Pause
Secretul profesional in Dreptul Bancar
Loading..

Secretul profesional in dreptul bancar

 Printre obligatiile care guverneaza  activitatea   institutiilor de credit in realizarea  operatiunilor clientilor, exista unele care  au ca obiectiv protectia  clientilor pe fondul unui set de reguli care constituie politia bancara. Astfel, institutia de credit, este tinuta  de obligatia secretului professional, de obligatia  de a se informa despre client si de a informa autoritatile publice.Activitatea bancii este guvernata de  cateva principii : principiul neimixtiunii bancii in afacerile  clientului, principiul prudentei, principiul secretului professional si principiul  obligatiei de a informa clientul.  Din punct de vedere etimologic, secretul  bancar,  consta in obligatia bancilor de  a nu divulga sau comunica  date  si informatii bancare, deci de a pastra confidentialitatea  asupra tuturor acelor informatii legate de activitatea sa , care  odata facute publice ar cauza prejudicii fie bancii, fie propriei clientele,daunand intereselor sau prestigiului acestora ; fiind practic o varianta a secretului comercial .         Pastrarea secretului profesional consta   in obligatia bancii de a nu se folosi  sau a dezvalui fapte sau informatii  care odata devenite publice, sa dauneze intereselor ori prestigiului clientului, obligatia revenind atat personalului bancii , cat si oricaror alte personane care obtin  astfel de informatii intrand in sfera secretului bancar, indiferent de modul sau de calea pe care le obtin, chiar pe cale oficiala cu ocazia activitatii de control si supraveghere sau a altor lucrari oficiale..    Prin dispozitiile  legii franceze din 1945,  se  pune in aplicare art 378 din Codul Penal care privea secretul profesional  bancar si sanctiona  divulgarea  secretului  aflat in exercitarea profesiei, fapta ce era pana atunci sanctionata doar  civil,   iar  din 1941, situatia bancherilor francezi este clar reglementata printr-un statut profesional care  prevede expres  obligatia pastrarii secretului professional. Legea Bancara din 24 ianuarie  1984 privind Codul monetar si financiar nu a modificat aceasta stare de drept,  astfel incat si azi,  bancherii  francezi trebuie  sa se abtina de la divulgarea  informatiilor  despre clienti, altfel fiind pasibili de sanctiuni civile sau penale.Secretul bancar se refera exclusiv la  informatiile confidentiale. Acesta obligatie de confidentialitate  a bancii  se refera la nedivulgarea  informatiilor privind tranzactiile si serviciile oferite clientilor  , identitatea  titularilor conturilor, soldul sau rulajul  unui client, contractele incheiate  sau continutul  unor astfel de contracte , etc.             Obligatia  pastrarii secretului  bancar revine si sucursalelor  institutiilor de credit straine autorizate sa functioneze in Romania.                      Art 49 din Legea 58/1998 prevede ca banca pastreaza confidentialitatea  asupra tuturor faptelor, datelor , informatiilor referitoare la activitatea desfasurata precum si asupra oricarui fapt, data sau informatie, aflate la dispozitia sa , care privesc persoana, proprietatea , activitatea, afacerile, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor ori informatii referitoare la serviciile prestate, contractele incheiate cu clientii, conturile acestora. Nu sunt insa confidentiale  acele informatii cu mare grad de generalitate, nici informatiile care desi precise  sunt notorii sau oricum , deja cunoscute de  un numar  prea mare de persoane  pentru a mai putea fi considerate « secrete ».Trebuie subliniat inca odata  ca sunt confidentiale  informatiile  privind tranzactiile incheiate  si serviciile oferite de banca si acceptate de client ;cele privind identitatea titularilor de conturi, privind sumele si operatiunile efectuate in numele  persoanelor fizice sau juridice. In dreptul francez,  nu sunt considerate confidentiale,  informatiile de ordin general ce pot fi date  unor terti care se intereseaza de solvabilitatea  unuia dintre clientii bancii.              In ceea ce priveste clasificarea informatiilor in  functie de gradul de accesibilitate, putem vorbi  in lumina dipozitiilor Lg 544/2001 privind liberul acces la informatiile de inters public,  si ale Legii 182/2002privind protectia informatiei clasificate, de informatii restrictionate sau confidentiale si informatii  nerestrictionate, sau de uz intern.Daca  informatiile nerestrictionate sunt  cele de interes public sau   publice, caracterizate de un mare grad de notorietate, informatiile de uz intern in schimb circula doar in interiorul bancii, fiind accesate doar de anumite persoane si  fiind la randul lor de 2 tipuri : clasificate  si confidentiale. Pentra a si considerate  confidentiale , informatiile trebuie sa  intruneasca cumulativ  anumite trasaturi si anume  sa nu fie publice, de interes public,  de uz intern sau clasificate si sa fie calificate « confidentiale » prin dispozitii legale, norme de guvernanta corporativa sau prin clauze  contractuale de confidentialitate.       