, numele şi domiciliul persoanelor cărora s-a făcut şi care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorată şi motivele refuzului de plata sau de acceptare.
Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerţ respectiv pentru publicare.
Aceste tablouri se vor face pe formulare tipărite trimise de minister, şi vor trebui sa fie cusute în fascicole lunare şi păstrate la grefa, pentru ca oricine sa poată lua cunoştinţa de dinsele.
Portarelul sau judecătorul de pace, care nu îndeplineşte aceasta îndoită obligaţiune, va fi supus la o amendă de la 5 până la 50 lei, pe care o va pronunţa completul tribunalului în camera de consiliu şi fără apel.
ART. 707 ***
Comerciantul care s-a retras din comerţ va putea fi declarat în faliment însă numai în decursul a cinci ani de la acest eveniment şi numai când încetarea plăţilor a avut loc în timpul exerciţiului comerţului, sau chiar în anul următor pentru datorii decurgând din acelaşi exerciţiu.
Se va putea încă declară falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului de la acest eveniment.
ART. 708 ***
Prin sentinţa declarativă de faliment tribunalul trebuie:
1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;
2. Sa ordone punerea sigiliilor;
3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie sa prezinte la grefa sindicatului declaraţiunea creanţelor lor;
4. Sa determine ziua şi ora în care se va procede, la reşedinţa Tribunalului, la verificarea creanţelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult cu 10 zile de la expirarea termenului prevăzut în alineatul precedent.
Sentinţa trebuie sa cuprindă încă ordinul către falit de a înfăţişa până în trei zile, bilanţul în forma stabilită prin art. 703 şi registrele sale de comerţ dacă nu sunt deja depuse.
Aceasta sentinţa, supusă opozitiunei şi apelului, este executorie provizoriu.
ART. 709 ***
Când averea unui comerciant declarat în faliment se află şi în alte localităţi, sindicul va interveni, printr-o comisiune rogatorie, către autoritatea judecătorească locală pentru ruperea sigiliilor şi încheierea actelor constatatoare acestei operaţii.
ART. 710 ***
Un extract al sentinţei declarative de faliment se afige în termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea cerută de art. 943.
ART. 711 ***
Falitul, judecat în lipsa şi cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat sau, deşi chemat dar judecat în lipsa, are dreptul sa facă opoziţiune în contra sentinţei declarative de faliment, până în termen de 5 zile libere de la afişarea extractului prevăzut de art. 710 sau deadreptul apel, până în termen de 10 zile libere de la aceeaşi dată.
Acelaşi drept îl au şi creditorii care au cerut declararea în faliment.
Orice alta persoana interesată are dreptul sa facă opoziţie contra sentinţei declarative de faliment, până în zece zile de la împlinirea aceleiaşi formalităţi.
Sentinţa asupra opozitiunei se da contradictoriu cu judecătorul şi este supusă apelului.
ART. 712 ***
Îndată după pronunţarea sentinţei declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoştinţa în orice caz, de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acţiune penală.
În acest caz preşedintele tribunalului trebuie, până în 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinţa declarativă de faliment, cu toate celelalte acte şi informaţiuni aflate în tribunal.
ART. 713 ***
Tribunalul de comerţ va ordona deodată cu pronunţarea sentinţei declarative de faliment arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparatiunea sau lipsa nejustificată a registrului de comerţ şi nedepunerea bilanţului; va putea de asemenea sa ordone şi arestarea celorlalţi complici ai fraudei.
Tribunalul de comerţ şi mai în urma în orice stare a procedurii falimentului, va ordona arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.
Ordonanţa de arestare trebuie sa fie comunicată imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acţiune publica. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauţiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucţiune însărcinat cu instruirea afacerei decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.
Oricare ar fi avizul tribunalului, judecătorul de instrucţiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviinţă, rămânând ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opoziţiune la Camera de punere în acuzatiune, dacă va crede aceasta necesar.
Judecătorul de instrucţie va putea însă procede la arestarea falitului, când sunt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat asemenea măsura.
ART. 714 ***
Procedura falimentului înaintea jurisdictiunei comerciale şi instrucţiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.
Judecătorul de instrucţie poate culege de la tribunalul de comerţ, de la judecătorul sindic, orice informaţiuni şi orice ştiinţe de care ar avea trebuinţă; poate asemenea verifică sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum şi de pe registrele şi hârtiile falitului, dar nu poate sa le ridice de la grefa tribunalului comercial.
Complectindu-se instrucţiunea, judele instructor trebuie în orice caz, sa se pronunţe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaţilor.
Deciziunea definitiva a instanţelor penale va trebui sa fie notată pe marginea sentinţei declarative de faliment şi se va publica ca şi aceasta.
ART. 710 ***
Numele şi prenumele falitului se va înscrie într-un tablou afişat în sala tribunalului care a declarat falimentul şi în sala burselor de comerţ.
Acei al căror nume figurează pe acest tablou nu pot intra în localurile burselor. Aceasta dispoziţiune trebue sa fie înscrisă pe tablou.
ART. 716 ***
Până ce nu se termină procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, şi este dator sa se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se înfăţişa în persoana din cauze binecuvintate, poate să-l autorizeze a se înfăţişa prin mandatar.
APT. 717 ***
Sentinţa declarativă de faliment ridică de drept falitului, din ziua pronunţării sale, administraţiunea bunurilor sale chiar şi a acelora pe care le-a dobândit în timpul falimentului.
Acţiunile care aparţin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecătorul sindic, afara de acel care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sunt străine falimentului.
Din ziua declaratiunei falimentului, nici o acţiune în contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile şi nici un act de executare asupra aceloraşi bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic.
Acţiunile şi executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă, în persoana judelui sindic.
Tribunalul, dacă găseşte cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul sa fie citat în cauza, mai cu seama atunci când ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.
Falitul are dreptul sa intervină în chestiunile din care poate sa decurga în sarcina sa o imputare de bancruta.
ART. 718 ***
Sentinţa declarativă de faliment suspendă numai fata de masa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanţelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
Dobânzile creanţelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenind din vânzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; când însă din neajungerea acestor garanţii, dreptul creditorilor se exercită asupra masei chirografare, restul creanţei neacoperit se determină fără a se ţine în seama dobânzile posterioare date sentinţei declarative de faliment.
ART. 719 ***
Datoriile cu scadenta obligatorie în sarcina falitului şi acele a căror scadenta este subordonată voinţei sale, sunt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.
Din momentul declarării în stare de faliment, creanţele în contra falitului, în ceea ce priveşte participarea lor la deliberările falimentului, vor rămâne fixate în miinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea şi cele care se vor fi aflind în circulaţiune în străinătate, vor rămâne fixate în miinile ultimului purtător din tara, anterior declararei în stare de faliment.
ART. 720 ***
Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comerţul sau vor fi suspendate în timp de 30 de zile de faliment, afara de măsurile conservatoare şi de dreptul pe care proprietarul îl dobindise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Când proprietarul a obţinut acest drept, suspendarea actelor de execuţiune mai sus arătate încetează de drept.
ART. 721 ***
Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuinţele comerţului sau, şi dacă contractul trebuie sa dureze mai mult de un an de la data declararei falimentului, judecătorul sindic, cu autorizaţiunea majoritatei în sume a creditorilor ale căror creanţe au fost verificate, poate cere desfiinţarea acelui contract dând proprietarului o dreaptă despăgubire.
ART. 722 ***
Prin sentinţa declarativă de faliment sau printr-o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea oricărui în interesat, determină provizoriu ziua încetării plăţilor. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăţilor se socoteşte ca a avut loc în ziua pronuntarei sentinţei care a declarat falimentul sau în ziua morţii falitului sau în aceea a retragerei sale din comerţ, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.
În nici un caz încetarea plăţilor nu se va putea fixa la o epocă mai depărtată de trei ani de la datele sus menţionate.
ART. 723 ***
În contra sentinţei care determină provizoriu data încetării plăţilor, se poate face contestatiunea înaintea tribunalului care a pronunţat-o sub conditiune numai ca aceasta contestatiune sa fie notificată cel mai mult până în opt zile de la verificarea creanţelor.
Toate contestaţiunile în contra acestei sentinţe se discută contradictoriu cu judecătorul sindic şi se rezolvă prin una şi aceeaşi hotărâre.
După expirarea acestui termen, sau când sentinţa care s-a pronunţat asupra contestatiunei nu mai este supusă apelului, data încetării plăţilor rămâne irevocabil determinată în privinţa tuturor creditorilor.
ART. 724 ***
Toate actele şi operaţiunile falitului şi toate plăţile făcute de dânsul în urma sentinţei declarative de faliment, sunt nule de drept.
Sunt asemenea nule, fata cu masa creditorilor:
1. Toate actele şi înstrăinările cu titlu gratuit făcute cu şase luni înainte de data incetarei plăţilor;
2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, făcută în urma datei incetarei plăţilor, fie în bani, fie prin cesiune, vânzare, compensatiune sau altfel;
3. Toate înstrăinările, cu orice titlu, însă numai de bunuri mişcătoare, făcute de falit, în interval de şase luni înainte de epoca incetarei plăţilor, către soţul sau soţia falitului, către rudele sale în linie directa şi către rudele colaterale sau aliaţi până în gradul al patrulea.
ART, 725 ***
Toate actele, plăţile şi înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în orice timp ar fi fost făcute, trebuiesc sa fie anulate, conform dispoziţiunilor art. 975 din Codicele civil.
ART, 726 ***
Se presuma făcute în frauda creditorilor şi, în lipsa de proba contrarie se anulează, fata cu masa creditorilor, următoarele acte, dacă sunt survenite în urma datei încetării plăţilor:
1. Toate actele, plăţile şi înstrăinările cu titlu oneros, când cel de al treilea cunoştea starea de încetare a plăţilor în care se găsea comerciantul cu toate ca încă nu era declarat falit;
2. Actele şi contractele comutative, în care valorile date sau obligaţiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;
3. Plăţile datoriilor ajunse la scadenta şi exigibile, care nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerţ;
4. Gajurile, anticrezele şi ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.
Aceeaşi prezumtiune va avea loc şi pentru actele, plăţile şi înstrăinările, cu orice titlu, făcute în cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar în lipsa punctelor extreme, sus enunţate.
ART. 727 ***
Inscripţiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil nu sunt cuprinse în dispoziţiunile articolului precedente, numai sa fie anterioare sentinţei declarative în faliment.
ART. 728 ***
Dacă, după încetarea plăţilor şi înainte de pronunţarea sentinţei declarative în faliment, comerciantul a plătit cambiile, acţiunea pentru restituirea banilor se va putea îndrepta cunoştinţa de încetarea plăţilor în momentul când cambia a fost trasa sau girata.
ART. 729 ***
Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declaraţiunea în faliment, soţul, fiii şi moştenitorii săi pot sa se prezinte în persoana sau prin mandatar, ca în locul defunctului, la formarea bilanţului, la cercetarea registrelor şi la procedura falimentului.

TITLUL II ***
Despre administraţiunea falimentului

CAP. 1 ***
Despre persoanele însărcinate cu administrarea falimentului

ART. 730 ***
Administraţiunea falimentelor se va exercita de un judecător sindic, aşezat pe lângă fiecare tribunal sub privegherea tribunalului.
Ea are de scop conservarea şi lichidarea bunurilor falitului şi repartitiunea lor între creditori.

SEC?IUNEA I
Despre judecătorii sindici

ART. 731 ***
Pe lângă fiecare tribunal de judeţ se înfiinţează unul sau mai multi judecători sindici, însărcinaţi în special cu administrarea falimentelor.
Tribunalul Ilfov va avea trei judecători sindici; tribunalul Iaşi doi.
Numărul judecătorilor sindici se va putea spori, după necesităţile serviciului, prin decret regal, în urma unei deciziuni a consiliului de miniştri.
ART. 732 ***
Judecătorii sindici sunt numiţi prin decret regal.
Ei fac parte din corpul judecătoresc.
Ei sunt asimilaţi judecătorilor de şedinţa; sunt supuşi la aceleaşi condiţiuni de admisibilitate (art. 52 .şi 59 din legea organizării judecătoreşti) şi se bucură de acelaş rang, drepturi şi avantaje.
ART. 733 ***
Judecătorii sindici ai tribunalelor care nu au secţiune specială comercială, pot fi delegaţi de tribunal cu lucrări de orice natura afara de tribunal.
În caz de vacanta sau de absolută necesitate, judecătorii sindici pot fi delegaţi de ministrul justiţiei pentru a înlocui pe judecătorul tribunalului sau pe judecătorul de instrucţie. Asemenea delegaţiune permanenta se poate da şi de preşedintele tribunalului, însă numai pentru termenul de 10 zile.
ART. 734 ***
În caz de lipsa sau de recuzare a judecătorului sindic, la tribunalele cu o singură secţiune, preşedintele tribunalului deleagă pe un alt judecător spre a-i ţine locul, fie până la încetarea absenţei, fie până la terminarea falimentului.
ART. 735 ***
Tribunalul, acolo unde sunt mai multi judecatori-sindici, poate, în orice stare a falimentului sa înlocuiască pe un judecător-sindic prin altul, fără aratare de motive.
ART. 736 ***
Judecătorul sindic se poate recuza pentru aceeaşi motive ca şi judecătorii.
Judecătorul-sindic, care cunoaşte ca în persoana lui există motiv legal de recuzare, trebue sa aducă aceasta la cunoştinţa tribunalului în termen de 24 ore.
Recuzarea se judecă în camera de consiliu, ascultindu-se partea care propune recuzarea şi judecătorul sindic.
ART. 737 ***
În afacerile prezentând dificultăţi speciale, judecătorul-sindic poate cere tribunalului sa se numească advocati experţi sau custozi, de ale căror servicii s-ar simţi nevoie.
Tribunalul, dacă încuviinţează cererea, va desemna pe advocatii, experţii sau custozii ce va găsi cu cale şi va fixa retribuţiunea lor.
Judecătorul sindic este dator ca cel mai târziu în termen de trei zile de la încheierea tribunalului, sa comunice celor interesaţi însărcinarea ce li s-a dat.
ART. 738 ***
Judecătorul sindic este dator îndată ce hotărârea de omologare a concordatului a rămas definitiva, sau îndată ce este chemat sa facă vreo distributiune între creditori sa formeze statul cheltuelilor de justiţie şi administraţiune a falimentului şi sa ceara tribunalului aprobarea lui.
ART. 738 ***
Cheltuielile de justiţie şi administraţiune, prevăzute în statul judecătorului sindic, aprobat de tribunal, se vor plati de falit, sau se vor reţine din patrimoniul falimentului cu preferinţa înaintea oricăror altor datorii.
ART. 740 ***
Judecătorii sindici ai tribunalelor Ilfov, Iaşi, Covurlui, Dolj, Brăila, au unul sau mai multi secretari-arhivari. Numărul lor se va fixa prin deciziune a consiliului de miniştri.
Secretarii-arhivari au gradul de grefieri de tribunal; sunt supuşi aceloraşi condiţiuni de admisibilitate şi se bucură de aceleaşi avantaje.
Ei se numesc prin decret regal.
La celelalte tribunale, funcţiunile secretarului-arhivar se îndeplinesc de grefierul tribunalului sau de un ajutor de grefa delegat de dânsul, sub a lui răspundere şi control.
ART. 741 ***
Secretarii-arhivari sunt ţinuţi, înainte de a intra în funcţiune sa depună o cauţiune egala cu aceea a grefierilor.
Ei sunt supuşi, în afara de obligaţiunile speciale ce se vor fixa prin regulament, la toate îndatoririle prevăzute de regulamentul interior al grefelor.
ART. 742 ***
Un regulament special va determina modul de funcţionare al serviciului contabilităţii falimentelor.

