Pause
SUSPENDAREA JUDECATII
Loading..

SUSPENDAREA JUDECĂŢII

scris de Cristina Mazilu

Cuprins

 

I.Noţiunea şi felurile suspendării judecăţii..........pag.3
I.1Noţiunea...........................................................pag.3
I.2.Suspendarea voluntară..........................................pag.4
I.2.1.Jurisprudenţă........................................................pag.7
I.3.Suspendarea legală de drept...................................pag.9
I.3.1.Jurisprudenţă.......................................................pag.11
I.4.Suspendarea legală facultativă...............................pag.11
I.4.1.Jurisprudenţă......................................................pag.13
II.Concluzii...............................................pag.15
III.Bibliografie..........................................pag.16

 

 

 

SUSPENDAREA JUDECĂŢII


I. NOŢIUNEA SI FELURILE SUSPENDĂRII


I.1.Noţiunea

Prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea cursului judecăţii datorită apariţiei unor împrejurări voite de părţi, care nu mai stăruie în soluţionarea pricinii, ori independente de voinţa lor, când părţile sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.
Cazurile generale de suspendare sunt reglementate de art. 242-244 C.proc.civ., dar sunt şi cazuri de suspendare prevăzute în alte articole din Codul de procedură civilă sau în alte acte normative.
În funcţie de cazurile care o determină, suspendarea poate fi: voluntară şi legală.Aceasta din urmă poate fi de drept şi facultativă sau judecătorească.
Trebuie precizat că noţiunile de suspendare voluntară şi de suspendare legală, utilizate numai în doctrină şi în practică, nu sunt riguros exacte, deoarece, în toate situaţiile, cazurile de suspendare sunt prevăzute de lege, care, de altfel vorbeşte de suspendare de drept şi de posibilitatea instanţei de a suspenda judecata, iar nu de suspendare legală.

 


I.2. Suspendarea voluntară

Acest incident intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor, care poate fi expresă sau tacită.
Art.242 C.proc.civ. prevede două cazuri de suspendare voluntară:
- când amândouă părţile o cer;
- dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, deşi toate părţile au fost legal citate şi nici nu s-a cerut de către cel puţin una din părţi judecarea în lipsă.

