Secretul profesional in Dreptul Bancar
Secretul profesional in dreptul bancar
Printre obligatiile care guverneaza activitatea institutiilor de credit in realizarea operatiunilor clientilor, exista unele care au ca obiectiv protectia clientilor pe fondul unui set de reguli care constituie politia bancara. Astfel, institutia de credit, este tinuta de obligatia secretului professional, de obligatia de a se informa despre client si de a informa autoritatile publice.Activitatea bancii este guvernata de cateva principii : principiul neimixtiunii bancii in afacerile clientului, principiul prudentei, principiul secretului professional si principiul obligatiei de a informa clientul. Din punct de vedere etimologic, secretul bancar, consta in obligatia bancilor de a nu divulga sau comunica date si informatii bancare, deci de a pastra confidentialitatea asupra tuturor acelor informatii legate de activitatea sa , care odata facute publice ar cauza prejudicii fie bancii, fie propriei clientele,daunand intereselor sau prestigiului acestora ; fiind practic o varianta a secretului comercial . Pastrarea secretului profesional consta in obligatia bancii de a nu se folosi sau a dezvalui fapte sau informatii care odata devenite publice, sa dauneze intereselor ori prestigiului clientului, obligatia revenind atat personalului bancii , cat si oricaror alte personane care obtin astfel de informatii intrand in sfera secretului bancar, indiferent de modul sau de calea pe care le obtin, chiar pe cale oficiala cu ocazia activitatii de control si supraveghere sau a altor lucrari oficiale.. Prin dispozitiile legii franceze din 1945, se pune in aplicare art 378 din Codul Penal care privea secretul profesional bancar si sanctiona divulgarea secretului aflat in exercitarea profesiei, fapta ce era pana atunci sanctionata doar civil, iar din 1941, situatia bancherilor francezi este clar reglementata printr-un statut profesional care prevede expres obligatia pastrarii secretului professional. Legea Bancara din 24 ianuarie 1984 privind Codul monetar si financiar nu a modificat aceasta stare de drept, astfel incat si azi, bancherii francezi trebuie sa se abtina de la divulgarea informatiilor despre clienti, altfel fiind pasibili de sanctiuni civile sau penale.Secretul bancar se refera exclusiv la informatiile confidentiale. Acesta obligatie de confidentialitate a bancii se refera la nedivulgarea informatiilor privind tranzactiile si serviciile oferite clientilor , identitatea titularilor conturilor, soldul sau rulajul unui client, contractele incheiate sau continutul unor astfel de contracte , etc. Obligatia pastrarii secretului bancar revine si sucursalelor institutiilor de credit straine autorizate sa functioneze in Romania. Art 49 din Legea 58/1998 prevede ca banca pastreaza confidentialitatea asupra tuturor faptelor, datelor , informatiilor referitoare la activitatea desfasurata precum si asupra oricarui fapt, data sau informatie, aflate la dispozitia sa , care privesc persoana, proprietatea , activitatea, afacerile, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor ori informatii referitoare la serviciile prestate, contractele incheiate cu clientii, conturile acestora. Nu sunt insa confidentiale acele informatii cu mare grad de generalitate, nici informatiile care desi precise sunt notorii sau oricum , deja cunoscute de un numar prea mare de persoane pentru a mai putea fi considerate « secrete ».Trebuie subliniat inca odata ca sunt confidentiale informatiile privind tranzactiile incheiate si serviciile oferite de banca si acceptate de client ;cele privind identitatea titularilor de conturi, privind sumele si operatiunile efectuate in numele persoanelor fizice sau juridice. In dreptul francez, nu sunt considerate confidentiale, informatiile de ordin general ce pot fi date unor terti care se intereseaza de solvabilitatea unuia dintre clientii bancii. In ceea ce priveste clasificarea informatiilor in functie de gradul de accesibilitate, putem vorbi in lumina dipozitiilor Lg 544/2001 privind liberul acces la informatiile de inters public, si ale Legii 182/2002privind protectia informatiei clasificate, de informatii restrictionate sau confidentiale si informatii nerestrictionate, sau de uz intern.Daca informatiile nerestrictionate sunt cele de interes public sau publice, caracterizate de un mare grad de notorietate, informatiile de uz intern in schimb circula doar in interiorul bancii, fiind accesate doar de anumite persoane si fiind la randul lor de 2 tipuri : clasificate si confidentiale. Pentra a si considerate confidentiale , informatiile trebuie sa intruneasca cumulativ anumite trasaturi si anume sa nu fie publice, de interes public, de uz intern sau clasificate si sa fie calificate « confidentiale » prin dispozitii legale, norme de guvernanta corporativa sau prin clauze contractuale de confidentialitate. Ca si in dreptul spaniol, fundamentul juridic al obligatiei bancii de a pastra discretia asupra informatiior detinute cu privire la clientela este si in doctrina noastra controversat , in sensul ca exista o teza contractuala potrivit careia obligatia scetului bancar se naste din insesi clauzele de confidenialitate inserate in contractele dintre banca si clienti dar si teoria potrivit careia fundamentul acestei obligatii o constituie norma legala.Teoria contractuala se bazeaza si pe o practica de lunga durata, pe existenta acestei obligatii( in dreptul european) in statutele tuturor bancilor, astfel incat s-a