CAP. 2 ***
Despre punerea sigiliilor şi despre inventar

ART. 743 ***
Îndată după declaraţiunea falimentului, sau cel mult în 24 ore, judecătorul-sindic sau judecătorul de ocol, după delegaţiunea judecătorului-sindic va procede la punerea sigiliilor. Chiar înainte de declaraţiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordona punerea sigiilor din oficiu punerea sigiilor din oficiu, sau după stăruinţa uneia sau mai multor creditori, dacă debitorul a dosit sau dacă este sustragere chiar parţială de activ.
ART. 744 ***
Sigiile se vor pune pe magazine, comptoare, birouri, case de bani, portofolii, registre, hârtii, mobile şi pe orice efecte ale falitului.
Când sigiile s-au aplicat prin mijlocirea unui judecător de ocol, el va înainta actele imediat judecătorului-sindic, care l-a delegat.
ART. 745 ***
Vestmintele, rufele şi mobilele necesare falitului şi familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lăsa falitului cu o listă descriptivă, rezervindu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamatiunilor ce s-ar ivi în aceasta privinţa din partea judecătorului- sindic sau a creditorilor.
ART. 746 ***
Obiectele a căror vânzare a fost autorizată, nu vor fi puse sub sigilii, dacă judecătorul-sindic va cere, dar va trebui sa fie imediat inventariate şi pretuite. Procesul-verbal constatator se va înainta tribunalului.
ART. 747 ***
Registrele de comerţ al falitului, dacă judecătorul-sindic găseşte de cuviinţă, nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui sa fie imediat inventariate, încheindu-se proces-verbal cu o descriere minuţioasă a starei în care se găsesc.
Acest proces-verbal se va ataşa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecătorul-sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.
În caz însă de acţiune de fals, judecătorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor, pentru trebuinţele judecăţii.
ART. 748 ***
Cambiile şi celelalte titluri de credit cu scadenta scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau acelea în privinţa cărora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecătorul-sindic, după o prealabilă descriere a lor printr-un proces-verbal, ce se va ataşa la dosarul falimentului, pentru ca judecătorul-sindic sa îngrijească a se face acele acte.
ART. 749 ***
Atunci când judecătorul sindic găseşte ca inventarul bunurilor falitului se poate face într-o singura zi, el poate sa proceada imediat la facerea inventarului, şi apoi sa aplice sigiliile.
ART. 750 ***
În cele trei zile de la numirea sa, judecătorul-sindic va procede la inventarierea bunurilor falitului în prezenta acestuia sau citindu-l legalmente.
ART. 751 ***
Inventarul este scutit de formalităţile obicinuite de procedura şi de taxele de timbru şi înregistrare; el va trebui sa fie făcut în dublu original de către judecătorul sindic, în prezenta unuia sau mai multor creditori designati de către tribunal.
Inventarul trebuie sa cuprindă descrierea întregului activ şi pasiv al falitului şi sa fi e subscris de toţi aceea care au participat la facerea lui. Unul din originalele inventarului va trebui sa fie depus în 24 ore de la terminarea lui, la grefa tribunalului.
Judecătorul-sindic se poate ajuta la facerea inventarului şi la estimatiunea bunurilor, cu o persoană experta numita de tribunal.
Cu toate acestea, când împrejurările speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie regule şi precautiuni particulare pentru facerea inventarului.
ART. 752 ***
Inventarul odată terminat, judecătorul-sindic se constituie depozitar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanţe, registrelor, hârtiilor, mobilelor şi celorlalte obiecte ale falitului.
Judecătorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, orice măsura de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru care este constituit depozitar judiciar.
Banii trebuie sa fie depusi la Casa de depuneri şi recipisa la tribunal.
În ce se atinge de registrele şi de hârtiile falitului, în caz de acţiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 şi 457 şi altor dispoziţiuni relative din condicele de instrucţiune criminală.
ART. 753 ***
Dacă falimentul se declară în urma morţii falitului, mai înainte de a se fi făcut inventarul moştenirii sale, sau dacă falitul moare în urma declarării falimentului, dar înainte de facerea inventarului, se procede îndată la formarea lui conform regulelor de mai sus, în prezenta moştenitorilor sau ei legalmente citaţi.

CAP. 3 ***
Despre funcţiunile relative la administraţiunea falimentului

ART. 754 ***
Judecătorul sindic, îndată după aplicarea sigiilor, trebuie, după indicatiunile bilanţului, registrelor şi hârtiile falimentului, cum şi după orice alte informaţiuni ar mai putea culege, sa întocmească un tablou despre creditorii falimentului şi sa adreseze fiecăruia din ei o înştiinţare specială, cu arătarea dispoziţiunilor din sentinţa declarativă de faliment privitoare la prezentarea declaraţiunilor creanţelor şi la verificare.
ART. 755 ***
Când falitul nu a prezentat bilanţul, judecătorul sindic trebuie să-l întocmească fără întârziere, cu elementele ce a putut adună.
Dacă bilanţul a fost prezentat de falit, judecătorul-sindic trebue să-l verifice şi să-i facă rectificările şi adăugirile ce ar crede necesare.
Bilanţul astfel făcut, verificat şi rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.
ART. 756 ***
Dacă falitul justifica ca s-a găsit în imposibilitate fără culpa din parte-i, de a prezenta bilanţul sau registrele sale de comerţ în termenul fixat de art. 703, tribunalul poate, dacă nu are nici o îndoială ca ar fi rea credinţa, să-l autorizeze printr-o încheiere data în camera de consiliu, de a prezenta bilanţul într-un termen ulterior scurt; iar după expirarea şi acestui termen, se vor aplica şi dispoziţiunile articolului precedent. În acest scop, falitul poate sa examineze registrele sale de comerţ la judecătorul-sindic sau la grefa.
ART. 757 ***
Judecătorul sindic trebuie sa cheme pe falit înaintea sa ca sa examineze registrele, sa le reunească conţinutul, sa le certifice starea în care se află, sa le încheie şi sa le semneze în prezenta sa.
Dacă falitul nu se prezintă la invitarea făcută, va fi somat sa compară cel mult în 48 ore, înaintea tribunalului.
Falitul, care se află în stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compară prin mandatar.
ART. 758 ***
Judecătorul sindic trebuie sa încaseze creanţele falitului, observind măsurile de asigurare care vor fi fost prescrise de tribunal şi sa dea chitanţa.
El trebuie sa facă toate actele conservatoare pentru drepturile falitului în contra debitorilor săi şi sa ia asupra bunurilor lor inscriptiunea pentru ipotecile care nu ar fi fost înscrise de falit.
Inscripţiunile se vor lua în numele masei.
ART. 759 ***
Scrisorile şi telegramele adresate falitului trebue sa fie remise judecătorului-sindic, care este autorizat a le deschide şi pe unele şi pe altele; falitul poate sa asiste la deschiderea lor şi, dacă conţinutul scrisorilor şi telegramelor nu priveşte la interesele sale patrimoniale, poate sa ceara predarea lor. Judecătorul-sindic este dator sa păstreze secretul.
ART. 760 ***
Judecătorul sindic, poate fi autorizat de tribunal sa vinza lucrurile supuse stricaciunei sau la micşorarea iminenta de valoare, cum şi acelea a căror conservare ar fi costisitoare.
Vânzarea nu se va putea face decât prin licitaţie publica şi după o prealabilă expertiza ordonată de tribunal.
Continuarea comerţului, în tot sau în parte, nu se poate face decât cu încuviinţarea majoritatei în număr a creditorilor verificaţi.
Majoritatea creditorilor, incuviintind continuarea comerţului va determina cu preciziune timpul, limitele şi condiţiunile sub care se va continua şi va desemna persoana care ii va face, sub răspunderea ei.
Tribunalul va putea aproba continuarea comerţului, în condiţiunile arătate de majoritatea creditorilor şi va prescrie măsurile necesare, pentru asigurarea mărfurilor şi consemnarea preţului.
Încheierea tribunalului, atât pentru vânzare, cât şi pentru continuarea comerţului, se va publica prin foaia anunţurilor judiciare sau prin Monitorul Oficial.
ART. 761 ***
Judecătorul sindic trebuie sa lucreze personal în toate afacerile insarcinarei sale, dacă nu a fost autorizat de tribunal sa se prezinte prin alţii în unele operaţiuni determinate.
El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci când împrejurări particulare o reclamă, ca sa fie ajutat în administraţiune de una sau mai multe persoane retribuite.
El mai poate de asemenea, fi autorizat sa întrebuinţeze pe falit pentru a-i înlesni administraţiunea şi, în acest caz, condiţiunile concursului dat de falit sunt determinate de tribunal.
ART. 762 ***
Tribunalul, asupra propunerei judecătorului-sindic, poate acorda falitului, pentru el şi familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixând suma odată pentru totdeauna.
După verificarea creanţelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului şi familiei sale, fără încuviinţarea majoritatei în număr a creditorilor verificaţi.
ART. 763 ***
Banii, provenind din vânzări şi din încasări vor trebui sa fie imediat depusi la Casa de depuneri şi recipisa la tribunal.
ART. 764 ***
Banii, depusi de judecătorul-sindic sau de alţii în contul falimentului, nu pot fi retrasi decât în virtutea unei încheieri a tribunalului. Dacă sunt sechestrati, judecătorul sindic trebue mai intiiu sa obţină ridicarea sechestrului.
ART. 765 ***
Judecătorul sindic trebuie sa prezinte, la finitul fiecărei luni, tribunalului un prospect sumar despre administraţiunea sa şi un tablou despre depozitele efectuate cu actele justificative. Dacă împrejurările falimentului o reclamă, tribunalul poate sa prelungească acest termen până la trei luni.
ART. 766 ***
În orice faliment, judecătorul-sindic trebuie în 15 zile de la primirea însărcinării sale, sa remită tribunalului o expunere succintă a principalelor cauze şi împrejurări ale falimentului şi a caracterului ce el prezintă, cum şi un cont sumar a starei aparente a masei.
Copie de pe acest raport se va înainta parchetului.
ART. 767 ***
Când judecătorul-sindic încetează din însărcinarea sa înainte de a se fi terminat lichidatiunea activului după dispoziţiunile titlului IV, el trebuie sa predea, fără întârziere, succesorului sau, patrimoniul şi actele falimentului şi să-i remită contul administraţiunei sale.
Dacă facerea inventarului nu este terminată, el trebue sa intervină pentru a face sa se constate predarea a tot ce el primise.
Terminindu-se lichidarea, judecătorul-sindic va prezenta tribunalului un tablou general constatator de toate operaţiunile făcute în cursul administraţiei falimentului.
Creditorii şi falitul pot prezenta tribunalului observaţiunile lor.