Ca si in dreptul spaniol,  fundamentul juridic al   obligatiei   bancii de a pastra  discretia  asupra informatiior  detinute cu privire la clientela este si in doctrina noastra  controversat , in sensul ca exista o teza contractuala potrivit careia  obligatia scetului bancar se naste din insesi clauzele de confidenialitate  inserate in contractele dintre banca si clienti dar si  teoria  potrivit careia fundamentul acestei obligatii o constituie norma legala.Teoria contractuala  se bazeaza si pe o practica de lunga durata, pe existenta acestei obligatii( in dreptul european) in statutele tuturor bancilor, astfel incat s-a  creat in constiinta colectiva convingeea asupra acestei obligatii., totusi acesta teorie nu poate explica  persistenta obligatiei de discretie si dupa incetarea contractului.Daca in dreptul spaniol teoria legii ca si fundament al obligatiei secretului bancar este dominant acceptata , in doctrina romaneasca sunt autori ce considera  ca fiind mai aproape de adevar cumularea celor doua teze , justificand astfel posibilitatea de a largi prin contract sfera  informatiilor divulgabile, derogand prin vointa partii de la dispozitiile legii.           Astfel, clientul , printr-o manifestare expresa de vointa si exceptional chiar tacit, poate sa extinda  aria informatiilor divulgabile(de exemplu cand in executarea  ordinului dat de client banca trebuie sa apeleze  la seviciile  altei banci si sa transmita  acesteia informatiile necesare efectuarii operatiunii)                      Debitorii secretului bancar sunt definiti in  Codul  monetar si  financiar francez la art. 511-33, fiind practic toate persoanele care participa la   gestiunea, conducerea unei institutii de credit sau   angajatii acestei institutii. Acestui prim cerc al debitorilor obligatiei  de pastrare a secretului bancar, i  se  circumscrie   o  categorie de persoane  care cu ocazia  indeplinirii  unor atributii pot obtine astfel de obligatii confidentiale  detinute de institutiile de credit., cum ar fi cazul persoanelor care participa  la efectuarea unui control dispus de  comisia bancara, sau de Comitetul institutiilor de credit, pesoane care  sunt tinute  a respecta acest secret professional.Prin  dispozitiile art 46 si 47 din Legea 33 /1991 care reglementau in dreptul nostru secretul  prfesional in materie bancara  , si ulterior prin  dispozitiile art 49 si 50 din legea 58/1998 republicata , obligatia de discretie, de nedivulgare este completata cu obligatia de a nu folosi pentru sine sau pentru altul  aceste informatii ce apartin sferei secretului bancar.Art 50 din Legea 58/1998 republicata  stabileste si in dreptul raman  categoriile de persoane obligate la pastrarea scretului bancar si anume  membrii consiliului de administratie, « angajatii si orice alta persoana   care sub  o forma sau alta participa la conducerea, administrarea  ori  activitatea bancii   » si persoanele care obtin  aceste informatii din rapoarte   ori alte documente ale bancii.In acesta ultima categorie sunt  cuprinsi practic  atat  membrii comisiei de supraveghere  care au acces la documentele si registrele bancii carora in temeiul art 114, din legea bancara le revine  obligatia de pastrare a  secretului asupra  informatiile astfel cunoscute dar si lichidatorului bancar, conform art 137, Lg 58/98 republicata.         Secretul bancar vizeaza protectia clientului  impotriva divulgarii  informatiilor confidentiale, si orice persoana care beneficiaza de serviciile unei banci este considerata client al acesteia.In principiu, acest secret este opozabil tertilor si nu poate fi  facut public  decat cu autorizarea  clientului. Acest principiu al opozabilitatii generale  creeaza dificultati  atat in ceea ce priveste  persoanele fizice cat si persoanele  juridice, in stabilirea acelor personae care  sunt considerate terti si acelea care au dreptul la aflarea acelor informatii considerate confidentiale. Astfel  membrii de familie ai unui client sunt considerati de catre institutia de credit terti, fiindu-le opozabil secretul bancar, in schimb, in caz de deces al clientului, mostenitorii acestuia, in baza principiului continuitatii  , pot afla   la cererea adresata bancii informatiile solicitate.  