Suspendarea judecăţii în cele două cazuri constituie un atribut constitutiv al principiului disponibilităţii procesuale.Ea se întemeiază pe voinţa expresă sau prezumată a părţilor de a nu mai continua judecata.
Primul caz de suspendare voluntară a judecăţii este o aplicare a dreptului părţilor de a dispune de obiectul procesului, de soarta acestuia.Acordul părţilor în vederea suspendării poate avea scopuri diferite, cum ar fi o posibilă tranzacţie, o plată viitoare la care se obligă pârâtul etc.
Dacă părţile nu solicită suspendarea judecăţii, instanţa nu este îndreptăţită să o dispună din oficiu, spre exemplu în vederea suplimentării probelor cu audierea unui martor ale cărui nume şi domiciliu nu sunt cunoscute.Iar faptul că printr-un protocol , încheiat în afara instanţei, părţile ar fi convenit suspendarea judecăţii nu poate fi luat în considerare ca un acord la suspendarea judecăţii, câtă vreme, în instanţă, una din părţi s-a opus măsurii suspendării.
Al doilea caz de suspendare voluntară rezultă din voinţa tacită a părţilor de a nu mai continua judecata, dedusă din împrejurarea că nici una dintre ele nu se prezintă la termenul de judecată.
Dacă se prezintă o parte, în temeiul art.152 C.proc.civ. , instanţa va trece la judecată.
Neprezentarea reclamantului la termenul de judecată nu atrage respingerea cererii ca nesusţinută, ci,dacă pârâtul este prezent, instanţa va trece la judecată, iar, dacă lipseşte şi pârâtul şi nici nu s-a cerut judecarea în lipsă, instanţa va dispune suspendarea judecăţii.
Prin excepţie, la judecarea la primă instanţă a cererilor de divorţ, lipsa nejustificată a reclamantului la unul din termenele de judecată are drept consecinţă respingerea cererii sale ca nesusţinută(art.616 C.proc.civ.), pârâtul neputând cere continuarea judecăţii, afară de cazul în care a formulat , în termen, cerere reconvenţională, judecata acesteia din urmă nefiind influenţată de lipsa reclamantului din cererea de chemare în judecată.
Pârâtul care este prezent în sala de judecată nu poate fi obligat să răspundă la strigara pricinii, întrucât el poate avea interesul de a se dispune suspendarea, iar nu de a se trece la judecarea pricinii.
Dacă însă a răspuns, pârâtul nu mai poate cere suspendarea judecăţii, deoarece , pe de o parte, cerinţele impuse de art.242 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite, iar, pe de altă parte, lipsind reclamantul,nu se poate aplica nici dispoziţia înscrisă în art.242 pct.1 C.proc.civ. , care presupune acordul expres al ambelor părţi.
Suspendarea judecăţii poate fi evitată totuşi, astfel cum prevede în mod expres art.242 alin.(2) C.proc.civ., în cazul în care una dintre părţi a cerut judecarea în lipsă.Cererea de soluţionare a procesului în lipsă poate fi formulată o dată cu cererea de chemare în judecată, iar de pârât prin întâmpinare.Cererea poate fi formulată însă şi ulterior de către una din părţi, la oricare din termenele de judecată.Doctrina a dat însă o interpretare raţională textului invocat şi a apreciat că şi o cerere verbală făcută în instanţă produce aceleaţi efecte procedurale.Inatanţa este obligată să ia act de această cerere şi să o consemneze în mod corespunzător în încheierea de şedinţă.
În cazul casării şi al rejudecării unei cauze este necesar să se formuleze o nouă cerere pentru soluţionarea cauzei în lipsă;în caz contrar, instanţa trebuie să dispună suspendarea judecăţii.Această soluţie trebuie promovată şi în ceea ce priveşte judecata în faţa instanţelor de control judiciar.
Norma înscrisă în art.242 pct 2 C.proc.civ. este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, instanţa trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Pentru ambele cazuri de suspendare voluntară la care se referă art.242 C.proc.civ., judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi, care va trebui să plătească şi 50% din taxa pe care a plătit-o pentru cererea a cărui judecată s-a suspendat, la care se adaugă şi un timbru judiciar .Dacă suspendarea s-a pronunţat în temeiul art.242 pct.2, reluarea judecăţii poate fi cerută şi de către procuror, dacă nu este vorba de acţiuni cu caracter strict personal.În orice caz, instanţa nu poate repune din oficiu cauza pe rol şi să rezolve în fond procesul.

I.2.1.Jurisprudenţă
1.Lipsa părţilor:
-dacă apelantul a solicitat judecarea în lipsă, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor şi apoi constatarea perimării apelului sunt măsuri nelegale, care duc la casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţei de apel.(C.S.J. , s.com., dec.nr.1383 din 14 martie 2000, în B.J.C.D. 2000, p.486)
-atunci când părţile nu se prezintă la judecată şi nici nu ai cerut ca judecarea procesului să se facă în lipsa lor, instanţa trebuie să suspende judecata, chiar dacă acţiunea, cererea sau calea de atac este netimbrată.În cazul acţiunilor, cererilor şi căilor de atac cu privire la care nu s-a comunicat părţii direct sau o dată cu citarea şi obligaţia de a plăti taxa de timbru, până la termenul de judecată, la acest termen instanţa nu va anula acţiunea, cererea sau calea de atac , ci va acorda un nou termen, pentru ca partea să fie în măsură a plăti taxa de timbru.(Plen. Trib.Suprem, dec. De îndrumare nr. 11 din 9 aprilie 1964, în C.D. de îndrumare pe anii 1952-1965, p.328).
2.Continuarea judecăţii:
-procurorul are dreptul cu excepţia acţiunilor strict personale, să ceară instanţei continuarea judecării unui proces civil, atunci când părţile, regulat citate, lipsesc la termen şi judecarea procesului ar urma să fie suspendată potrivit art.242 pct. 2 C.proc.civ., precum şi de a cere redeschiderea procesului când judecata s-a suspendat în lipsa părţilor, potrivit art.245 pct.1 C.proc.civ (Plen Trib.Suprem, dec. De îndrumare nr.12 din 26 mai 1960, în C.D. de îndrumare pe anii 1952-1965, p.324)