TITLUL III ***
Despre lichidatiunea pasivului

CAP. 1 ***
Despre verificarea creanţelor

ART. 768 ***
Creditorii falitului trebuie sa prezinte declaraţiunea creanţelor lor şi titlurile din care deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerţ, în termenul fixat de sentinţa declarativă de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanţa şi formează un tablou (stat).
ART. 769 ***
Dacă sunt creditori care resed în tara străină, tribunalul poate, după împrejurări, în privinţa acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanţelor lor. Despre aceasta însă, judecătorul-sindic trebue sa dea o înştiinţare specială, tuturor creditorilor.
ART. 770 ***
Declaraţiunea creanţelor trebuie sa arate numele şi prenumele sau firma şi domiciliul creditorului, suma datorată, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca şi titlul din care creanţa deriva.
Ea trebuie sa conţină afirmarea clara şi explicită, ca creanţa este adevărata şi reală şi trebuie sa fie semnată de creditor sau de o persoană autorizată cu mandat special, sa facă pentru el aceasta afirmare trebuind şi în mandat sa se exprime suma creanţei.
Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resade tribunalul, declaraţiunea trebuie sa conţină şi alegerea de domiciliu în aceiaşi comuna; altfel, toate notificatiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afisindu-se şi la usa tribunalului.
ART. 771 ***
Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixată pentru verificarea creanţelor, sa comunice judecătorului-sindic tabloul (statul) format conform art. 768.
Judecătorul, examinind acest tablou, va putea, din oficiu sau după cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispună ca, la ziua fixată pentru verificare, sa fie de fata şi falitul, spre a-i da cuvenitele explicaţiuni asupra veracitatei creanţelor; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau să-l autorizeze sa compară prin mandatar, sa prescrie înfăţişarea registrelor de comerţ ale creditorului sau a unui extract dintr-insele; va putea încă sa ordone prezentarea oricărei alte persoane care ar putea sa dea informaţiuni sau lămuriri încheind proces-verbal. Chemările, în acest caz, se fac prin sindicatul tribunalului.
ART. 772 ***
În ziua fixată de sentinţa declarativă a falimentului pentru verificarea creanţelor, judecătorul-sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului, va procede, contradictoriu, cu cei interesaţi, la verificarea creanţelor.
Creanţele se verifică în ordinea înscrierii în tablou prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele şi hârtiile falitului.
Falitul şi oricare din creditori se pot opune la admiterea creanţelor.
Creanţele necontestate sau acelea pe care toţi interesatii le recunosc ca justificate, sunt admise la masa falimentului.
În caz de contestatiuni, judecătorul-sindic printr-o singura sentinţa se pronunţă asupra tuturor contestatiunilor care privesc creanţe a căror valoare nu trece peste competinţa judecătorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile de la pronunţare; cât pentru celelalte creanţe, el trimite contestaţiunile înaintea tribunalului, care le va judeca în prima instanţa, în termen de cel mult 10 zile de la ziua verificarei.
Procesul verbal de verificarea creanţelor trebuie sa arate cu deamanuntul toate operaţiunile făcute, numele creditorului, data. scadenta şi cuantumul creanţei; dacă suma este datorită de falit ca emitent sau ca girant şi numele girantilor anteriori, sa arate numele persoanelor intervenite şi sa relateze declaraţiunile lor.
Judecătorul-sindic va viza creanţele admise, arătând şi suma pentru care s-au admis.
ART. 773 ***
Creanţele datorite de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condiţional. Ele se vor şterge din tablou, dacă emitentul la scadenta a plătit suma.
Judecătorul-sindic va menţiona, pe titlul şi în procesul-verbal, ca admiterea nu este decât în mod condiţional.
Excluderea unor asemenea creanţe se va face de către tribunal, după cererea celor interesaţi.
Sentinţa se da contradictoriu cu judecătorul-sindic şi este supusă opozitiunei şi apelului.
ART. 774 ***
După închiderea procesului-verbal de verificare, declaraţiunile creanţelor şi opoziţiunile în contra declaraţiunilor sau a admiterilor de creanţe deja făcute, trebuesc sa fie notificate judecătorului sindic şi creditorilor ale căror creanţe se atacă şi sa fie depuse la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe care le întemeiază, cel puţin cu două zile mai înainte de audienţa fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.
În lipsa de asemenea contestatiuni, audienţa trebue sa fie fixată în un termen nu mai mic de cinci zile şi nici mai mare de zece zile de la închiderea suszisului proces-verbal.
ART. 775 ***
Tribunalul examinind toate contestaţiunile deodată şi împreună, contradictoriu cu judecătorul-sindic şi persoanele arătate în articolele precedente, se pronunţă prin o singură sentinţa, chiar dacă ar trebui sa se ordone vreun act oarecare de instrucţiune în privinţa uneia sau mai multor creanţe.
Sentinţa tribunalului, în asemenea caz, nu este supusă apelului decât dacă creanţa trece peste valoarea de 1500 lei.
ART. 776 ***
În toate cazurile în care nu se poate pronunţa sentinţa definitiva, tribunalul comercial poate sa admită provizoriu, pentru o sumă determinată, la pasivul falimentului, creanţele contestate, pentru ca, în virtutea lor, sa se poată exercita drepturile creditorului în liberatiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunei definitive din partea judecăţii asupra validităţii contestatiunii.
Tribunalul de comerţ poate suspenda deciziunea definitiva asupra admiterii unei creanţe până la sfârşitul acţiunii penale privitoare la dinsa, sau al procedurei penale începută după dispoziţiunile art. 712 şi în acest caz, el determină asemenea dacă şi până la ce suma acea creanţa sa fie admisă provizoriu la pasivul falimentului.
ART. 777 ***
Creditorul căruia nu i se contestă decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberările falimentului ca creditor chirografar până ce acea contestatiune va fi rezolvată.
ART. 778 ***
Creanţele neproducatoare de dobânda şi neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata oricărei repartitiuni parţiale sa consiste într-o suma la care, dacă i s-ar adaugă interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cât mai rămâne sa curgă de la data mandatului de plata până la ziua scadenţei creanţei, aceasta suma sa echivaleze cu suma cotei de repartitiuni.
ART. 779 ***
Creanţele pentru declaraţiunea cărora s-a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispoziţiile acestui capitol.
ART. 780 ***
Chiar după expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditori cunoscuţi sau necunoscuţi care nu şi-au declarat încă creanţele, pot sa ceara de la judecătorul-sindic sa fie verificaţi la masa falimentului, până când nu s-au sfârşit repartitiunile întregului activ al falitului.
Judecătorul sindic va procede de urgenta la verificarea acestor creanţe, ascultind şi pe falit.
În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.
Judecătorul sindic va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispoziţiunilor precedente.
În caz de descoperire de fals, de dol de erori esenţiale de fapt sau de descoperiri de titluri până aci necunoscute, se poate încă face opoziţiune contra admiterilor de creanţa deja efectuate.
Cheltuielile derivând din declaraţiunile de creanţe şi opoziţiunile tardive, sunt în totdeauna în sarcina acelora care le fac.
Efectele declaraţiunilor şi opozitiunilor tardive sunt determinate în titlul V.

CAP. 2 ***
Despre diferite specii de creditări

ART. 781 ***
Toţi creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor care regulează participarea creditorilor având ipoteca, gaj sau alt privilegiu, în repartitiunea activului şi intervenirea lor la concordat.

SEC?IUNEA I
Despre creditorii având gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

ART. 782 ***
Judecătorul sindic poate oricând, cu autorizarea tribunalului sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.
Poate asemenea sa facă sa se ordone de tribunal vânzarea gajului cu licitaţie publica şi creditorul nu se va putea opune la aceasta decât numai renuntind la dreptul de a-şi obţine plata creanţei sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.
Dacă gajul s-a vândut pe un preţ mai mare decât creanţa, prisosul aparţine masei falimentului.
ART. 783 ***
Dispoziţiunile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică şi în materie de faliment, cu rezerva dispoziţiunilor speciale cuprinse în acest codice şi cu modificările următoare:
1. Salariul datorit lucrătorilor intrebuintati deadreptul de către falit, în timpul lunei care a precedat declaraţia falimentului, se va admite între creanţele privilegiate, în acelaş rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie şi comisilor, pentru cele şase luni care au precedat declararea falimentului, se va admite cu acelaş rang;
2. Privilegiul locatorului, prevăzut la art. 1730 codicile civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieşite din magazine, sau din locurile unde locatarul îşi exercită comerţul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobândit drepturi asupra lor, afara de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc şi pentru despăgubirea datorită locatorului după dispoziţiile art. 721;
3. Creanţa pentru preţul neplătit al masinelor de importanta valoare, întrebuinţate într-o exploatare industrială, manufacturiera sau agricola este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra maşinilor vândute şi predate falitului, în cei trei ani care au precedat declaraţia falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune.
Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni de la predarea maşinilor în primirea cumpărătorului în tara, nu va fi făcut sa se transcrie actul din care rezultă vânzarea şi creanţa sa în registrul de transcriptiune imobiliara al tribunalului în jurisdicţiunea căruia s-au aşezat maşinile.
ART. 784 ***
Judecătorul sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestaţiunile asupra existenţei privilegiului vor fi rezolvate după dispoziţiunile art. 772 şi următoarele.
ART. 785 ***
Dacă preţul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiaţi, aceştia concură pentru rest cu creditorii chirografari la distribuirea celeilalte părţi de activ.

SEC?IUNEA II
Despre creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilelor.

ART. 786 ***
Dacă una sau mai multe repartitiuni ale preţului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea preţului imobilelor, creditorii privilegiaţi sau ipotecari, ale căror creanţe sunt verificate, concură la acele repartitiuni cu întreaga lor creanţa cu rezerva deducerilor mai jos arătate.
ART. 787 ***
Creditorii privilegiaţi sau ipotecari care, după vânzarea mobilelor, sunt definitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanţelor lor nu vor primi partea din preţul ce li se cuvine decât deducindu-se dintr-sa sumele ce ei au primit deja din repartiţiile masei chirografare. Sumele astfel distrase nu rămân pentru ceilalţi creditori ipotecari, dar sunt atribuite masei chirografare şi distribuite numai ei.
ART. 788 ***
Dacă creditorii privilegiaţi sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanţele lor asupra preţului imobilelor, drepturile lor asupra masei chirografare sunt definitiv regulate în proporţie cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, şi masa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispoziţiunile art. 766 peste proportiunea părţii creanţei necolocate.
ART. 789 ***
În privinţa creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, care nu au fost colocati în rang util asupra preţului, sau care nu sunt plătiţi integral cu preţul imobilelor se vor aplica dispoziţiile art. 788.

SEC?IUNEA III
Despre drepturile femeii falitului

ART. 790 ***
În caz de faliment, al bărbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile, precum şi imobilele parafernale care ii aparţineau în momentul căsătoriei şi pe acelea pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.
ART. 791 ***
Femeia va relua asemenea imobile dobândite de dinsa şi în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor care ii aparţineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, cu conditiune însă numai ca, în contractul de achizitiune, sa se declare expres aceasta întrebuinţare şi ca provenienţa banilor sa fie stabilită printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certă.
ART. 792 ***
În toate celelalte cazuri şi oricare ar fi regimul sub care s-au căsătorit soţii, prezumţia este ca bunurile dobândite de femeia falitului aparţin bărbatului şi ca au fost plătite cu banii lui, astfel încât acele bunuri trebuesc sa fie întrunite la masa falimentului, femeia însă este admisă sa facă proba contrarie.
ART. 793 ***
Bunurile mobile atât dotale, cât şi parafernale cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arătate în art. 790 se pot relua de femeie în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin orice act cu data certă.
Dacă bunurile femeiei au fost înstrăinate şi cu preţul lor s-au dobândit alte bunuri mobile sau imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat în art. 791, cu conditiunea ca provenienţa banilor şi nouă lor întrebuinţare sa fie constatată printr-un act având data certă.
Toate celelalte obiecte mobile aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii, şi oricare ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparţin bărbatului, afara numai dacă femeia nu va proba contrariul.
ART. 794 ***
Data certă a unui act cerută de art. 791 şi 793, trebuie sa fie stabilită în modurile determinate de codicele civile, dar proba achizitiunei, a posesiunei şi a înstrăinării titlurilor de credit şi a acţiunilor de societăţi comerciale, se va putea face şi cu registrele stabilimentelor publice sau ale societăţilor prin acţiuni.
ART. 795 ***
Dreptul arătat în art. 790 şi 791 nu poate fi exercitat de femeie decât cu sarcina datoriilor şi ipotecilor de care acele bunuri au fost legalmente grevate.
ART. 796 ***
Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrarei căsătoriei sau dacă, neavând atunci vreo profesiune determinată, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeiei nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alt titlu, afara numai de succesiune sau donatiune.
În cazurile sus zise, femeia nu poate exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, pentru avantajele derivând din contractul căsătoriei, şi creditorii nu vor putea sa se prevaleze de avantajele derivând din acelaşi contract în favoarea bărbatului.
ART. 797 ***
Dacă femeia are contra bărbatului vreo creanţa, derivând dintr-un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vreo datorie, creanţa este presumata a fi constituită şi datoria a fi plătită cu banii bărbatului, şi femeia nu va putea exercita nici o acţiune asupra masei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispoziţiunilor art. 792.
Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru preţul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervindu-se însă acţiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate conform dispoziţiunilor art. 1255 din codicele civil.

SEC?IUNEA IV
Despre coobligati şi despre fidejusori
ART. 798 ***
Creditorul care posedă obligaţiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit şi de alţi coobligati, care au căzut în stare de faliment, participă la repartitiuni în toate masele şi va fi trecut cu valoarea nominală a creanţei sale până la deplina achitare.
ART. 799 ***
Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligatiunilor, unora contra altora; însă dacă creanţa întreaga, capital şi accesorii, a fost plătită de una sau mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acţiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, în proportiune cu partea datoriei ce au plătit şi cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.
Dacă toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligatilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proportiunea sus arătată. Dacă însă unii din coobligati erau garanţii altora, prisosul aparţine, după ordinea obligaţiunilor maselor falimentelor, acelor coobligati care au dreptul sa fie garantaţi.
ART. 800 ***
Dacă creditorul posesor al unor obligaţiuni solidare între faliţi şi alţi coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanţa sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decât scăzându-se partea primită şi conserva, pentru ceea ce-i mai rămâne datorit, drepturile sale contra coobligatilor sau fidejusorilor.
Coobligatul sau fidejusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, până la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului, sau fidejusorului, restringindu-si în acest caz acţiunile sale contra aceluias coobligat sau fidejusor la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.
ART. 801 ***
Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranţa actiunei sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiţionat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.
Dar aceasta suma se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului şi, prin urmare, va fi computata o singură data în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.
Preţul bunurilor ipotecate sau al gajului aparţine creditorului, deducindu-se din suma ce-i este datorită.
ART. 802 ***
Creditorii conserva acţiunea lor pentru totalitatea creanţelor contra coobligatilor sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obţinut un concordat la care ar fi consimţit de bunăvoie însăşi aceşti creditori.

TITLUL IV ***
Despre lichidarea activului

CAP. 1 ***
Mijloacele pentru a lichida activul

ART. 803 ***
Judecătorul-sindic trebuie sa proceada, sub privigherea tribunalului la lichidarea activului falimentului, fie asigurând şi incasind creanţele, fie procedând la vânzarea averei mobile şi imobile, îndată după trecerea celor 10 zile de la pronunţarea hotărârii, data asupra contestatiunilor la verificare.
Dacă în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea căreia s-ar crede oportun sa se amine vânzarea, judecătorul-sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vânzare, fără prejudiciul dreptului de urmărire al creditorilor având amanet, privilegiu sau ipoteca.
Tribunalul va trebui ca, înainte de a se efectua vânzarea, sa facă a se estima lucrurile ce sunt de vândut, prin experţi numiţi de dânsul.
Aceasta estimaţiune se va depune la grefa tribunalului.
ART. 804 ***
Vânzarea bunurilor este asemenea suspendată dacă creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele şi cu condiţiunile ce ei vor trebui sa determine cu preciziune, desemnând persoana însărcinată cu conducerea exploatarei comerţului.
Aceasta deciziune nu poate fi luată decât cu o majoritate de trei pătrimi a creditorilor în număr şi în suma.
Creditorii dizidenti şi falitul pot face opoziţiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luate de creditori.
ART. 805 ***
Datoriile provenind din operaţiunile judecătorului-sindic vor fi plătite din activul falimentului, cu preferinţa asupra datoriilor anterioare; iar dacă aceste operaţiuni trag după dinsele obligaţiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii care le-au autorizat sunt personal ţinuţi peste partea lor din activ, în limita însă a autorizatiunei date. Ei vor contribui la proportiunea creanţelor lor respective.
ART. 806 ***
În cazul prevăzut de art. 804, creditorii trebuie sa fie convocaţi de judecătorul-sindic. cel puţin odată pe an.
În aceste adunări judecătorul-sindic va da seama de modul cum s-a continuat comerţul şi de rezultatele obţinute.
ART. 807 ***
Tribunalul va putea autoriza pe judecătorul-sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor care interesează masa, chiar când ar fi privitoare la drepturi imobiliare.
Când obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminată sau mai mare de 1.500 lei, tranzactiunea va trebui sa fie supusă la omologarea tribunalului comercial.
Omologarea nu va putea avea loc decât după ce falitul va fi fast ascultat sau chemat în regula.

CAP. 2 ***
Despre vânzarea mobilelor şi imobilelor falitului

SEC?IUNEA I
Despre vânzarea mobilelor
ART. 808 ***
Tribunalul poate autoriza pe judecătorul-sindic. sa vinda, cu licitaţiune publica, mărfurile şi celelalte obiecte ale falitului, după ce mai întâi le va fi estimat conform art. 803.
Autorizaţiunea trebuie sa determine termenul vinzarei, sa prescrie agenţii prin mijlocul cărora are sa se facă vânzarea şi sa fixeze preţul de la care are sa se înceapă licitaţiunea.
Aceasta autorizaţiune poate fi acordată pentru cauza binecuvintata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat, la art. 803, citindu-se însă prealabil falitul.
Încheierea tribunalului se va publica prin Monitorul Oficial şi orice întâmpinări se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere de la publicare.
Adjudecarea trebuie sa fie omologata de tribunalul comercial cel mai târziu trei zile de la efectuarea ei.
ART. 809 ***
Tribunalul după cererea judecătorului-sindic şi citind pe falit, poate autoriza vânzarea cu licitaţie publica, în masa totală sau parţială, a bunurilor mobile rămase neavindute şi a creanţelor neîncasate.
Actul de înstrăinare trebuie sa fie omologat de tribunal.