Totusi, exista si in doctrina franceza opinii  potrivit carora  institutia de credit ar trebui chiar si in aceste situatii sa nu divulge  informaii  privitoare la  viata privata a clientului decedat , ci doar informatii legate de  patrimoniu acestuia.         In ceea ce priveste  persoanele juridice, daca reprezentantului legal  nu I se poate opune  secretul profesional pentru informatiile   privind  societatea pe care o conduce,  aceasta solutie nu este intotdeauna  aplicabila si  presedintelui consiliului de administratie.Doctrina  este impartita  in ceea ce priveste  posibilitatea membrilor consiliului de administratie de a solicita  individual, fara votul consiliului astfel de informatii. Opinia dominanta este  aceea ca   daca  consiliul de administratie  este investit cu puteri de gestiune, comisia de cenzori cu atributii de control,  membrii acestor consilii exercita  o putere colectiva,  ei putand  doar daca actioneaza colectiv, sa obtina de la o institutie de credit informatii  confidentiale  privitoare la societate.  In ceea ce priveste asociatii, nu pot obtine aceste informatii , cu exceptia  asociatilor in nume colectiv,  care  au o raspundere nelimitata. Exceptiile  secretului bancar  in dreptul francez   sunt determinate  printre altele  de controlul autoritatilor administrative la institutiile de credit,  controalele exercitate asupra clientilor,  cooperarea interna si comunitara intre diverse institutii  financiare. Avand in vedere ratiunea  secretului bancar, de a proteja clientela bancii, aceste derogari sunt de stricta interpretare. Se pot clasifica derogarile  de la secretul bancar in directe si indirecte. Categoria de  derogari  directe cuprinde cazurile in care institutia de credit nu poate  opune secretul profesional bancar.Codul monetar si financiar in art 511-33, alin 2, prevede ca “ unde legea nu prevede expres, secretul professional, nu poate fi  opus nici Comisiei Bancare, nici Bancii Frantei, nici autoritatilor Judiciare care  actioneaza in cadrul  unei proceduri penale”       In ceea ce priveste acesta ultima derogare,  mentionam ca atat  persoanele de conducere cat si angajatii institutiei de credit trebuie sa depuna marturie  in fata organelor  jurisdictionale   si sa comunice  documentele solicitate de acestea. Intrucat  legea nu precizeaza daca este vorba doar de organele penale sau si de cele civile sau comerciale, si coroborandu-se cu dispozitiile  art 11 din codul  francez de procedura civila   si  art 621-55 din Codul commercial francez, exista derogari  de la secretul bancar si in  aceste materii.              Grupa derogarilor indirecte de la secretul bancar, cuprinde  cazurile sau persoanele carora secretul bancar nu le este opozabil, fiind autorizate a comunica informatiile care le sunt cunoscute. In principiu aceste persoane sunt ele insele  obligate la pastrarea secretului profesional. Dispozitiile Codului Monetar si financiar prevad  cazurile in care poate avea loc o astfel de  comunicare. Un prim caz este cel al persoanelor ce participa la lucrarile comisiei bancare, ale comitetul institutiei de credit sau al firmei de investitii,  persoane care nu pot invoca secretul profesional   privind informatiile cunoscute  cu ocazia desfasurarii activitatii lor, in fata  autoritatilor judiciare  , intr-o procedura de lichidare judiciara  a unei institutii de credit, a unei firme de investitii sau a unei  companii financiare, ori intr-o procedura penala.                 O alta situatie este  cea data de  cooperarea intra-comunitara si anume, comisia bancara si comitetul  institutiilor de credit  si al firmelor de investitii  pot transmite informatii  autoritatilor de control ale altor membri sub rezerva  reciprocitatii si a conditiei ca aceste autoritati sunt ele insele   obligate la pastrarea  secretului profesional cu aceleasi garantii ca si in Franta.          Prin similitudine cu legislatia franceza,  art 51 din legea bancara,  precizeaza ca  obligatia de pastrare a secretului profesional  nu este opozabila autoritatilor competente in exercitarea atributiilor sale legale si astfel de informatii  pot fi furnizate  doar   daca sunt « justificate de scopul pentru care sunt cerute sau furnizate ori  in cazurile limitativ prevazute la literele  a)-d).      Prima  exceptie  de la respectarea acestei obligatii  o constituie solicitarea   facuta de titulari sau de mostenitorii acestora, a reprezentantilor legali  a persoanelor fizice sau  ai persoanelor juridice, fie cu acodul expres  al acestora, acesta fiind  practic o renuntare   de catre  persoanele protejate impotriva divulgarii,la beneficiul pe care i-l confera legea si contractul bancar.       