3.Cererea de judecare în lipsă:
-dacă reclamanta a cerut judecarea cauzei în lipsă, iar instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă, pe baza unei excepţii ridicate din oficiu şi pe care nu a pus-o în discuţia contradictorie a părţilor, hotărârea este dată prin nesocotirea dreptului la apărare a principiului contradictorialităţii, fiind nelegală.(C.S.J., s.civ., dec. 1164 din 17 iunie 1966, în B.J. 1990-2003, p.903-904).
4.Efectele suspendării:
-suspendarea se impune ca o măsură obligatorie, ea nefiind lăsată la aprecierea instanţei, deoarece prin expresia suspendarea judecăţii operează de drept legiuitorul nu a lăsat la dispoziţia instanţei şi alternativa soluţionării procesului.(C.A. Iaşi, dec.civ.nr.1001 din 30 iunie 2001, în J.M.C., p.228-229).

 

 

 

I.3. Suspendarea legală de drept
Suspendarea legală de drept a judecăţii este aceea pe care instanţa de judecată este obligată să o pronunţe ori de câte ori constată ivirea unui caz anume prevăzut de lege.
Potrivit art.243 alin (1) C.proc.civ., judecata pricinilor se suspendă de drept:
-prin moartea uneia dintre părţi;
Se are în vedere ipoteza în care partea a decedat ulterior introducerii cererii, textul nefiind aplicabil în cazul în care, în momentul sesizării instanţei, cel chemat în calitate de pârât este decedat, caz în care reclamantul trebuie să îşi modifice cererea, în sensul de a chema în judecată pe moştenitori, sub sancţiunea anulării cererii;
-prin punerea sub interdicţie sau prin punerea sub curatelă a uneia dintre părţi;
-prin moartea mandatarului uneia din părţi, dacă a intervenit cu mai puţin de 15 zile înainte de termenul de judecată;
-prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului.
S-a arătat că suspendarea judecăţii intervine şi în cazul în care minorul îndeplineşte vârsta de 14 ani în cursul procesului(când reprezentarea legală se transformă în asistare), pentru ca minorul respectiv să fie introdus în proces.
-prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Din cel de al doilea alineat al aceluiaşi articol rezultă că suspendarea va interveni numai dacă aceste împrejurări s-au ivit înainte de închiderea dezbaterilor;dacă însă au apărut după acest moment procesual, ele nu împiedică pronunţarea hotărârii.
Această dispoziţie legală este logică, avînd în vedere că suspendarea de drept are ca scop asigurarea dreptului de apărare al părţilor şi contradictorialitatea, însă, prin ipoteză, părţile au discutat în contradictoriu elementele de fapt şi de drept ale pricinii.Dacă însă, cu ocazia deliberării, instanţa constată că anumite aspecte ale speţei au rămas nelămurite şi dispune repunerea pe rol, ivirea vreunuia din împrejurările menţionate în art.243 alin.1 C.proc.civ, atrage suspendarea judecăţii.
Ţinând seama de raţiunile care determină suspendarea judecăţii doctrina a considerat , pe bună dreptate, că instanţa poate acorda în toate cazurile un termen pentru îndeplinirea exigenţelor impuse de lege: introducerea moştenitorilor, numirea tutorelui sau curatorului, numirea judecătorului sindic etc.
Alături de cazurile prevăzute de art.243 C.proc.civ., suspendarea de drept a judecăţii mai intervine şi în alte situaţii, prevăzute de alte texte de lege.Astfel:
-art.21 c.proc.civ dispune că instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu orice altă procedură şi va înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.Suspendarea va persista până la rezolvarea conflictului de competenţă.
-art. 31 alin.(3) C.proc.civ. prevede că în cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură, ceea ce echivalează cu o suspendare de drept a procesului în care a fost invocată excepţia de recuzare.Suspendarea durează până la rezolvarea cererii de recuzare.
-art.155 alin. (2) C.proc.civ. arată că, dacă, după o amânare a judecăţii în temeiul învoielii părţilor, acestea nu stăruie, judecata va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor;
-art.19 alin (2) C.proc.pen. consacrând regula penalul ţine în loc civilul, dispune că judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale;
-art. 23alin (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.