SEC?IUNEA II
Despre vânzarea imobilelor

ART. 810 ***
De la data sentinţei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor; judecătorul-sindic însă, în termenul de 30 zile de la cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vânzarea lor cu formele stabilite pentru vânzarea bunurilor de minori.
Cererea de vânzare va fi făcută către tribunalul civil competent, îndată după expirarea termenului indicat de art. 803.
ART. 811 ***
Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunţa sentinţa declarativă de faliment, de către un creditor având privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, judecătorului-sindic trebuie sa intervină pentru ca procedura sa poată fi îndeplinită fără întârziere.
Dispoziţiunile art. 513 şi 523 din procedura civilă se aplică şi în cazul în care afara de imobilele supuse urmarirei, falitul mai are imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluias tribunal.

CAP. 3 ***
Despre revendicatiune

ART. 812 ***
Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă şi pe care falitul le posedă în natura în ziua sentinţei declarative de faliment dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face sa se încaseze valoarea ei de a o păstră în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.
ART. 813 ***
Pot asemenea sa fie revendicate, dacă se posedă în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinţei declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vândute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispoziţiilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate şi ale art. 1909 din codicele civil.
Poate asemenea sa fie revendicat preţul sau parte din preţ al aceloraşi mărfuri care nu fusese plătit în bani sau altfel, nici trecut în cont curent între falit şi cumpărător.
ART. 814 ***
Mărfurile expediate falitului, al căror preţ el nu l-a plătit încă, pot fi revendicate dacă, în ziua declarării falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziţia lui în magaziile publice în alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului însărcinat sa le vinda pentru contul lui.
Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vândute fără frauda prin girarea facturei, a poliţei de încărcare sau a scrisoarei de carat, când acestea sunt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, când sunt la purtător.
Acela care revendică trebuie sa despăgubească masa de sumele plătite în contul lui şi de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte speze şi sa plătească sumele ce vor fi datorite pentru aceleaşi cauze.
ART. 815 ***
Vânzătorul poate sa reţină mărfurile vândute care n-au fost predate falitului sau care nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.
ART. 816 ***
În cazurile prevăzute de cele două articole precedente, judecătorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului preţul convenit.
ART. 817 ***
Cererile de revendicare trebue sa fie propuse înaintea judecătorului sindic.
Judecătorul sindic este dator ca în 48 ore sa comunice falitului şi creditorilor copie, de pe acţiune, aratindu-le şi termenul de înfăţişare.
Comunicarea se va face conform art. 937 din codul comercial.
Fiecare din creditori şi chiar falitul sunt admişi sa contesteze cererile de revendicare.
Dacă nu există contestatiune sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat este de competinţa judecătorului de ocol, revendicarea este admisă sau respinsă printr-o ordonanţa a judecătorului sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere de la pronunţare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerţ.
ART. 818 ***
Cererile de revendicatiune în natura suspendă vânzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vânzările deja efectuate.
Cererile de revendicarea preţului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.

TITLUL V ***
Despre repartitiunea între creditori şi despre închiderea falimentului
ART. 819 ***
Sumele de bani aparţinând falimentului, scazind cheltuielile de justiţie şi de administraţiune şi ajutoarele acordate falitului şi familiei sale, trebuie înainte de toate, sa se întrebuinţeze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor cu gaj sau alt privilegiu şi restul va fi distribuit între toţi creditorii, în proportiune cu creanţele lor verificate.
În acest scop, judecătorul sindic trebuie sa prezinte, în fiecare luna tribunalului, un stat de situaţiune al falimentului şi al banilor disponibili, pentru a fi repartizaţi. Tribunalul va ordona, de va fi loc, o repartitiune, fixând suma de distribuit, şi va îngriji ca toţi creditorii sa fie avizaţi despre aceasta.
ART. 820 ***
Statul de repartitiune va fi format de judecătorul sindic şi va deveni executoriu prin ordonanţa tribunalului.
Pentru repartizarea banilor aflaţi în depozit, judecătorul sindic va remite fiecăruia din creditori mandatul de plata după statul de repartitiune.
Plăţile se efectuează deadreptul de către cassa.
ART. 821 ***
Nu se va procede la repartitiune decât rezervindu-se porţiunea corespunzătoare conform bilanţului la creanţele pentru care termenul verificarei a fost prorogat, dacă aceste creanţe n-au fost încă admisă la pasivul falimentului în momentul repartitiunei.
Dacă aceste creanţe n-au fost trecute în bilanţ, pentru o sumă determinată, sau dacă creditorul pretinde o sumă mai mare decât cea trecută în bilanţ, judecătorul sindic va determina suma de rezervat cu apel la tribunal. Ordonanţa judecătorului sindic este provizoriu executorie.
ART. 822 ***
Porţiunea rezervată rămâne în depozit până la împlinirea termenelor prorogate după dispoziţiunile art. 769. Dacă creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au făcut sa li se verifice creanţele, conform dispoziţiunilor precedente, porţiunea rezervată se va împărţi între creditorii admişi la pasiv.
Aceeaşi rezervă are loc şi pentru creanţele în privinţa admiterii cărora nu s-a fost statuat definitiv.
Dacă sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru care s-au rezervat.
În toate cazurile, depozitul este în rizicul şi pe cheltuiala lor.
ART. 823 ***
Nici un mandat de plata nu se va emite de judecătorul sindic decât numai după prezentarea titlului constitutiv al creanţei.
Judecătorul sindic va menţiona pe titlu mandatul de plata.
Dacă nu există titlu scris sau dacă nu este posibil a-l prezenta tribunalul va putea autoriza plata asupra prezentării extractului de pe procesul-verbal de verificarea creanţelor.
Creditorul va da chitanţa pe marginea statului de repartitiune.
ART. 824 ***
Creditorii care vor fi declarat tardiv creanţele lor, conform dispoziţiunilor art. 780, nu vor putea reclama în contra repartitiunilor activului deja făcute, nici sa se opună la cele deja ordonate de judecătorul sindic; dar vor concura numai la repartitiunile următoare în proportiune cu creanţa lor, şi când vor fi fost admişi provizoriu la pasiv, în proportiune cu suma determinată de tribunal. Dacă însă ei justifica ca au fost în imposibilitate de a face declaraţiunea creanţei lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admişi a prelua asupra activului nedistribuit încă şi dividendele ce li s-ar fi cuvenit în distributiunile anterioare.
În caz de opoziţiune tardivă în contra admiterei unei creanţe, tribunalul poate ordona ca sumele cuvenite pentru aceasta creanţa în repartitiunile următoare, sau pentru partea contestată a acestei creanţe, sa fie ţinute în rezerva; şi dacă în virtutea acelei opoziţiuni creanţa va fi în tot sau în parte declarată neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui sa fie restituite la masa.
ART. 825 ***
După terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliară şi imobiliara a falitului, procedura falimentului va fi închisă; însă fiecare creditor îşi păstrează dreptul la plata restului creanţei sale.
Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide când debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor săi de a le plati cel puţin încă o zecime din creanţele lor şi dând cauţiune pentru cheltuieli. În acest caz, tribunalul va rechema la însărcinarea sa pe judecătorul sindic, sau îl va numi din nou şi va lua toate măsurile prevăzute în dispoziţiunile precedente în privinţa conservatiunei şi a administraţiunei patrimoniului existent, cum şi în privinţa lichidatiunei lui şi în privinţa pasivului care ar fi survenit.
Nu se va procede la nici o repartitiune decât numai după expirarea, în privinţa noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispoziţiunilor art. 708.
ART. 826 ***
Falitul, care va plati integral în capete interese şi cheltuieli, toate creanţele admise la masa falimentului, va putea obţine reabilitarea sa.
ART. 827 ***
Cererea de reabilitare se va adresa către tribunalul care a pronunţat sentinţa de declarare a falimentului. Preşedintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordona ca o copie identică sa stea afişată în timp de două luni, pe usa tribunalului, la bursa şi la Camera de comerţ, publicându-se de două ori, la interval de câte o lună şi în Monitorul Oficial.
ART. 828 ***
Creditorul care nu va fi primit pe deplin plata capitalului sau cu procente şi cheltuieli, cum şi orice parte interesată, va putea, în curgerea timpului în care copia va sta afişată, sa se opună la reabilitare printr-o petitiune depusă la grefa tribunalului, însoţită de actele pe care se întemeiază.
Oponentul nu poate figura ca parte în proces.
ART. 829 ***
Tribunalul, la ziua fixată pentru cercetarea acestei cereri, va examina, în prima linie, dacă formalităţile mai sus arătate au fost îndeplinite; apoi, ascultind pe falit şi examinind actele pe care se întemeiază cererea, întâmpinarea oponentului, dacă opoziţie s-a făcut şi actele depuse, va putea încuviinţa cererea. Sentinţa care a respins reabilitarea va putea fi atacată, pe calea apelului, numai de către falit în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă cererea de reabilitare a fost respinsă, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decât după un an de la data sentinţei.
ART. 830 ***
Falitul va putea fi reabilitat, după moartea sa, după cererea moştenitorilor.
ART. 831 ***
Bancrutarii fraudulosi şi cei condamnaţi pentru fals, furt, abuz de încredere, escrocherie şi delapidare de bani publici, nu pot obţine reabilitarea.
Cererea de reabilitare este inadmisibilă până la închiderea actiunei penale.
Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitaţi decât după ce au făcut pedeapsa la care au fost condamnaţi.

TITLUL VI ***
Despre încetarea şi suspendarea falimentului

CAP. 1 ***
Despre neajungerea activului

ART. 832 ***
Dacă operaţiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din cauza insuficientei activului, tribunalul, ascultind pe judecător şi pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operaţiuni.
Aceasta declaraţiune va reintegra pe creditori în exerciţiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinindu-se în privinţa acestuia efectele declaratiunei de faliment.
ART. 833 ***

Falitul şi orice interesat va putea oricând cere tribunalului revocarea sentinţei prin care s-a declarat încetarea operaţiunilor falimentului, plătind cheltuielile judecatei arătate în articolul precedent şi dând cauţiune pentru cheltuielile ulterioare.
Dacă revocatiunea este admisă, se va proceda conform primului aliniat al art. 825.

CAP. 2 ***
Despre moratoriu

ART. 834 ***
Dacă sentinţa declarativă de faliment a fost pronunţată după cererea creditorilor sau din oficiu, falitul, justificind cu probe valabile ca încetarea plăţilor a fost consecinţa unor evenimente extraordinare şi neprevăzute sau în alt mod scuzabile şi stabilind cu documente sau cu dare de garanţii îndestulătoare ca activul patrimoniului sau covirseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, în cele trei zile ce urmează după publicarea acelei sentinţe, ca sa se suspende executarea ei.
Cererea nu va putea fi primită, dacă falitul nu a prezentat sau nu prezintă împreună cu dinsa registrele sale de comerţ regulat ţinute, bilanţul sau comercial şi o listă nominativă de toţi creditorii săi, cu arătarea domiciliului şi a sumelor creanţelor lor.
ART. 835 ***
Preşedintele, verificind prezentarea registrelor, a bilanţului şi a listei creditorilor, va ordona convocarea acestora înaintea judecătorului sindic pentru a discuta cererea de moratoriu şi va fixa, la trebuinţă, o zi. care sa nu fie posterioară zilei primei adunări ordonate prin sentinţa declarativă de faliment.
Aceasta ordonanţa se va notifica judecătorului-sindic şi tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.
Aceasta ordonanţa nu va împiedica împlinirea actelor decurgând din declaraţiunea de faliment în privinţa persoanei şi bunurilor falitului.
ART. 836 ***
Procesul-verbal al adunării trebuie sa arate numele şi prenumele creditorilor care au cumpărat şi declaraţiunile fiecăruia dintr-înşii şi a judecătorului-sindic, în privinţa veracitatii şi fiinţei fiecărei creanţe, a cererei de moratoriu şi a duratei lui.
Va trebui asemenea sa arate propunerile măsurilor conservatorii necesare, modurile de lichidatiune prin buna înţelegere şi persoanele cărora se poate încredinţa administraţiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratorului.
ART. 837 ***
La cea dintâi audienţa care va urma după ziua adunării sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecătorul-sindic şi cu creditorii intervenienţi asupra cererii de suspensiune, ţinând mai cu seama cont de dorinţa exprimată de majoritatea creditorilor.
Dacă tribunalul găseşte aceasta cerere admisibilă, el ia următoarele măsuri:
1. Fixează termenul moratoriului, fără ca acest termen sa poată trece peste 6 luni;
2. Ordonă debitorului ca, înlăuntrul aceluis termen sa producă dovada cum ca a plătit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obţinut de la creditori amânarea plăţii;
3. Prescrie măsurile conservatorii şi precauţiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;
4. Numeşte o comisie de creditori însărcinaţi de a supraveghea administraţiunea şi lichidarea patrimoniului căzut în faliment.
Suspendarea procedurii comerciale a falimentului nu împiedică cursul urmăririi penale.
ART. 838 ***
Debitorul care a obţinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidatiunea voluntară a activului falimentului sau, şi la stingerea pasivului cu concursul comisiunei creditorilor sus numite şi sub direcţiunea judecătorului-sindic.
Regulile speciale ale lichidatiunii şi autorizaţiunile de a vinde, de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a încasa bani sau de a face plati, sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidării, trebuie sa fie prescrise de tribunal prin sentinat care acordă moratoriul sau prin alte sentinţe ulterioare, ascultindu-se şi comisiunea lichidatoare.
ART. 839 ***
În timpul moratoriului nici un act de urmărire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorului şi nici o acţiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacă nu rezultă din faptele posterioare acordarei moratoriului.
Moratoriul nu are efect în privinţa creanţelor Statului provenind din contribuţiuni, nici în privinţa drepturilor creditorilor având ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
ART. 840 ***
Dacă în timpul moratoriului intervine o înţelegere de bunăvoie cu toţi creditorii, relaţiunile ulterioare între aceştia şi debitori se regulează conform acelei convenţiuni.
Învoială se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezenta cel puţin trei pătrimi din pasiv, cu condiţiunile numai ca creditorii cari au consimţit sa ia asupra-le, împreună cu debitorul consecinţele oricărui litigiu cu creditorii dizidenti şi, la trebuinţă, obligaţiunea plăţii integrale a creanţelor.
În ambele aceste cazuri, dacă declaraţiunea de faliment intervenise deja, învoială trebuie sa fie omologata de tribunal şi produce efectele concordatului întrucât priveşte închiderea falimentului.
ART. 841 ***
Dacă cererea de moratoriu nu este admisă, tribunalul, dacă este necesar, fixează, prin aceeaşi sentinţă, noul termene pentru verificarea creanţelor.
Dacă, după acordarea moratoriului, se descopăr, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanţele declarate, sau dacă acesta nu îndeplineşte obligaţiunile care i-au fost impuse în privinţa administraţiunii şi lichidării patrimoniului sau, sau dacă s-a făcut culpabil de fapte de dol ori de rea credinţa, sau dacă activul sau nu mai oferă speranţa plăţii integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul şi prescrie măsurile necesare pentru continuarea procedurii falimentului.
ART. 842 ***
Chiar înaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai sa fie în stare a justifica concursul condiţiunilor prescrise de art. 834, depunind la grefa tribunalului documentele acolo arătate şi suma necesară pentru cheltuieli.
Dacă justifacarile prezentate se găsesc suficiente, tribunalul, ascultind pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordona convocarea creditorilor în cel mai scurt termen posibil, fără a trece peste 15 zile, şi prescrie măsurile provizorii ce le va crede necesare insarcinind pe un judecător cu direcţia executării.
Sentinţa va fi notificată procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 712.
Acest moratoriu se regulează prin dispoziţiunile acestui capitol care nu ar fi incompatibile cu dânsul.
Dacă tribunalul găseşte ca cererea nu este justificată, sau dacă se iveşte unul din cazurile prevăzute în articolul precedent, se paseste fără întârziere la declararea de faliment.
ART. 843 ***
Oridecite ori s-a acordat un moratoriu, dacă în cursul duratei lui se dovedeşte a se fi plătit creditorilor anteriori o parte considerabilă din creanţele lor, sau dacă mijlocesc împrejurări speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majorităţii creditorilor, care ar reprezenta cel puţin jumătate din restul pasivului, sa ordone un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni.
ART. 844 ***
Documentele şi celelalte mijloace de probaţiune având de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot sa fie prezentate fără a fi necesar a le investi cu formalităţile prescrise de legi pentru timbru şi înregistrare.