Cea de-a doua derogare de la principiul secretului bancar este  justificata de  existenta « unui interes legitim » neexistand  o definitie concreta  si nici o precizare  clara a cazurilor in care  acest  interes  exista si este considerat legitim.      Un alt caz de aplicare al acestei proceduri  de exceptie  este cel al cererii  in forma scrisa  a altor autoritati , institutii sau din oficiu de catre banca in  temeiul unor legi speciale care sa precizeze in mod clar informatiile confidentiale  care pot fi totusi furnizate de catre banca  acestor institutii  sau autoritati.In plus,  legea conditioneaza aceasta  transmitere de informatii confidentiale de  scopul solicitarii acestora si anume  acela de « indeplinire a atributiilor specifice acestor autoritati,institutii » si  de existenta unui temei juridic.  Cel de-al patrulea caz prevazut de  art 51, Lg 58/1998 republicata il reprezinta  solicitarea  instantei sau a sotului titularului de cont  cu conditia dovedirii  existentei pe rolul instantei de judecata a  cererii de partaj bunuri comune.Desi alin 4 al aceluiasi articol reia obligatia de a pastra confidentialitatea  de catre persoanele  prevazute la alin 2, lit a)-d), care  abilitate fiind sa solicite si /sau sa primeasca informatii din sfera secretului banca,   le pot utiliza doar  in scopul pentru care le-au solicitat,totusi, consideram ca aceste documente continind informatii confidentiale  emise de banca  in cazul unui dosar civil,  de partaj,chiar daca nu devin publice totusi pot fi mai usor accesate sau copiate de catre terti, neexistand o siguranta a confidentialitatii acestora.Astfel, consideram ca secretul operatiunilor bancare nu poate fi utilizat, de regula, ca si mijloc de anihilare a exercitiului unui drept subiectiv ocrotit de lege :dreptul garantului fidejusor de a cunoaste soldul debitor garantat, dreptul sotului divortat de a cunoaste situatia depozitului de fonduri bun  comun, dreptul mostenitorului de a cunoaste fondurile care se includ in masa succesorala sau chiar dreptul bancii de a se apara invocand in justitie dovezile cu privire la operatiunile bancare efectuate. Instantele  ar trebui in aplicarea dispozitiilor privind  secretul bancar, ca in mod obligatoriu sa tina sedinte secrete  cand au ca obiect  poprirea bancara  sau alte procese ce implica divulgarea  secretului banacar, iar partile sunt obligate sa o ceara, in caz  de neacordare putandu-se refuza comunicarea datelor.In practica Curtii de Casatie fraceza- sectia comerciala, s- a pus problema la 8 iulie 2003  cu ocazia judecarii dosarului 119 , daca exista secret bancar opozabil chiar beneficiarului , observadu-se  ca deciziile instantelor comerciale sunt  impartite.Clientul, in interesul caruia este instituit secretul bancar, poate sa renunte la a considera ca si confidentiale anumite informatii pe care banca le detine despre el,insa se pune problema daca  acest titular de cont impotriva caruia  exista un cec de debit, poate solicita bancii  copia acestui  cec, informatii cu privire la beneficiarul acestuia, sau chiar elemente de identificare bancara, informatii considerate   private.In art 52 din legea noastra  bancara, se precizeaza clar faptul ca «  in cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a instante judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului profesional »Diferenta substantiala fata de reglementarile  legale anterioare  consta in aceea ca Legea bancara nr. 58 din 1998, republicata,  nu mai prevede , in cazul dezvaluirii  unor astfel  de informatii, conditia prealabila a existentei unei actiuni penale  puse in miscare, stabilind sfera acestor cauze doar generic : « cauze penale »Desi prima lege bancara 33/1991,  nu punea nici ea aceasta conditie,  aratand ca divulgarea se face  doar in cadrul  unei proceduri judiciare, totusi impunea ca si conditie a  acesteia autorizarea consiliului de administratie al societatii bancare careia i se  solicita furnizarea de informatii.Pe de alta parte,  expresia « proceduri judiciare »   era de natura sa extinda aria de situatii legale in care se putea divulga secretul profesional.Ulterior, conexe cu dispozitiile speciale referitoare la pastrarea secretului profesional, au aparut o serie de acte normative de natura sa instituie in mod explicit aceasta obligatie in sarcina persoanelor ce pot obtine informatii  de natura celor aratate. Astfel, H.G. 667/23 sept 1991,  privind unele masuri pentru  asigurarea prestigiului social al functionarilor publici, instituia la art 2 lit b), in sarcina functionarilor publici, obligatia de a pastra secretul profesional in legatura cu informatiile si