I.3.1.Jurisprudenţă
Moartea uneia dintre părţi:
-în ipoteza decesului uneia dintre părţi în cursul judecării cauzei, instanţa este obligată să sisteze de drept judecata cauzei, cu excepţia situaţiei în care partea interesată solicită introducerea în cauză a succesorilor.(C.A. Iaşi, dec. Civ.nr.796 din 27 aprilie 2001, în J.M.c. 2001, p.229)
-dacă decesul părţii a intervenit după închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe, în condiţiile art.243 alin final C.proc.civ., sancţiunea nulităţii atinge numai decizia tribunalului, nu şi sentinţa judecătorească.(C.A. Bucureşti, s. A IV-a civ., dec.nr. 839 din 4 mai 1999, în Juridica nr.2000, p.39)

I.4.Suspendarea legală facultativă
Suspendarea legală facultativă este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
Potrivit art.244 alin (1) C.proc.civ. instanţa poate suspenda judecata:
- când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează obiectul altei judecăţi
- când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.
Primul caz de suspendare legală a judecăţii se referă la existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei.Este însă necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi în curs de desfăşurare, adică să existe o altă judecată pendente.
Cât priveşte cel de al doilea caz de suspendare facultativă menţionăm că o aplicare a cestui text se face în art.183 C.proc.civ. potrivit căruia, dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând procurorului înscrisul şi procesul verbal ce trebuie încheiat..
Suspendarea în baza acestiui caz nu se poate dispune pe baza unor simple ipoteze sau afirmaţii imprecise , ci este necesar să se fi declanşat urmărirea penală şi totodată, ca partea să învedereze instanţei în ce măsură constatarea infracţiunii ar influenţa soluţia din pricina civilă.

Alături de cele două cazuri mai există şi alte cazuri de suspendare facultativă a judecăţii.Astfel:
-art.40 alin 2. C.proc.civ. prevede că,în cazul în care s-a formulat o cerere de strămutare, preşedintele instanţei competente să soluţioneze această cerere poate să ordone, fără citara părţilor, suspendarea judecării priciniii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei sesizate cu pricina a cărei strămutare s-a solicitat.Suspendarea judecăţii va dura până la rezolvarea cererii de strămutare.
-art. 155 C.proc.civ. dispune că instanţa poate suspenda judecata când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii, situaţie în care instanţa va arăta în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