CAP. 3 ***
Despre concordat *)

-------------------------
*) Vezi legea pentru abrogarea legii concordatului preventiv din 1943.
Vezi dr. lege din 5 Mai 1938 care extinde disp. art. 845-865, pe întreg teritoriul ţării.

ART. 845 ***
În orice stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat între falit şi creditorii săi, oricare ar fi cota concordatara, dacă toţi consimt la aceasta.
În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instrucţiunii penale.
Concordatul va fi supus omologării tribunalului.
ART. 846 ***
Dacă nu s-a obţinut un concordat prin consimţământul tuturor creditorilor, judecătorul sindic este dator ca, în termen de trei zile de la verificarea creanţelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultaţi asupra încheierii unui concordat.
Falitul sau număr de creditori reprezentând cel puţin a patra parte din pasivul falimentului pot cere, în acelaş termen o convocare a creditorilor, pentru a li se propune un concordat.
Ordonanţa de convocare trebuie sa fie notificată creditorilor şi falitului.
Propunerea concordatului nu suspendă actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor primului aliniat din art. 803.

ART. 847 ***
În adunarea pentru concordat, falitul trebuie sa se prezinte în persoana, dar poate sa fie autorizat, pentru juste motive, de către judecătorul sindic, sa se prezinte printr-o alta persoana.
Judecătorul sindic trebuie sa prezinte adunării o relatiune scrisă în privinţa stării falimentului, a indeplinirei formalităţilor, a operaţiunilor ce au avut loc şi a măsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relatiunea trebuie sa fie subscrisă de judecătorul sindic.
Procesul verbal al adunării va menţiona tot ce s-a deliberat şi decis intr-insa.
ART. 848 ***
Concordatul nu se poate face decât cu primirea majorităţii tuturor creditorilor ale căror creanţe au fost verificate sau admise provizoriu, cu conditiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pătrimi din totalitatea acestor creanţe; altfel concordatul e nul.
Variatiunile în numărul creditorilor şi în suma creanţelor, derivând din sentinţa arătată în art. 775, nu au influenţa asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus zisa.
ART. 849 ***
Soţia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanţa sa dotala.
ART. 850 ***
Pentru formarea majorităţii cerută pentru validitatea concordatului nu se ţine socoteala de creanţele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunţă la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanţa dotala.
Renunţarea poate de asemenea sa se refere la o parte din creanţa şi la accesorii numai ca suma, în capital şi accesorii, pentru care ea are loc, sa fie determinată, şi ca aceasta suma sa nu fie inferioară la a treia parte din creanţa întreaga.
Votul dat fără nici o declaraţiune de renunţare limitată, implică de drept renunţarea la ipoteca sau la privilegiu pentru întreaga creanţa.
Efectele renunţării încetează de drept, dacă concordatul nu are loc sau se anulează în urma.
Deciziunile celorlalţi creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi.
ART. 851 ***
Concordatul trebuie sa fie subscris în aceeaşi adunare în care a fost consimţit.
Dacă concordatul s-a primit numai de majoritatea în număr a creditorilor prezenţi sau de majoritatea celor trei pătrimi a sumei totale a creanţelor, judecătorul sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-şi retrag consimţământul sa amine deliberatiunea la alta adunare sau sa fixeze un termen pentru culegerea şi altor adeziuni.
În caz de vreo schimbare în condiţiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rămân fără efect.
Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele verbale ale adunarei.
Judecătorul sindic nu poate acorda decât o singură convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decât o singură amânare pentru deliberatiune de noi adeziuni.
ART. 852 ***
Concordatul va trebui sa fie supus omologarei tribunalului.
Tribunalul, examinind circumstanţele falimentului, condiţiunile concordatului şi dacă condiţiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea încuviinţa omologarea.
ART. 853 ***
Concordatul judiciar este inadmisibil:
1. Când falitul este dosit;
2. Când falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasă şi până ce n-a fost definitiv achitat;
3. Când falitul a mai fost în stare de faliment;
4. Când falitul nu se obligă a plati cel pun 60% din capitalul creanţelor;
5. Când termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;
6. Când nu se garantează plata cotei concordatare, fie printr-o ipoteca, fie printr-un depozit în bani sau efecte, putând acoperi suma prezentată prin cota promisa.
În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decât după formarea actului autentic de ipoteca de către falit sau tertiu cu judecătorul-sindic, în numele masei credale, sau după consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri şi înaintarea recipisei la tribunalul de comerţ.

Inscriptiunea ipotecară se va putea cere numai de către judecătorul-sindic în numele masei credale, care va achita şi taxele de timbru şi înregistrare şi orice alte cheltuieli ocazionale cu facerea ipotecei.
Aceste măsuri asigurătoare vor trebui sa fie efectuate înainte de omologarea concordatului.
În lipsa de asemenea garanţii, falitul va putea încă sa încheie concordat cu îndatorirea ca, după punerea lui în posesiunea activului şi până la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerţul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului şi avizul sau asupra diferitelor operaţiuni ale comerţului.
Dacă creditorii consimt, ei numesc, sub răspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerţul falitului, fixându-i în acelaşi timp şi onorariul lunar.
Banii proveniţi din încasări şi vânzări, se vor remite delegatului, care ii va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.
Îndată ce plata cotelor va fi achitată, încetează însărcinarea delegatului .
Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalităţile edietate de codul de comerţ pentru bancruta simpla.
Ivindu-se unul din cazurile prevăzute la numerele 1 şi 2, încheierea concordatului se suspendă de drept.
ART. 854 ***
Creditorii care n-au consimţit sau n-au intervenit la concordat, vor putea face opoziţiune la omologare, în termen de 8 zile de la închiderea procesului-verbal care constată operaţiunile votarei concordatului sau de la expirarea termenului concedat de judecătorul-sindic.
Cererea de opoziţiune va fi motivată şi va trebui sa fie notificată judecătorului-sindic şi falitului deodată cu citatiunea pentru audienţa fixată înaintea tribunalului.
Dacă termenul sus zis a trecut fără sa se fi făcut vreo opoziţiune, tribunalul statuează în camera de consiliu asupra omologarei.
ART. 855 ***
Dacă tribunalul încuviinţează omologarea, se poate face apel în contra acelei sentinţe, atât de creditorii care au votat contra concordatului, cât şi de către cei care n-au intervenit la votare; iar dacă se respinge omologarea se poate face apel de către falit şi de către creditorii care au votat concordatul.
ART. 856 ***
Dacă opoziţiunea la omologare a fost făcută, tribunalul se va pronunţa asupra opozitiunei şi asupra omologarei prin una şi aceeaşi sentinţă, numai cu apel pentru cei interesaţi.
Dacă opoziţiunea este admisă tribunalul anulează concordatul fata cu toţi interesatii.
Dacă opoziţiunea este respinsă, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amendă de 100 până la 5 000 lei, când opoziţiunea va fi fost făcută cu rea credinţa şi în scop învederat de a întârzia executarea concordatului.
Tribunalul, respingind opoziţiunea, va putea acorda execuţia provizorie pentru sentinţa care omologa concordatul.
Nici deciziunea Curţii, care statuează asupra omologarei concordatului nu este supusă opozitiunei.
ART. 857 ***
Dacă judecarea vreunei opoziţiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care din cauza materiei nu ar fi de competenta tribunalului de comerţ, acest tribunal nu se va putea pronunţa decât după rezolvarea acestor chestiuni; însă va trebui sa fixeze un termen scurt, înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornească judecata înaintea autoritatei competinte şi sa justifice ca a făcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opoziţiuni fără a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.
ART. 858 ***
Dacă prin concordat s-a consimţit ipoteci pentru garantarea celor interesaţi, tribunalul, pronunţând omologarea concordatului, va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripţiunilor ipotecare.
Omologarea nu produce efect decât din ziua luarei inscripţiunilor.
ART. 859 ***
Omologarea face concordatul obligator pentru toţi creditorii trecuţi sau netrecuti în bilanţ, ale căror creanţe sunt sau nu verificate şi chiar pentru creditorii care au reşedinţa afara din tara şi pentru aceia care au fost admişi provizoriu la pasiv, oricare ar fi suma definitiv lichidată în favoarea lor.
ART. 860 ***
Îndată ce sentinţa de omologare a concordatului a rămas definitiva, încetează starea de faliment şi totdeodată încetează funcţiunile judecătorului-sindic, cu rezerva însă a dispoziţiunilor articolelor următoare.
Judecătorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administraţiunea sa şi va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hârtiile şi orice alte efecte, luând descărcare, conformându-se condiţiunilor stabilite prin concordat.
Judecătorul-sindic va încheia despre toate proces-verbal şi funcţiunile sale încetează.
Tribunalul va judeca contestaţiunile ivite.
Neachitarea cheltuielilor de justiţie şi de administraţiune ale falimentului, precum şi neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rămânerea definitiva a hotarirei de omologarea concordatului, da drept judecătorului-sindic a cere de la tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, până la concurenta sumelor datorite.
ART. 861 ***
Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj nici înstrăina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerţului sau. Orice constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispoziţiunilor acestui articol, sunt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment.
ART. 862 ***
Concordatul deşi omologat, va putea sa fie anulat de tribunal, după cererea judecătorului-sindic sau a oricărui creditor, după ce va asculta contradictoriu pe sindic şi pe falit, dacă se descoperă după omologare, ca s-a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s-a disimulat o parte importanta din activ. Aceasta anulare liberează de drept garanţiile date pentru concordat.
ART. 863 ***
Dacă falitul nu îndeplineşte condiţiunile concordatului, unul sau mai multi creditori, care au luat parte la deliberatiuni şi care nu au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.
Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operaţiunile falimentului, şi creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor fata cu falitul, ţinându-se însă în seama partea proporţională din creanţa stinsă prin plata cotelor deja efectuate.
Rezilierea concordatului nu liberează pe fidejusori, nici nu face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanţii constituite printr-insul.
Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simpla.
ART. 864 ***
Asupra prezentării sentinţei, care anulează sau reziliază concordatul, tribunalul va proceda conform dispoziţiunilor secundului aliniat al art. 825.
Actele făcute de falit, în urma omologarei concordatului şi mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decât numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor.
ART. 865 ***
Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai fata cu falitul, dar nu vor putea participa la masa falimentului decât numai în proportiunile următoare;
Dacă nu au primit nici o parte din dividend participă pentru totalitatea creanţelor lor.
Dacă au primit o parte, participă numai pentru porţiunea creanţe primitive corespunzătoare cu porţiunea de dividend promisa şi neprimită.
Dispoziţiunile acestui articol se aplică şi în cazul când un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

TITLUL VII ***

Dispoziţiuni privitoare la falimentul societăţilor comerciale
ART. 866 ***
Falimentul unei societăţi comerciale se declară de tribunalul comercial în jurisdicţiunea căruia societatea îşi are sediul ei.
ART. 867 ***
Falimentul unei societăţi în nume colectiv sau în comandită produce şi falimentul soţilor ilimitat responsabili.
Tribunalul va declara prin aceeaşi sentinţă falimentul societatei şi al soţilor; va arăta numele, prenumele şi domiciliul acestora şi va numi un judecător-sindic.
Cu toate acestea, patrimoniul societăţii va fi ţinut deosebit de acel al fiecărui soţ, atât la formarea inventariului, cât şi în operaţiunile administraţiunei şi ale lichidatiunei activului şi pasivului.
Numai creditorii societatei iau parte la deliberaţiunile care interesează patrimoniul social, dar ei concură cu creditorii fiecărui soţ la deliberaţiunile care interesează patrimoniul individual al fiecărui soţ căzut în faliment.
Sentinţa declarativă de faliment produce pentru toţi soţii faliţi efectele arătate în Titlul I al acestei cărţi.
ART. 868 ***
Falimentul unui sau mai multor soţi nu trage după sine falimentul societatei.
Falimentul tuturor soţilor ilimitat responsabili în societăţile în nume colectiv sau în comandită nu trage după sine falimentul societatei, dacă aceasta nu se află în stare de încetare de plati.
ART. 869 ***
În caz de faliment al unei societăţi în comandită prin acţiuni sau anonimă, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor şi lichidatorilor. Ei sunt ţinuţi sa compară înaintea judecătorului-sindic ori de câte ori ar fi chemaţi şi în special a procura informaţiunile necesare pentru formarea şi verificarea bilanţului şi pentru descoperirea cauzelor şi împrejurărilor falimentului. Ei vor trebui sa fie ascultaţi ca reprezentanţi legali ai societatei falite în toate cazurile în care legea prescrie ca falitul sa fie ascultat.
ART. 870 ***
Creditorii particulari ai unui soţ nu sunt admişi la pasivul falimentului societatei. Ei nu au drept decât asupra a ceea ce va mai raminea soţului după indestularea creditorilor societatei, exceptindu-se drepturile derivând din privilegiu sau ipoteca.
Asociaţii în participaţiune ai comerciantului falit nu sunt admişi la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de dinsii, pe care vor putea-o proba ca nu a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina lor.
ART. 871 ***
Dacă societatea falita a emis obligaţiuni la purtător, posesorii acestor obligaţiuni vor fi admişi la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligaţiunilor, scazindu-se aceea ce li se va fi plătit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului, de fiecare obligaţiune.
ART. 872 ***
Dacă soţii cu responsabilitate limitată în societăţile anonime sau în comandită nu efectuasera încă, în momentul declaratiunei falimentului, vărsămintele părţilor luate asupra-le, judecătorul-sindic poate fi autorizat sa le ceara vărsămintele ulterioare a căror necesitate va fi recunoscută de tribunal.
ART. 873 ***
În falimentul unei societăţi anonime, care nu se găseşte în stare de lichidatiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea intreprinderei sociale şi în asemenea caz, el trebuie sa determine condiţiunile exploatarei ulterioare.
ART. 874 ***
În societăţile în nume colectiv şi în comandită creditorii pot consimţi un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre soţii cu responsabilitate ilimitata.
În acest caz tot activul social se va supune administraţiunei şi operaţiunilor judecătorului sindic. Numai bunurile particulare ale soţului căruia s-a acordat concordatul sunt excluse şi nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuinţată pentru plata obligaţiunilor derivând din concordat. Soţul care a obţinut un concordat particular, este liberat de obligaţiunea solidară către creditorii societatei, dar, pentru ca sa obţină sentinţa indicată în art. 826, el trebuie sa probeze ca toate datoriile societăţii falite au fost plătite: capete, interese şi cheltuieli.