documentele de care  iau cunostinta in exercitarea functiei lor, obligatie reiterata in Legea 161/2003.Dispozitiile legale referitoare la exceptiile privind dezvaluirea  secretului bancar/profesional, au aparut ulterior intrarii in vigoare a Legii 33/1991.Atfel Legea 94/1992 privind organizarea Curtii de Conturi a Romaniei, conferea  prin dispozitiile art 4, Curtii de Conturi aces neingradit la acte documente si informatii necesare exercitarii functiilor sale de control si jurisdictionale oricare ar fi fost persoanele fizice sau juridice detinatoare.Totusi aceste dispozitii legale trebuiau fi interpretate si aplicate strict la persoanele ce sunt supuse controlului Curtii si nici bancile cu  capital privat nu erau vizate de acest articol, ci doar bancile care gestionau patrimoniul public sau privat al statului.Tot legat de exceptiile instituite in  cazul divugarii secretului  bancar, avem dispozitiile Lg 108/1996 pentru aprobarea .HG. 11/1996 privind executara  creantelor bugetare, care la art. 31 stipuleaza ca  la cererea organului de executare, bancile au obligatia sa furnizeze in scris relatiile solicitate  necesare urmaririi debitorilor, precum si  pentru luarea  altor masuri privind  realizarea creantelor bugetare.Si legea 240/2005 privind  societatile de microfinantare prevede la art 12,  aceeasi obligatie   de divulgare a informatiilor care tin de secretul profesional in cauzele penale in aceleasi conditii ca cele aplicabie bancilor.Din interpretarea  acestor dispozitii s-ar intelege ca secretul bancar   opereaza insa in cauzele civile si comerciale, astfel incat creditorii clientilor debitori ai bancii, ne ar putea afla datele necesare nici prin intermediul instantei de judecata, fapt care ar fi insa inechitabil. Derogarile de la secretul bancar  permit conducerilor bancilor  sa sesiseze din oficiu  sau la cerere  organele de urmarire penala si instantele judecatoresti.Prin insasi legea bancara sunt stabilite si  acele situatii  care nu se considera  incalcari ale  obligatiei de pastrare a secretului profesional. Art 53, alin 1 prevede aceste  cinci cazuri :a)furnizarea de date agregate, astfel incat identitatea si informatiile privind activitatea  fiecarui client nu pot fi identificate,b)furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancar, centralei incidentelor de plata sau fondului de garantare a depozitelor, organizate in conditiile legii.c)furnizarea de date auditorului financiar al banciid)furnizarea de informatii la cererea bancilor corespondentee)furnizarea de date si informatii necesare pentru realizarea supravegherii pe baza  consolidata  Tot in acesta  situatie se afla si auditorul  financiar de buna credinta care nu numai ca are acces la informatiile bancii dar  in temeiul art 86 alin 2, are si obligatia conform legii si clauzelor contractuale,  de a informa Banca Nationala a Romaniei conform   art 86, alin 1 si 85 alin 2, lit c, fara a se face vinovat de incalcarea  obligatiei de pastrare a secretului prfesional si fara a atrage raspunderea  sa materiala.O reglementare in sensul art 53, este cea data de Ordinul 600/17 aprilie 2006,  privind procedura transmiterii de catre banci, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice, a informatiilor referitoare la titularii conturilor deschise si/sau inchise, care la art 1  prevede obligatia bancilor  de a comunica Ministerului Finantelor Publice-Directia Generala a tehnologiei informatiei, bilunar, informatii despre titularii-persoane fizice, juridice sau orice ale entitati  fara personalitate juridica-care deschid  ori inchid  conturi de disponibilitati la bancile respective.Totusi, art 5  , prevede expres faptul ca   functionarii publici ai Ministerului Finantelor Publice, ai organelor subordonate acestuia sau a altor  autoritati  publice centrale sau locale, au obligatia de  a pastra secretul asupra informatilori detinute  ca urmare  a exercitarii atributiilor de serviciu, obligatie care subzista si  dupa pierderea calitatii de functionar In schimb in cazul utilizarii de card fie pe teritoriul altei tari, fie la o alta banca decat cea  banca emitenta a cardului, confidentialitatea operatiunii nu trebuie compromisa  prin informatiile si datele transmise  bancii acceptante si emitentului in momentul  folosirii acestuia. Aceste informati nu  vor excede  celor continute in ordinele de plata sau in cecurile pe suport de hirtie.Contractele incheiate  de emitenti /banci  acceptante  cu detinatorii de carduri si cu comerciantii se  constata printr-un inscris, care nu trebuie sa contina clauza de exclusivitate.Emitentii insa pot  introduce, in conformitate cu  prevederile legale in vigoare, in contractele cu detinatorii de carduri si cu comerciantii acceptanti, clauze speciale privind divulgarea  catre atoritatile competente a unor informatii care sa asigure identificarea acestora si sa poata fi utilizate in cazurile in care detinatorii sau comerciantii aceptanti  sunt implicati in activitati frauduloase sau de natura a induce riscuri  in sistemul bancar.Emitentul de card  are printre obligatiile sale catre detinator  si pe aceea de a nu dezvalui codul personal de  identificare  al detinatorului(PIN), numele de utilizator, codul de identificare  sau parola unei alte persoane decat detinatorul.         