I.4.1.Jurisprudenţă
1.Existenţa altei judecăţi
-intoducerea separată a unei acţiuni în anularea unor acte administrativ-jurisdicţionale care au stat la baza eliberării titlului de proprietate emis în favoarea reclamantului nu constituie un motiv de suspendare din oficiu a judecării acţiunii în revendicare promovate de aceasta deoarece s-ar contraveni astfel dispoziţiilor art.244 C.proc.civ. Chiar şi situaţia în care ambele părţi sunt în posesia unui titlu de proprietate asupra lucrului revendicat,instanţa are nu numai căderea ci chiar obligaţia de a examina titlurile, dând eficienţă celui care face dovada proprietăţii, iar nu să decline acea obligaţie procesuală în favoarea altei instanţe.(C.S.J. , s. Civ.., dec. Nr.738 din 2 februarie 2001, în P.R. nr.1/2002, p.70)
-comisiile de fond funciar în baza legii nr.18/1981 sunt organe ale administraţiei de stat iar demersurile ce se întreprind pentru obţinerea titlului de proprietate nu constituie o judecată în sensul art.244 pct.1 C.proc.civ., astfel că cererea de suspendare întemeiată pe prevederile acestui text nu poate fi primită(C.S.J., s.civ., dec. Nr.3523 din 6 octombrie 1998, în B.J.C.D. 1998, p.70).
-este întemeiată suspendarea judecăţii atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.De aceea, este întemeiată suspendarea judecăţii acţiunii în revendicare, când ambele părţi prezintă titluri de proprietate emise în baza Legii 18/1991, până la soluţionarea acţiunii pentru anularea titlului de proprietate emis pârâtului cu privire la terenul pretins de reclamant.(C.S.J., s.civ., dec.nr. 3491 din 20 noiembrie 1997, în B.J.1990-2003, p.917)

2.Începerea urmăririi penale:
-când se fac doar cercetări cu privire la săvârşirea acelei infracţiuni, neexistând dovada începerii urmăririi penale, atunci judecata poate continua, astfel că recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului este fondat(C.S.J., s.civ., dec. Nr. 1397 din 27 februarie 2002, în C.J. nr. 1/2004, p.40)
1.5. Procedura şi efectele suspendării
Suspendarea judecăţii se dispune printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.Recursul poate fi declarat cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.Încheierea de suspendare a judecăţii poate fi atacată numai o singură dată cu recurs.
Prin încheierea de suspendare a judecăţii, instanţa nu se dezinvesteşte de soluţionarea pricinii, dar procesul rămâne în nelucrare şi orice act de procedură efectuat în timpul suspendării judecăţii este lovit de nulitate, nulitate care este insă, relativă.
Suspendarea judecăţii operează în bloc, adică faţă de toate părţile din proces.
În cazul suspendării voluntare a judecăţii, data la care s-a dispus suspendarea constituie momentul de la care începe să curgă termenul de perimare.
Reluarea judecăţii se face fie din oficiu, fie print-o simplă cerere în care se va arăta numărul dosarului, data şi cauza suspendării, relaţii în legătură cu dispariţia cauzei de suspendare şi solicitarea repunerii pe rol a cauzei. Instanţa va fixa un temen şi va cita părţile.

II. CONCLUZII

Din cele relatate mai sus rezultă că suspendarea opreşte cursul judecăţii datorită unor împrejurări voite de părţi, care nu mai stăruie în soluţionarea cauzei, sau independente de voinţa lor, cînd sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.
După cum am văzut, cazurile principale de suspendare sunt grupate în art.242-243 C.proc.civ., dar sunt şi cazuri prevăzute în alte texte din Codul de procedură civilă (de ex. Art 21, art. 40, art.155 alin.2., art.613 alin 3) sau din Codul de procedură penală ( art.19 alin 2.) .
Toate aceste cazuri pot fi clasificate, în raport de natura împrejurării care a determinat suspendarea, în cazuri de suspendare voluntară şi cazuri de suspendare legală.
Ca efect , trebuie subliniat faptul că suspendarea lasă în nelucrare procesul şi că ea operează faţă de toate părţile din proces.
Deci putem concluziona că suspendarea este un incident procesual care influenţează cursul normal al dezbaterilor.



III. BIBLIOGRAFIE

 

1. G.Boroi, Drept Procesual Civil.Curs selectiv, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003
2. I. Leş, Codul de procedură civilă.Comentarii pe articole, Ed.All Beck, Bucureşti
3. V.M.Ciobanu, Tratat Teoretic şi Practic De Procedură Civilă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1999