TITLUL VIII
Despre infracţiuni penale în materie de faliment
ART. 875 ***
Acţiunea penală pentru infracţiunile cuprinse în acest titlu este de ordine publica. Ea poate fi pusa în mişcare chiar înainte de declaraţiunea de faliment, când încetarea plăţilor este însoţită de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasă a patrimoniului în dauna creditorilor.
În aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie sa comunice îndată încetarea plăţilor preşedintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispoziţiunilor titlului I al acestei cărţi.

CAP. 1 ***
Despre bancruta

ART. 876 ***
Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte într-unul din cazurile următoare:
1. Dacă cheltuielile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, în raport cu starea sau conditiunea sa economică;
2. Dacă a pierdut o mare parte din patrimoniul sau în operaţiuni curat de noroc sau manifest imprudente
3. Dacă, în scopul de a-şi întârzia falimentul a făcut cumpărări cu intenţiunea urmată de fapt de a revinde lucrurile cumpărate cu preţul sub valoarea lor curentă sau dacă a avut recurs la împrumuturi, giruri de efecte sau alte mijloace ruinătoare, pentru a-şi procura fonduri;
4. Dacă în urma încetării plăţilor, a plătit pe vreun creditor în detrimentul massei;
5. Dacă nu a ţinut deloc registrele prescrise de lege, ori dacă nu le-a ţinut în mod regulat sau cel puţin registrul-jurnal încheiat şi vizat conform art. 27;
6. Dacă nu a plătit, la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor săi, precum s-a zis la art. 863, ultimul aliniat.
ART. 877 ***
Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte în vreunul din cazurile următoare:
1. Dacă nu a făcut în mod exact inventarul anual sau dacă registrele şi inventarele sale sunt incomplete sau neregulat ţinute sau nu dau seama de adevărata stare a activului şi pasivului sau chiar când n-ar fi frauda;
2. Dacă, având contract de căsătorie, nu s-a conformat dispoziţiunilor art. 19 şi 20;
3. Dacă, în cele trei zile de la încetarea plăţilor, nu a făcut declaraţiunea prescrisă de art. 703 sau dacă fiind vorba de falimentul unei societăţi, declaraţiunea făcută nu arată numele tuturor soţilor solidari;
4. Dacă fără împiedicare legitima, nu s-a prezentat în persoana înaintea judecătorului-sindic, în cazurile şi în termenele prescrise, şi dacă, prezetindu-i-se, i-a dat informaţiuni false sau dacă s-a departat fără permisiune de la domiciliul sau în timpul falimentului;
5. Dacă nu a îndeplinit obligaţiunile luate într-un concordat obţinut într-un faliment anterior.
ART. 878 ***
Oricine exercitând obişnuit profesiunea de mijlocitor, va fi căzut în faliment, e culpabil de bancruta simpla.
ART. 879 ***
E culpabil de bancruta simpla comerciantul care chiar înainte de declaraţiunea de faliment şi numai pentru a-şi facilita obţinerea unui moratoriu, şi-a atribuit, cu buna ştiinţa şi în contra adevărului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente pentru a face sa intervie în adunări creditori în tot sau în parte fictivi.
ART. 880 ***
E culpabil de bancruta frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tăinuit sau disimulat o parte din activul sau şi comerciantul care, într-un alt scop decât cel indicat în articolul precedent, a înfăţişat datorii neexistente sau care, în registre, în scripte sau în acte autentice ori private sau în bilanţ, s-a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.
Mai pot fi declaraţi bancrutari fraudulosi, comercianţii care, înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri sau activ pe preţuri reduse şi mai scăzute decât costul lor, în scopul fraudulos de a frustra pe creditori.
ART. 881 ***
Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu închisoare de la 15 zile până la doi ani.
Cel ce se face culpabil de bancruta simpla va putea fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant şi a i se interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.
ART. 882 ***
Bancruta frauduloasă se va pedepsi cu maximum închisoarei corecţionale şi cu interdictiunea pe timp mărginit.
Pedeapsa închisorii chiar când judecata găseşte circumstanţe uşurătoare, nu poate fi redusă la mai puţin de un an.
Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasă va fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a mai exercită profesiunea de comerciant şi i se va interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.
Contra acelora ce vor fi exercitat obişnuit profesiunea de mijlocitor, în caz de bancruta frauduloasă, se va aplica maximul pedepsei.

CAP. 2 ***
Despre delictele altor persoane decât falitul, fără complicitate în bancruta

ART. 883 ***
Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit care în gestiunea lui încredinţată, s-a făcut culpabil de vreuna din faptele indicate la Nr. 2, 3, 4 şi 5 din art. 876 şi la Nr. 1 din art. 877, sau la art. 880, se va pedepsi conform dispoziţiunilor pentru bancruta frauduloasă.
ART. 884 ***
În caz de faliment al unei societăţi în comandită, prin acţiuni sau anonimă, adiministratorii şi directorii ei vor fi pedepsiţi după dispoziţiunile art 881, dacă falimentul a provenit din culpa lor, sau dacă nu au fost îndeplinite dispoziţiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178 179, 182, 183 şi 184, sau dacă sunt culpabili de vreunul din faptele arătate la Nr. 2, 3, 4 şi 5 ale art. 876 şi la Nr. 1, 3 şi 4 ale art. 877.
Ei se vor pedepsi cu aceeaşi pedeapsă, dacă sunt culpabili de vreunul din faptele indicate ia art. 830.
Asemenea şi:
1. Dacă au omis cu dol de a publica contractul special şi schimbările ulterioare în modurile prescrise de lege.
2. Dacă au arătat în mod fals capitalul subscris sau vărsat.
3. Dacă au distribuit societarilor dividende evident fictive şi cu chipul acesta, au micşorat capitalul social.
4. Dacă cu dol au făcut preluări mai mari decât cele permise prin actul social.
5. Dacă au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operaţiuni doloase, falimentul societatei.
ART. 885 ***
Judecătorul-sindic al falimentului, care se va fi făcut culpabil de malversatiuni în administraţiunea sa se va pedepsi cu maximul închisoarei, iar dacă paguba cauzată este mica, închisoarea se va putea reduce până la trei luni.
Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor şi celor însărcinaţi de către judecătorul-sindic cu executarea operaţiunilor falimentului.
ART. 886 ***
Se vor pedepsi cu maximul închisoarei acei care deşi n-ar fi complici în bancruta se vor dovedi culpabili:
1. Ca într-un faliment, cu buna ştiinţa, au distras, tăinuit sau disimulat, prin declaraţiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile de ale falitului;
2. Ca, în mod fraudulos, au produs în faliment creanţe simulate, în numele lor propriu sau prin persoane interpuse:
3. Ca au săvârşit vreunul din faptele arătate în art. 889, exercitând comerţul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeaşi pedeapsă se va aplica şi comerciantului care şi-a prestat numele.
Ascendenţii, descendenţii, afinii şi soţul falitului, care cu ştiinţa vor fi distras sau tăinuit valori sau alte lucruri aparţinând falimentului, se vor pedepsi cu închisoare corecţională.
ART. 887 ***
Creditorul care va fi stipulat cu falitul sau cu alta persoana, avantaje în folosul sau propriu, pentru votul sau în deliberările falimentului, sau în cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decât cele prevăzute în art. 88, îşi va fi procurat avantaje în sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu închisoare până la un an şi cu amenda până la 2 000 lei.
ART. 888 ***
În cazurile prevăzute de cele două articole precedente sentinţa penală de condamnare va trebui sa ordone:
1. Reintegrarea, dacă este cazul, la massa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase şi restituirea celor în drept a sumelor ce creditorul primise, fără să-i fi datorat;
2. Despăgubirea daunelor pentru sumele câte s-au constatat cu rezerva despagubirei şi a altor daune mai mari, dacă s-ar dovedi în urma;
3. Anularea în privinţa tuturor şi chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantajele menţionate în articolul precedent.
Dacă cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanţa penală sau dacă, fiind propuse, a intervenit o ordonanţă de neurmărire sau o sentinţă absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse şi judecate înaintea tribunalului de comerţ.
----------------------------
***) Art. 695-888 au fost abrogate prin art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare.

CARTEA IV
DESPRE EXERCI?IUL AC?IUNILOR COMERCIALE ?I DESPRE DURATA LOR

Titlul I
DESPRE EXERCI?IUL AC?IUNILOR COMERCIALE

CAP. 1
DISPOZI?IUNI GENERALE

ART. 889
Exerciţiul acţiunilor comerciale se reglementează de codul de procedura civilă, afara de dispoziţiile codul de fata.
ART. 890
Aparţine jurisdictiunei comerciale a judeca:
I. Toate contestaţiunile relative la fapte de comerţ între orice persoane;
II. Acţiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar când ar fi înfiinţat în temeiul unei creanţe civile;
III. Acţiunile contra capitanilor de nave, contra prepuşilor sau reprezentanţilor, contra comisilor - călători de comerţ şi contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerţ cu care sunt însărcinaţi; precum de asemenea şi în aceleaşi limite acţiunile acestor persoane contra patronilor lor;
IV. Contestaţiunile dintre calfe sau ucenici, băieţi şi servitori de magazine, comisionari de strade şi lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau şeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;
V. Acţiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum şi acţiunile acestora contra pasagerilor;
VI. Acţiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiştilor teatrali, precum şi acţiunile acestora contra întreprinzătorului;
VII. Contestaţiunile relative la vânzarea cu licitaţiune a mărfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori antrepozite;
VIII. Tot ce priveşte la falimente după dispoziţiunile cărţii III în acest cod;
IX. Contestaţiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăţi comerciale.
ART. 891
Acţiunile aparţinând jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanţa până la valoarea de 5 lei inclusiv şi cu drept de apel la judecătoria de col. respectiva până la suma de 50 lei inclusiv, capete şi dobânzi; iar de către judecătoriile de ocoale în ultima instanţa de la 50 de lei până la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete şi dobânzi, şi cu drept de apel la tribunalul comercial, în cuprinsul căruia se află, până la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete şi dobânzi.
ART. 892
Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridică un incident civil, acelaş tribunal este competent a statua şi asupra incidentului, afara de cazul când contestatiunea incidenţa ar purta asupra filiatiunei, asupra calitatei de erede, sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliara. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părţi, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca el însuşi, dacă e de competenta tribunalului civil local.
În toate cazurile în care incidentul se rezolvă de acelaşi tribunal, apelul şi recursul în casatiune nu se pot face, contra hotarirei intervenite asupra incidentului, decât odată şi în aceleaşi termene cu apelul sau recursul contra hotărârii asupra fondului.
Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau reţine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decât odată cu hotărârea asupra fondului.
ART. 893
Chiar când actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce deriva dintr-insul sunt de competinţa jurisdictiunei comerciale.
ART. 894
Când o contestatiune de natura comercială se iveşte într-un loc unde se ţine un târg sau bilciu, sau într-un port sau schela, şi ea reclama o grabnică solutiune, judecătorul de pace poate sa constate orice fapt şi sa ordone provizoriu măsurile de asigurare, prevăzute de art. 71 şi 72 din acest cod şi 455 şi următoarele din procedura civilă, până când se va judeca cauza de autoritate competinţa.
ART. 895
Excepţiunea de incompetinta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, şi a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate sa fie propusă în orice stare a cauzei, şi autoritatea judecătorească o poate pronunţa chiar din oficiu.
Cu toate acestea, când autoritatea judiciară ce se invocă exercită amândouă jurisdictiunile: comercială şi civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaraţiune de incompetinta.
La tribunalele cu o secţiune specială, acţiunile şi apelurile asupra cărţilor de judecata date în materie comercială se vor adresa preşedintelui sectiunei respective.
ART. 896
Dacă, cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, părţile sunt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca, mai înainte de hotărârea asupra incidentului, sa ordone provizoriu orice măsuri folositoare în cauza.
ART. 897
În materie comercială, acţiunile personale şi mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:
1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat îşi are stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliu ori reşedinţa;
2. La tribunalul locului unde obligaţiunea a luat naştere sau unde va trebui executată;
3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;
4. Dacă s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acţiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.
ART. 898
Acţiunile personale şi acţiunile reale mobiliare rezultând din operaţiunile întreprinse, pe contul unei societăţi pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afara de sediul social, se vor putea intenta de către cei de al treilea înaintea autoritatei judecătoreşti a locului unde prepusul ori reprezentantul societăţii exercită comerţul, sau îşi are reşedinţa.
ART. 899
Acţiunile ce nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde se află staţiunea de plecare sau aceea de sosire. Sunt aplicabile şefului de staţiune dispoziţiunile art. 400.
ART. 900
Acţiunile rezultând din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde faptul s-a intimplat, sau înaintea aceleea a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinatiune.
Competinţa capitanilor de porturi de a cunoaşte de contestaţiunile ce le sunt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se menţine.
ART. 901
În toate cazurile comerciale termenul obicinuit de înfăţişare fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate.
Prezidentul tribunalului va putea însă după împrejurări, sa permită ca citatiunea sa se facă pentru un termen şi mai scurt, fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.
Pentru cei domiciliaţi afara din România, termenul de înfăţişare va fi cel puţin de 40 zile de la ieşirea citatiunii.
Asupra infatisarei de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu orice măsuri de asigurare se vor crede necesare până la judecarea afacerii.
ART. 902
Partea condamnată în lipsa poate face opoziţiune, fără a fi ţinuta a justifica cauzele absenţei sale.
ART. 903
În materie comercială, termenul de peremptiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din codul de procedura civilă.
ART. 904
În materie comercială termenul de apel contra hotărârilor pronunţate în prima instanţa este de 30 zile.
Acest termen începe: pentru sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua primirei copiei de pe sentinţa, conform art. 74 şi 173 din codul de procedura civilă.
Dacă hotărârea s-a dat asupra unei opoziţiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinţa s-a pronunţat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.
În contra hotărârilor pronunţate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.
ART. 905
Recursul în casatiune contra sentinţelor sau deciziunilor pronunţate în ultima instanţa va fi de 40 zile.
Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicării deciziunii sau sentinţei.
În contra deciziunilor sau sentinţelor pronunţate în materie de faliment, recursul este de 20 zile.
ART. 906
Dispoziţiunile art. 321 şi 734 din procedura civilă se aplică în materie comercială şi pentru cazul când înăuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.
ART. 907
Partea interesată în o cauză comercială va putea, deodată cu intentarea actiunei, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 şi următoarele din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunţate.
Va putea de asemenea sa urmărească şi sa popreasca pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă.
ART. 908
Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa de cât numai cu dare de cauţiune, afara de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.
Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabilă chemare a părţilor.
Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltueli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.
ART. 909
Când va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre de comerţ, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai multi experţi socotitori, care, sub direcţiunea unui judecător delegat sa asculte pe părţi, sa examineze socotelile, înscrisurile şi registrele, sa consemneze prin proces-verbal declaraţiunile şi recunoasterile părţilor, şi sa cerce a le împăca de va fi cu putinţa; iar dacă nu, sa raporteze în scris tribunalului despre rezultat.
Experţii vor fi numiţi de părţi prin comun acord, şi, în caz de neînţelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