Raspunderea  « debitorilor » obligatiei de pastrare a secretului bancarAsa cum am precizat mai sus, odata divulgate informatiile  bancare clasificate sau  confidentiale in alte situatii decat cele permise de lege,persoanele  tinute  de la aceasta ,   se fac vinovate de incalcarea  dispozitiilor art 196 Cod penal care incrimineaza « divulgarea , fara drept a unor date , de catre  acela cauia i-au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei sau a functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane »Prejudiciul poate fi  patrimonial sau nepatrimonial,  nefind relevant din punct de vedere al calificarii faptei de momentul  in care se produce prejudiciul-odata cu divulgarea , imediat dupa  divulgare sau la un timp.In plus dispozitiile art 79 din Codul de procedura penala  prevad ca asultarea ca martor a persoanei obligate sa pastreze  secretul profesional nu se poate face  cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a organizatiei fata de care  este obligata  a pastra secretul.Ca si element  al infractiunii prev de art 196 C Pen, este existenta prejudiciului, legea nedistingand  practic natura, gravitatea , momentul aparitiei acestuia.. In ceea ce priveste  subiectul activ al infractiunii, din punct de vedere penal, calitatea de functionar sau profesionist a celui care ia cunostinta  de un secret in virtutea  functiei sau profesiei este esentiala., in caz contrar orice persoana care  cunoaste extraprofesional un secret, chiar daca ar face oconventie cu cel de la care a  aflat, prin care sa se obliga a nu divuga nimic, aceasta conventie  iese de sub incidenta art 196 C Pen , intrand  in sfera ilicitului civil, atragand o raspundere civila delictuala  pentru fapta proprie, prev de art 998 .Civil.Potrivit art 196, C penal,  actiunea  penala se pune in miscare la plingerea prealabila a persoanei vatamate, in conditiile  art 279 din Codul de procedura penala         Pe linga raspunderea penala, persoanele  ce au incalcat principiul confidentialitatii, pot fi trase si la raspundere disciplinara cand au savarsit o abatere disciplinara printr-o actiune sau inactiune  , nesocotind astfel dipozitiile legale, normele de guvernanata corporativa, regulamentul intern sau contractul individual de munca , ordinele si dispozitile legale ale sefilor ierarhici.  . Banca in calitate de angajator, dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica sanctiuni de acest fel. Banca, prin organele  sale  de conducere sau  prin angajatii sai  este solicitata in mod  frecvent sa dea  relatii pentru rezolvarea  unor interese proprii  ale clientilor ori  pentru efectuarea  de operatiuni bancare  pentru acestia, cu privire la care exista  interesul pastrarii  secretului bancar,sau  alteori personalul bancii ia cunostinta de asmenea date , fara ca  ele sa  le fie incredintate in mod expres  de catre persoana  cu care se afla in raporturi juridice.Indiscretia  angajatilor bancii  poate aduce prejudicii titularilor, pericolul social constand in  urmarile daunatoare pentru clienti, carora li se nesocoteste dreptul la pastrarea  secretului destainuit , dar si pentru banca, prin impiedicarea  normalei desfasurari a activitatii acesteia si pierdera prestigiului si increderii din partea celor  care apeleaza la serviciile sale.Legea bancara nu are in vedere   divulgarea informatiilor secret de stat, acestea din urma intraind sub incidenta  incriminarii speciale, ca infractiuni  contra siguranei statului-art 169 C Penal. Desi legea 58/1998 republicata nu prevede expres raspunderea administrativa, totusi  conform art 99 alin 1 din aceasta lege, prevede posibilitatea Bancii Nationale a Romaniei de a  aplica sanctiuni contraventionale, in cazul divulgarii secretului bancar , constand  in avertisment scris  dat bancii, amenda aplicata bancii sau administratorilor/conducatorilor/persoanelor desemnate, retragerea aprobarii date conducatorilor si/sau administratorilor, finalizand cu cea mai grava sanctiune, si anume retragerea  autorizatiei