CAP. 2
DESPRE SECHESTRAREA, URM?RIREA ?I VÂNZAREA SILIT? A VASELOR

ART. 910
Orice creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos arătate, sa poată proceda la sechestrarea, urmărirea şi vânzarea silită a unui vas sau a unei părţi în diviza dintr-insul, care ar fi proprietatea debitorului sau.
Creditorii privilegiaţi pot exercita acest drept chiar dacă vasul, care în total sau în parte este afectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.
ART. 911
Vasul poate fi sechestrat în cazurile şi după formalităţile stabilite în art. 907 şi 908 din acest cod. Sechestrarea fiind declarată valabilă de către tribunalul de comerţ competent, vânzarea, colocatiunea creditorilor şi repartitiunea preţului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.
ART. 912
Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şi nici urmărit.
Vasul se consideră ca este gata de plecare, când capitanul are asupră-şi hârtiile de navigaţiune necesare pentru călătorie.
ART. 913
În orice stare a procedurei, după cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului şi chiar a însuş debitorului, tribunalul înaintea căruia sa află cauza pendinte, poate ordona ca vasul sa întreprindă una sau mai multe călătorii, prescriind în acelaş timp precauţiunile ce după împrejurări, s-ar crede necesare.
Călătoria nu se poate începe până ce mai întâi sentinţa tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisă în registrele autoritatei maritime respective şi adnotata pe actul de naţionalitate.
Cheltuielile necesare pentru întreprinderea călătoriei, se vor înainta de reclamant.
Navlul, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile, se va adăuga la preţul vânzării.
ART. 914
Urmărirea vasului sau a unei părţi dintr-insul va fi precedată de un comandament făcut debitorului, cu invitare de a plati suma datorită în termen de 24 de ore şi cu incunostiintare ca în caz contrariu se va procede la urmărire.
Dacă este pericol de sustractiune, se poate ordona sechestrarea imediata în formele stabilite de Codul de procedura civilă.
ART. 915
Prin comandament, creditorul îşi va face alegere de domiciliu în comuna de reşedinţa a autorităţii judecătoreşti înaintea căreia are sa se facă urmărirea, arătându-se persoana la care domiciliul a fost ales.
Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacă este vorba de o acţiune generala de exercitat contra lui, el va putea fi însă notificat şi căpitanului, dacă urmărirea se face şi în virtutea unui drept de privilegiu ce există asupra vasului.
Dacă, în termen de 30 zile de la notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuţiune, urmărirea nu se va putea începe decât în urma unui nou comandament.
În caz de opoziţiune sau contestaţie contra urmaritei, termenul de mai sus va curge de la notificarea sentinţei definitive care a respins contestatiunea sau opoziţiunea, sau ziua când contestatiunea sau opoziţiunea s-a perimat.
ART. 916
Procesul verbal al agentului judecătoresc însărcinat cu urmărirea, afara de cele prescrise prin art. 416 din codul de Procedura Civilă, va trebui sa mai cuprindă:
1. Alegerea sau declaraţiunea de domiciliu ori reşedinţa a creditorului urmaritor în localitatea unde se află autoritatea judecătorească însărcinată cu vânzarea şi în localitatea unde vasul urmărit se găseşte ancorat;
2. Numele, pronumele şi domiciliul sau reşedinţa proprietarului vasului şi acela al căpitanului;
3. Numele, felul şi capacitatea vasului;
4. Descrierea bărcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, muniţiilor şi proviziunilor sale.
Agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit, care va urma sa subscrie procesul-verbal.
ART. 917
Dacă proprietarul vasului urmărit are domiciliul sau reşedinţa în comuna unde se face urmărirea, creditorul urmaritor este dator să-i notifice, în termen de trei zile, copie după procesul-verbal de urmărire să-l citeze înaintea tribunalului urmaritor, pentru ca acesta sa ordone vânzarea lucrurilor urmărite.
Dacă proprietarul nu are nici domiciliul, nici reşedinţa sa în localitatea unde se face urmărirea, comunicarea procesului-verbal şi citatiunea se vor face căpitanului vasului urmărit, şi lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al căpitanului.
Dacă proprietarul este străin, fără domiciliu sau reşedinţa în România, comunicarea şi citatiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 şi 7 din procedura civilă.
O altă copie după procesul-verbal de urmărire se va depune de agentul judecătoresc la oficiul maritim unde vasul se găseşte înscris.
ART. 918
Tribunalul, autorizând vânzarea, stabileşte condiţiunile ei şi trimite pe părţi înaintea unui judecător delegat, pentru ca sa fixeze ziua în care are sa se facă vânzarea, şi sa proceada la celelalte operaţiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portarelului de a face afiptele şi publicaţiunile de vânzare.
ART. 919
Urmărirea se perima de drept şi creditorul urmaritor răspunde de cheltuieli, dacă vânzarea nu se face în cele 40 zile următoare.
Nu se socoteşte în acest termen timpul trecut pentru opoziţiunile sau contestaţiunile prevăzute de art. 915.
ART. 920
Afiptele şi publicaţiile vor cuprinde:
1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmaritor;
2. Titlul în puterea căruia se face urmărirea;
3. Suma datorită;
4. Alegerea de domiciliu făcută de creditorul urmaritor, atât în localitatea unde resade Tribunalul înaintea căruia se face urmărirea, cât şi în aceea unde vasul este ancorat;
5. Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa proprietarului vasului urmărit;
6. Numele, felul şi capacitatea vasului, dacă este armat sau în armare, precum şi numele şi pronumele căpitanului;
7. Locul unde vasul se găseşte, adică dacă este ancorat în port sau în alta parte;
8. Bărcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile, şi proviziunile ce se cuprind în vânzare;
9. Numele şi prenumele procuratorului creditorului urmaritor;
10. Condiţiunile vinzarei;
11. Ziua fixată pentru ţinerea licitatiunei.
ART. 921
Afiptele se vor lipi:
1. Pe catartul principal al vasului urmărit;
2. La usa tribunalului unde are a se ţine licitaţiunea;
3. În piaţa principala a oraşului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat şi la reşedinţa oficiului vamal din localitate;
4. În sălile bursei şi Camerei de comerţ, dacă vor fi.
Un extract după afipt se va publica în foaia anunciurilor judiciare a locului, cu cel puţin trei zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea licitatiunei.
Un exemplar dupe afipte se va comunica:
1. Debitorului sau căpitanului în cazurile prevăzute de art. 520;
2. Custodelui numit de către agentul judecătoresc;
3. Creditorilor privilegiaţi indicaţi în actul de naţionalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul, şi oricărui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr-un act notificat creditorului urmaritor, a declarat ca voieşte sa intervină la procedura urmarirei.
ART. 922
Dacă urmărirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicaţiuni consecutive din opt în opt zile, prin afipte afişate, cum mai sus se arată şi publicate în foaia anunciurilor judiciare.
După a treia publicaţiune a afiptelor, licitaţiunea se va ţine la ziua fixată de către judecatorul-delegat şi vânzarea se va face către cel ce va oferi un preţ mai avantajos.
ART. 923
Tribunalul, după raportul judecatorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda şi chiar ordonă din oficiu ca vânzarea sa nu aibă loc şi sa încuviinţeze una sau două amânări de câte opt zile fiecare.
Amânarea va fi incunostiintata prin afipte afişate şi pulicate precum mai sus se arată.
ART. 924
Oricine poate sa concureze la licitaţiune.
Cel ce concurează pentru contul altei persoane, trebuie sa prezinte procura specială care se va ataşa la dosarul cauzei.
Orice concurent este dator sa depună în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtător şi după cursul zilei, a zecea parte din preţul de la care are sa se înceapă licitaţiunea, afara numai dacă judecatorul-delegat, ascultind şi pe creditorii prezenţi, nu-l va dispensa de aceasta.
Vânzarea se va face prin strigări.
Strigările se vor începe de la preţul fixat de creditor, sau de la acela pe care îl va însemna judecătorul delegat, de la sine şi se vor repeta de trei ori; între fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel puţin sau de 15 minute cel mult.
Lucrul se va adjudecă asupra aceluia care a oferit cel mai mare preţ.
ART. 925
Judecatorul-delegat va încheia proces-verbal de cele urmate.
Adjudecatarul va subscrie de preţul cu care lucrul s-a adjudecat asupra-i şi în acelaşi timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s-a urmat vânzarea. În caz contrariu, toate notificările ce i se vor adresa vor fi valabil făcute la grefa tribunalului.
ART. 926
Procuratorul care va fi rămas adjudecatar pentru o persoană care ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei zile după licitaţie, sa depună la grefa mandatul special anterior vinzarei, dacă acela în contul căruia a concurat la licitaţie nu preferă de a face în persoana accepţiunea prin o declaraţiune depusă la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele sau propriu.
ART. 927
Adjudecatarul este dator ca, în termen de cinci zile de la adjudecare, sa depună preţul cu care s-a adjudecat asupra-i vasul.
Dacă acest termen expiră fără ca cumpărătorul sa fi depus întregul preţ, tribunalul, de la sine sau după cererea părţii interesate, va pune lucrul din nou în vânzare.
Aceasta nouă licitaţiune se va încunoştiinţa prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publica cu trei zile cel puţin înainte de vânzare.
Noile afipte vor cuprinde, pe lângă enuntarile prevăzute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus preţul şi suma cu cât lucrul a fost adjudecat asupra-i.
Licitaţiunea se va urma conform art. 924.
Dacă preţul ieşit la aceasta nouă licitaţiune este mai mic, primul adjudecatar răspunde de diferenţa şi, în ori ce caz, de toate cheltuielile ocazionate cu aceasta nouă vânzare.
Dacă primul cumpărător, înainte de începerea acestei noi licitaţiuni, depune preţul cu cât lucrul s-a adjudecat asupra-i, dimpreună cu dobânzi şi cheltuieli făcute cu aceasta a doua vânzare, el va fi menţinut în calitatea sa de adjudecat
ART. 928
Dacă sunt urmărite bărci, şalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vânzarea se va face înaintea judecatorului-delegat, după publicaţiuni făcute în trei zile consecutive printr-un singur afipt lipit pe catart sau, în lipsa, intr-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului şi pe zidul sau scara portului, fără nici o altă formalitate.
Vânzarea nu se poate face decât după trecere de opt zile de la notificarea procesului-verbal de urmărire.
ART. 929
Urmărirea şi vânzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri şi râuri, precum şi altor asemenea plutitoare ce se află în aceste localităţi şi care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispoziţiunilor articolelor precedente cu următoarele modificatiuni:
1. Vânzarea se va face de judecătorul de ocol;
2. Afiptele nu vor mai fi publicate şi în foaia anunciunilor judiciare;
3. Preţul va fi răspuns îndată după terminarea licitaţiunii; iar în caz contrariu, se va procede imediat la o nouă licitaţiune pe comptul adjudecatarului.
Dispoziţiunile acestui articol nu se aplică în caz de vânzarea batelurilor şi a celorlalte plutitoare având maşina cu vapori.
ART. 930
Vânzarea vasului face sa înceteze funcţiunile căpitanului, cu rezerva dreptului sau la despăgubire contra celui obligat.
ART. 931
Adjudecatarul va primi un extract după procesul-verbal al licitaţiunii în care se va indica:
1. Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmaritor şi al debitorului;
2. Numele, felul şi capacitatea vasului vândut;
3. Numele, pronumele şi reşedinţa adjudecatarului, precum şi preţul cu care vasul s-a adjudecat asupra-i.
Acest extract va fi semnat de judecătorul delegat sau de judecătorul de ocol şi va trebui sa fie transcris în registrele autorităţii unde va fi înscris vasul şi vânzarea va trebui notată şi pe actul de naţionalitate.
ART. 932
Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmărit se vor notifica creditorului urmaritor înainte de vânzare.
Dacă cererile în distractiune nu s-au format decât după adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opoziţiuni asupra liberării preţului.
Cererea în distractiune va conţine citatiunea creditorului urmaritor de a compare pentru a audienţa fixa înaintea tribunalului competent, şi alegerea sau declaraţiunea de domiciliu sau de reşedinţa a reclamantului în comuna de reşedinţa a tribunalului sau judecătoriei prin care se face urmărirea.
Dacă cererea se va respinge, reclamantul, deosebit de cheltuieli şi daune, poate fi osandit şi la o pedeapsă pecuniară până la suma de 500 lei.
ART. 933
Opoziţiunile la distribuirea preţului rezultat din vinarea unui vas, vor fi făcute sub pedeapsa de pierderea dreptului, în termen de trei zile socotit de la vânzare.
Creditorii oponenţi sunt datori de a prezintă la grefa titlurile lor de creanţe cel mult în termen de opt zile din ziua opozitiunii, sub pedeapsa, în caz contrariu, de a se procede la distribuirea preţului, fără a se ţine seama de opoziţiunea ce au făcut.
ART. 934
Colocatiunea creditorilor şi distribuţiunea preţului între creditorii privilegiaţi se va face în ordinea prescrisă prin art. 687 şi între ceilalţi creditori, în proportiune cu creanţele lor.
ART. 935
Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu, se aplică dispoziţiunile codului de procedura civilă, relative la urmărirea silită a bunurilor mobile.
Regulile stabilite în prezentul capitol se vor observa, pe cât nu vor fi incompatibile, în orice alt caz de vânzare judiciară a unui vas sau a unei porţiuni dintr-un vas.