bancii.Raspunderea contraventionala se angajeaza pentru  a apara valorile sociale generale care nu sunt aparate de legea penala.Raspunderea civila  contractuala  poate constitui  temeiul juridic al actiunii pornite de un client  fata de banca  cu care  are un contract, spre deosbire de  raspunderea civila delictuala care poate constitui  temeiul juridic  in cazul tertului prejudiciat de banca  prin nerespectarea  obligatiei de a pastra  secretul  bancar.Raspunderea civila contractala sau delictuala, constituie o sanctiune civila  cu caracter reparator al prejudiciului produs ca urmare  incalcarii regulilor confidentialitatii sau a regulilor de pastrare, manipulare a informatiilor  de catre banca prin  functionarii sai, fiind practic o sanctiune aplicata patrimoniului persoanei ce a savarsit faptul  ilicit.Premisa raspunderii civile contractuale este existenta unui contract intre banca si client,intemeiat pe dispoz art 969 C Civil. In cuprinsul  acestei raspunderi a bancii cand este legata printr-un raport juridic contractual ce contine o clauza de confidentialitate, intra si daunele interese intemeiate pe art 1082 C. Civil, care au fost prevazute prin vointa partilor. Exceptie face cazul dolului, dar si in acest caz, daunele vor cuprinde  doar ce este o consecinta directa  a neexecutarii obligatiei de confidentialitate, potrivit art 1085 si art 1086 . Civ. Banca va raspunde delictual fata de tertul prejudiciat, cu care nu este in  raporturi contractuale,  fiind vorba de aceasta data de  o reparatie integrala care sa cuprinda atat daunele previzibile cat si pe cele neprevazute. Ca si persoana juridica , banca isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin intermediul organelor sale de conducere, care incheie actele in numele bancii, in limita puterilor care le-au fost conferite. Astfel, faptele licite sau ilicite ale organelor de conducere ale bancii,    nasc obligatii  pentru insasi persoana juridica.Plecand de la aceasta premisa, administratorii bancii, ale caror  obligatii si raspunderi sunt reglementate de  dispozitiile privitoare la  mandat, vor angaja  banca prin  actele lor, dar vor avea si o raspundere personala fata de terti si fata de banca , potrivit dreptului comun.Daca mai sus am trasat o paralela intre dreptul bancar francez si cel roman, vom analiza succint si  alte sisteme de drept bancar din Europa. Astfel, in Elvetia « secretul bancar este obligatia  institutiilor financiare si a personalului acestora de aproteja si pastra informatiile privind afacerile clientilor » Notiunea secretului bancar elvetian  este bazata pe trei principii : dreptul de confidentialitate, natura relatiilor bancare si  importanta si rolul secretului bancar in  in afirmarea suveranitatii elvetiene.Secretul bancar este o consecinta a naturii relatiei client-banca, bancile elvetiene find  datoare  sa respecte confidentialitatea informatiilor detinute in sensul ca bancherii sunt  protectorii acestui drept garanat de  Codul Civil elvetian, iar nerespectarea acestei obligatii se sanctioneaza  administrativ, civil si penal.Legea federala bancara  din 1943, a reiterat  in art 47 secretul bancar,  dandu-i o importanta  deosebita.Sanctiunile administrative pot ajunge  pana la ridicarea licentei de functionare a bancii vinovate sau pierderea  calitatii de membru al Asociatiei Bancilor Elvetiene. Informatiile  obtinute pe cale administrativa nu ot fi folosite in alte scopuri si nu au relevanta in procesele penale.Totusi, Tratatul  dintre Elvetia si SUA pentru asistenta  reciproca in problemele de lupta impotriva criminalitatii, intrat in vigoare in ian 1977 coroborat cu dispoz ar 3321 din Codul penal  elvetian, au  obligat bancherii  sa divulge  secretul bancar in justitie, atunci cand este vorba de fapte penale.Reglementarile  privind  materia secretului  bancar in litigiile civile este data de legile cantonale, fiind astfel diferite,  existand cazuri in care bancherii pot fi obligati sa divulge secretul bancar sau  in care hotararea de divulgare sa apartina judecatorului din cauza civila , fie cazul unor cantoane in care este inadmisibila obligarea de a divulgar informatii confidentiale  bancare intr-un  proces civil. In ceea ce priveste raportarea informatiilor referitoare la creante bugetare autoritatilor financiare, bancile elvetiene nu au nici o obligatie in acest sens.In Liechtenstein,  legea bancara din 1993, care cuprinde   o parte din directivele Comunitatii Economice Europene , obliga la pastrarea seretului bancar atat personalul  bancii cat si  pe auditori sau pe alte autoritati publice  responsabile cu supravegherea  si autorizarea  bancara.Exista interdictia ca aceste informatii confidentiale  detinute de aceste autoritati  sa fie folosite in alte scopuri decat  cele pentru  care au fost solicitate. In ceea ce priveste Austria,  prin Legea bancara din 1984, art 39, alin 1, se instituie  in sarcina angajatilor bancii, obligatia de a pastra secretul bancar referitor  la negocierle si tranzactiile individuale ale bancii, in special cele  referitoare la  creditele acordae de banca, numele imprumutatilor, gajurile si alte depozite detinute de banca, numarul, natura si valoarea acestora.Consiliul de Administratie al bancii este  responsabil de aplicarea legii, controleaza  aceste operatiuni si  este cel in masura a stabili sanctiunile disciplinare.Prin art .44 alin 1, legea  bancara austriaca  ii confera Bancii Nationale a acestei tari  dreptul de a solicita  orice informatie si orice documente de la institutiile financiare in legatura cu activitatea de supraveghere bancara sau in scopuri statistice, fara insa a putea  dezvalui numele institutiilor.Eventualele refuzuri  de furnizare de informatii in temeiul art 44,informarea incorecta sau incompleta sunt  sanctionate adminstrativ Competenta materiala exclusiva de solutionare a  actiunilor judiciare pornite impotriva bancilor, apartine Curtii de Comert din Viena, iar in ceea ce priveste judecarea  actiunilor penale intentate impotriva unei banci ,  competenta  materiala absoluta  este a Curtii Penale Provinciale din Viena. .In sistemul bancar German, obligatia secretului bancar este una  contractuala, neexistand reglementari  constitutionale sau statutare, iar bancile germane  sunt obligate sa pastreze secretul informatiilor referitoare la relatiile de afaceri cu clientii, sai chiar si in lipsa unui contract, asa cum a stabilit pactica judiciara a Curtii Supreme.In general , insa clauza de confidentialitae  este prezenta in contractul banca-client.Conditiile Generale de Afaceri-GTC prevad si cazurile in care  banca , in mod excepional poate divulga informatiile din sfera secreului bancar :prevedrea expresa a legii, acordul clientului si cazul in care divulgarea  este conforma cu regulile instituite  in GTC. Sanctionarea dzvaluirii informatiilor bancare  in dreptul german  este restransa doar la cazurile functionarilor  publici. In conditiile existentei in contractul cu banca a clauzei de confidentialitate,  aceasta din urma  poate sa  furnizeze informatii altor banci sau unor societati de leasing, numai in  cazul unei cereri justificate.In ceea ce priveste  creantele bugetare (taxe si impozite) conform art 93 din Legea fiscala, informatiile confidentiale pot fi comunicate de banci doar daca  a inceput un proces penal.Daca banca are suspiciuni privind spalarea banilor, ea poate prin organele sale de conducere  sa informeze procurorul public.Sesizarea  acestuia este totodata si o obligatie instituita de Legea  pentru prevenirea si cmbaterea  spalarii banilor  si de Codul Penal.Potrivit Codului de procedura penala , documentele  unei banci pot fi cercetate numai in baza  ordinului dat de instanta, sau in cazul unui pericol iminent , in baza unui ordin al procurorului public sau al politiei. Revenind la dreptul roman, in domeniul bancar, comercial si  al contractelor civile, regulile secretului  profesional sunt esentiale pentru a proteja afacerile legale creditul comercial si de a preveni spionajul economic sau concurenta neloiala.Dispozitiile referitoae la  secretul profesional in activitatea  bancara tin  de deontologia  profesiunii, aceasta  creind  imaginea bancii, oferind principala garantie a increderii clientilor existenti si viitori.        BIBLIOGRAFIE  1. Ion Turcu-Drept bancar, Operatiuni si Contracte bancare Ed Lumina Lex-Bucuresti pag 58-59, 187-1892. Florin Aurel Motiu, Lucian Bercea, Drept Bancar, Timisoara3. Lucian Sauleanu-Drept Bancar si Valutar. Drept vamal  Ed Sitech 2005 pag 14-184. Thierry Bonneau, Droit Bancaire,  2004, pag . 262, 266-2705. Mihail Etienne Oprea , Secretul bancar, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8, /1999, pg. 109-1246.Valerica Dabu, Enoiu Tudorel Boboc, Despre Protectia  secretului profesional si a creditului bancar, Revista de Drept Comercial nr. 6/2000, pg. 47-607.Ion Turcu , Tudorel Boboc Enoiu, Recenta reforma  legislativa  in dmeniul  activitatii bancare, Revista de drept Comercial  9/2004, pag 9-238. Vergile  Andronache , Ion Bunescu, Consideratii pe marginea  informatiei bancare. Limitele clasificarii acesteia. Raspunderea juridica  pentru dezvaluire  sau diseminare neautorizata. Revista de drept Comercial 10/2004, pag 246-263.                          Scris de av. Claudia Elena Ignat