CAP. 3
DISPOZI?IUNI SPECIALE DE PROCEDURA ÎN MATERIE DE FALIMENT

ART. 936 ***
Ori de câte ori legea prescrie ca falitul sau vreu alt interesant sa fie ascultat, nu se poate nimic hotărî în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi şi ora fixa şi dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.
ART. 937 ***
Ori de câte ori creditorii unui faliment urmează sa fie convocaţi, sindicul este dator ca, afara de publicaţiunile prescrise de lege sa trimită o anume inconstiintare fiecărui creditor.
Inconstiintarea se va face printr-o scrisoare recomandată la poşta, cel puţin cu opt zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operaţiunile pentru care s-a fixat.
Recipisa de predare la poşta a scrisorii recomandate va servi ca proba ca încunoştiinţarea a avut loc şi va sta ataşată la actele falimentului.
Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sunt a se supune deliberării creditorilor.
Orice deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în incunostiintare este nulă.
ART. 938 ***
Întrunirile creditorilor sunt prezidate de judecătorul sindic.
Deciziunile se iau cu majoritate absolută a creditorilor prezenţi, afara de cazurile în care legea nu cere o anumită majoritate.
Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari. *)
-------------------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

ART. 939 ***
Procesul-verbal al întrunirii creditorilor se subscrie de judecătorul-sindic şi de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, în rezumat, dezbaterile urmate, deciziunile urmate, deciziunile luate de creditori şi ordinea în care ele au avut loc şi indică numirile făcute, după ordinea numărului voturilor obţinute de fiecare, începând cu cel mai mare număr.
Procesul-verbal se înaintează tribunalului în termen, de cel mult trei zile spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului. *)
-------------------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

ART. 940 ***
Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s-a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau în citatiune, continuarea deliberantilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vreo nouă incunostiintare specială a creditorilor prezenţi sau absenţi, şi aceasta până la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.
ART. 941 ***
Ordonanţele judecătorului-sindic nu sunt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege. *)
-------------------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

ART. 942 ***
Deliberaţiunile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relatiunea judecătorului-sindic. *)
-------------------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

ART. 943 ***
Sentinţele şi încheierile tribunalului, pronunţate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 335, 337, 841, 842, 843, 852, 864 şi sentinţele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VIII al cărţii a III-a, se vor afige la usa tribunalului şi la alte locuri obişnuite în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reşedinţa a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimente de comerţ şi în salele burselor şi Camerelor de Comerţ din aceste localităţi.
Un extract se pe aceste sentinţe sau încheieri, se va publica în foaia anunţurilor judiciare ale locurilor sus arătate cu dreptul pentru judecătorul-sindic de a ordona publicaţiunea şi în alte ziare, când împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.
Afigerea şi publicaţiunile sus zise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil, adică: dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se află tribunalul, cel mai târziu în trei zile de la data hotărârii; dacă trebuiesc făcute în alta parte, ele trebuiesc sa fie expediate pentru execuţiunea imediata în acelaş termen.
Judecătorul-sindic este dator a observa exacta îndeplinire a dispoziţiunilor cuprinse în acest articol. *)
-------------------
*) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

ART. 944 ***
Toate sentinţele date de tribunalul de comerţ în materie de faliment sunt executorii.
Ele nu sunt supuse opozitiunei sau apelului decât în cazurile prevăzute de lege.
Când tribunalul se pronunţă în prima instanţa asupra contestatiunilor prevăzute de art. 775, sentinţa este supusă apelului.
Este asemenea supusă opozitiunii şi apelului sentinţa prin care tribunalul respinge declaraţiunea de faliment cerută de unul sau mai multi creditori.
-----------------------------
***) Articolele 936-944 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare.

Titlul II
DESPRE PRESCRIP?IUNE

ART. 945
Acţiunile derivând din acte care sunt comerciale numai pentru una din părţi, se prescriu pentru toate părţile contractante în conformitate cu dispoziţiunile legii comerciale.
ART. 946
Prescripţiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de razbel în contra femeei maritate, în contra minorilor chiar neemancipati şi a interzisilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.
Întreruperea prescriptiunii se regulează după dispoziţiunile codului civil.
Cu toate acestea, în obligaţiunile cambiale, actele intreruptive de prescripţiune făcute în persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect fata de ceilalţi coobligati.
ART. 947
Prescripţiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest cod sau prin legi nu s-a stabilit o prescripţiune mai scurta.
ART. 948
Acţiunea pentru revendicarea proprietăţii unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani. Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credinţe.
Posesorul unui vas, în virtutea unui titlu stipulat cu buna credinţa, titlul fiind transcris conform legii şi care sa nu fie nul pentru lipsa de forma, prescrie prin trecere de cinci ani, socotiţi de la data transcriptiunii titlului şi a adnotatiunii lui pe actul de naţionalitate.
Capitanul nu poate dobândi prin prescripţiune proprietatea unui vas.
ART. 949
Se prescriu prin trecere de 5 ani:
1) Acţiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operaţiuni sociale, dacă publicaţiunile prescrise în titlul VIII, cartea I, au fost regulat făcute;
2) Acţiunile ce deriva din cambii şi din cecuri.
Termenul curge:
Pentru acţiunile prevăzute la Nr. 1 al acestui articol, din ziua când obligaţiunea a ajuns la termen sau din ziua publicaţiunii actului de dizolvare a societăţii, sau a declaratiunii de lichidare, dacă obligaţiunea n-a devenit exigibilă. În cazul prevăzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligaţiunile derivând din lichidarea societăţii, termenul începe a curge de la data aprobarei ultimului bilanţ al lichidatorilor.
Pentru acţiunile prevăzute la Nr. 2, termenul curge din ziua scadenţei obligatiunei sau din ultima zi a termenului prevăzut de art. 282.
ART. 950
Acţiunile rezultând din contractele de împrumut maritim sau de gaj asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiţi din ziua când obligaţiunea a ajuns la termen.
ART. 951
Grefierii şi judecătorul-sindic sunt liberaţi de îndatorirea de a da compt de registrele de comerţ şi de hârtiile ce le sunt încredinţate în procedura asupra falimentului, după trecerea de trei ani de la închiderea sau încetarea operaţiunilor falimentului.
ART. 952
Se prescriu prin doi ani, socotiţi din ziua terminarei afacerei, acţiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.
Prin acelaş termen se prescriu acţiunile de anulare sau de reziliare a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acţiunile în anulare din ziua când dolul a fost descoperit, iar pentru acţiunile în reziliare de la expirarea termenului scadenţei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.
ART. 953
Se prescriu printr-un an, din ziua protestului sau a reclamatiunei de care se vorbeşte în art. 677, acţiunile pentru plata daunelor cauzate prin lovirea unui vas, şi din ziua când vasul a fost complet descărcat, acţiunile pentru contributiune la avariile comune.
ART. 954
Acţiunile rezultând din contractul de închiriere al unui vas se prescriu prin trecere de la un an de la împlinirea călătoriilor, şi acelea derivând din contractul de inrolare prin trecere de un an de la expirarea termenului convenit între părţi, sau de la împlinirea celei din urma călătorii, dacă contractul a fost prelungit.
Acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.
În asigurările maritime termenul începe a curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurată, şi pentru asigurările cu termen din ziua în care se sfârşeşte asigurarea; în caz de prezumptiune de pierdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul începe de la finele termenului fixat pentru prezumptiunea de pierdere. Se exceptează termenele fixate pentru dreptul de abandon, prevăzute de titlul VI, cartea II.
În celelalte asigurări contra daunelor şi asupra vietei, termenul curge din momentul când s-a intimplat faptul care a dat naştere actiunei.
ART. 955
Se prescriu asemenea prin trecere de un an:
I. Acţiunile pentru furniturile de proviziuni, lemnărie, combustibile şi alte lucruri necesarii pentru reparaţiunea sau prepararea unui vas de călătorie şi pentru lucrările făcute pentru aceste obiecte;
II. Acţiunile pentru plata de alimente date marinarilor şi celorlalţi oameni ai echipagiului, din ordinul căpitanului.
Prescripţiunea începe a curge de la data furniturilor şi dela facerea lucrărilor, dacă părţile nu au stipulat un termen de plata. În acest caz prescripţiunea rămâne suspendată pe timpul convenit.
Dacă furniturile sau lucrarea s-a urmat mai multe zile succesive, termenul de un an începe a curge din ultima zi.
ART. 956
Acţiunile contra cărăuşilor derivând din contractul de transport se prescriu:
I. Prin trecere de şase luni, dacă transportul a fost făcut în Europa, afara de Islanda şi insulele Feroe, într-o piaţa maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Neagra, canalul de Suez sau Marea Roşie, ori într-o piaţa de pe uscat legată prin calea ferată, cu o piaţă maritima din localităţile sus-arătate;
II. Prin trecere de un an dacă transportul s-a făcut în alt loc.
În caz de pierdere totală, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungă la destinaţiunea lor; iar în caz de pierdere parţială, avarie sau întârziere, din ziua predarei mărfurilor în primirea destinatarului.

Titlul III
DISPOZI?IUNI TRANZITORII

ART. 957
Dispoziţiunile legilor şi regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerţ, asupra mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri, şi asupra magazinelor generale, dokuri şi intrepazite, vor continua a avea forţa obligatorie chiar după punerea în aplicaţie a acestui cod, întrucât nu vor fi contrarii dispoziţiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.
ART. 958
Societăţile şi asociaţiunile comerciale existente la epoca punerii în aplicatiune a acestui cod, vor fi regulate de legile anterioare, afara de următoarele dispoziţiuni:
1) Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime sunt scutite de orice alta autorizaţiune şi supraveghere din partea guvernului şi de sarcinile relative, însă sunt supuse dispoziţiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186 187, 264, 265, 266 şi 268 ale acestui cod, şi acelora care se raporta la reducerea capitalului, la fuziunea şi lichidarea societăţilor.
Ele mai sunt încă supuse dispoziţiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeşi sau numiţi în urma punerii în lucrare a acestui cod;
2) Asociaţiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurările maritime, sunt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispoziţiunii din numărul următor;
3) Societăţile şi asociaţiunile de asigurare asupra vietei şi administratoare de tontine sunt supuse dispoziţiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunei sale, cu rezerva reducerei proporţionale a cautiunilor date pentru operaţiunile anterioare, în modurile şi în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;
4) Societăţile şi asociaţiunile care voesc sa introducă modificări în actele lor constitutive şi sa prelungească termenul fixat pentru durata lor, trebuesc sa se conformeze dispoziţiunilor noului cod.
ART. 959
Pentru executarea dispoziţiunilor articolului de mai sus, numirea cenzorilor trebue sa fie făcută în cea dintâi adunare generala care va avea loc în cursul celor şase luni după punerea în aplicaţie a acestui cod, sau într-o adunare specială, care se va convoca spre acest sfârşit, în acelaş termen, sub responsabilitatea administratorilor.
Adunarea generala, dacă cel puţin jumătate din capitalul social se află reprezentat intr-insa, va putea, cu votul afirmativ a doua treimi din capitalul reprezentat în adunare sa decidă ca administratorii actuali sa fie, în caz de realegere, dispensaţi de obligaţiunea de a da cauţiunea prescrisă de acest cod.
ART. 960
Cambiile şi biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile şi acceptatiunile şi avalurile făcute în orice epoca se vor regula după legile anterioare.
Cu toate acestea, din ziua punerei în lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispoziţiunile noii legi, privitoare la forma şi la termenele protestului şi la măsurile de luat în cazul de perdere a acelor titluri.
Pentru cambiile şi biletele la ordin, a căror scadenta va fi chiar în ziua punerii în vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea în forma şi termenele prescrise de dânsul.
ART. 961
Mandatul prepusului care, în ziua punerii în aplicare a noului cod, incepuse deja sa exercite comerţul la care a fost prepus, trebuie sa fie depus conform dispoziţiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni de la aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităţilor prescrise de acel articol.
ART. 962
În cele dintâi trei luni după punerea în aplicare a acestui cod, administraţiunile de căi ferate, aplicând tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest cod, dacă ea ar fi mai mare decât cea existenta după reglementele lor.
ART. 963
În cele şase luni de la punerea în aplicaţie a noului cod, toate vasele supuse dispoziţiunilor art. 510, trebuie sa se conformeze lor.
Pentru vasele în curs de călătorie, în momentul punerei în lucrare a acestui codice, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirei lor într-un port al Regatului.
ART. 964
Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului codice, după formele legii anterioare, îşi păstrează rangul lor chiar în privinţa privilegiilor dobândite sub imperiul acestui codice.
Dispoziţiunile art. 690 şi următoarele ale cartei II din noul cod se aplică de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punere lui în aplicare.
ART. 965
Termenele pentru neadmisibilitatea acţiunii se vor regula după legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc actiunei.
ART. 966
Prescripţiunile începute înainte de aplicaţiunea acestui cod se regulează după legile anterioare.
Cu toate acestea, prescripţiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune şi pentru care, după legile anterioare s-ar cere încă un timp mai lung decât cel fixat prin acest cod, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-l din ziua punerei în aplicatiune a noului codice.
ART. 967
Prezentul cod va intra în vigoare cu începere, de la 1 Septembrie 1887; iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de aceasta data, el se va pune în lucrare la o lună după data promulgării lui.
ART. 968
Judecatorii-sindici ai tribunalelor primesc retribuţiunea judecătorilor de şedinţa. Pe lângă acest onorariu, judecatorii-sindici ai tribunalului de Ilfov mai primesc o diurnă de 150 lei pe luna, iar judecatorii-sindici ai tribunalelor Iaşi, Dolj, Covurlui şi Brăila o diurnă de 75 lei.
Secretarii-arhivari ai judecatorilor-sindici primesc retribuţiunea grefierilor de tribunal.
ART. 969
Pentru acoperirea retributiunii judecatorilor-sindici şi secretarilor - arhivari şi pentru cheltuelile de de cancelarie, Statul va percepe până la maximum 4 la suta din activul brut al falimentului, fără ca suma percepută de la un faliment sa poată întrece cifra de 20 000 lei.
Cota perceperii, până la maximum 4 la suta se va fixa în fiecare an prin legea bugetară.
Pentru anul bugetar curent, cota se fixează la 3 la suta; ea se va face venit la tezaur, sub o rubrică specială a veniturilor ministerului de justiţie.
În raport cu încasările şi intrările se va deschide, prin consiliul de miniştri, ministerului de justiţie creditele necesare pentru retribuţiunea personalului.
ART. 970
Un regulament special va determina modul de percepere al contributiunii.
ART. 971
Falimentele deja deschise la aplicaţiunea legii celei noi vor continua a fi administrate şi lichidate conform legii celei vechi.

----------------------


CODUL COMERCIAL

CODUL COMERCIAL