creat in constiinta colectiva convingeea asupra acestei obligatii., totusi acesta teorie nu poate explica persistenta obligatiei de discretie si dupa incetarea contractului.Daca in dreptul spaniol teoria legii ca si fundament al obligatiei secretului bancar este dominant acceptata , in doctrina romaneasca sunt autori ce considera ca fiind mai aproape de adevar cumularea celor doua teze , justificand astfel posibilitatea de a largi prin contract sfera informatiilor divulgabile, derogand prin vointa partii de la dispozitiile legii. Astfel, clientul , printr-o manifestare expresa de vointa si exceptional chiar tacit, poate sa extinda aria informatiilor divulgabile(de exemplu cand in executarea ordinului dat de client banca trebuie sa apeleze la seviciile altei banci si sa transmita acesteia informatiile necesare efectuarii operatiunii) Debitorii secretului bancar sunt definiti in Codul monetar si financiar francez la art. 511-33, fiind practic toate persoanele care participa la gestiunea, conducerea unei institutii de credit sau angajatii acestei institutii. Acestui prim cerc al debitorilor obligatiei de pastrare a secretului bancar, i se circumscrie o categorie de persoane care cu ocazia indeplinirii unor atributii pot obtine astfel de obligatii confidentiale detinute de institutiile de credit., cum ar fi cazul persoanelor care participa la efectuarea unui control dispus de comisia bancara, sau de Comitetul institutiilor de credit, pesoane care sunt tinute a respecta acest secret professional.Prin dispozitiile art 46 si 47 din Legea 33 /1991 care reglementau in dreptul nostru secretul prfesional in materie bancara , si ulterior prin dispozitiile art 49 si 50 din legea 58/1998 republicata , obligatia de discretie, de nedivulgare este completata cu obligatia de a nu folosi pentru sine sau pentru altul aceste informatii ce apartin sferei secretului bancar.Art 50 din Legea 58/1998 republicata stabileste si in dreptul raman categoriile de persoane obligate la pastrarea scretului bancar si anume membrii consiliului de administratie, « angajatii si orice alta persoana care sub o forma sau alta participa la conducerea, administrarea ori activitatea bancii » si persoanele care obtin aceste informatii din rapoarte ori alte documente ale bancii.In acesta ultima categorie sunt cuprinsi practic atat membrii comisiei de supraveghere care au acces la documentele si registrele bancii carora in temeiul art 114, din legea bancara le revine obligatia de pastrare a secretului asupra informatiile astfel cunoscute dar si lichidatorului bancar, conform art 137, Lg 58/98 republicata. Secretul bancar vizeaza protectia clientului impotriva divulgarii informatiilor confidentiale, si orice persoana care beneficiaza de serviciile unei banci este considerata client al acesteia.In principiu, acest secret este opozabil tertilor si nu poate fi facut public decat cu autorizarea clientului. Acest principiu al opozabilitatii generale creeaza dificultati atat in ceea ce priveste persoanele fizice cat si persoanele juridice, in stabilirea acelor personae care sunt considerate terti si acelea care au dreptul la aflarea acelor informatii considerate confidentiale. Astfel membrii de familie ai unui client sunt considerati de catre institutia de credit terti, fiindu-le opozabil secretul bancar, in schimb, in caz de deces al clientului, mostenitorii acestuia, in baza principiului continuitatii , pot afla la cererea adresata bancii informatiile solicitate. Totusi, exista si in doctrina franceza opinii potrivit carora institutia de credit ar trebui chiar si in aceste situatii sa nu divulge informaii privitoare la viata privata a clientului decedat , ci doar informatii legate de patrimoniu acestuia. In ceea ce priveste persoanele juridice, daca reprezentantului legal nu I se poate opune secretul profesional pentru informatiile privind societatea pe care o conduce, aceasta solutie nu este intotdeauna aplicabila si presedintelui consiliului de administratie.Doctrina este impartita in ceea ce priveste posibilitatea membrilor consiliului de administratie de a solicita individual, fara votul consiliului astfel de informatii. Opinia dominanta este aceea ca daca consiliul de administratie este investit cu puteri de gestiune, comisia de cenzori cu atributii de control, membrii acestor consilii exercita o putere colectiva, ei putand doar daca actioneaza colectiv, sa obtina de la o institutie de credit informatii confidentiale privitoare la societate. In ceea ce priveste asociatii, nu pot obtine aceste informatii , cu exceptia asociatilor in nume colectiv, care au o raspundere nelimitata. Exceptiile secretului bancar in dreptul francez sunt determinate printre altele de controlul autoritatilor administrative la institutiile de credit, controalele exercitate asupra clientilor, cooperarea interna si comunitara intre diverse institutii financiare. Avand in vedere ratiunea secretului bancar, de a proteja clientela bancii, aceste derogari sunt de stricta interpretare. Se pot clasifica derogarile de la secretul bancar in directe si indirecte. Categoria de derogari directe cuprinde cazurile in care institutia de credit nu poate opune secretul profesional bancar.Codul monetar si financiar in art 511-33, alin 2, prevede ca “ unde legea nu prevede expres, secretul professional, nu poate fi opus nici Comisiei Bancare, nici Bancii Frantei, nici autoritatilor Judiciare care actioneaza in cadrul unei proceduri penale” In ceea ce priveste acesta ultima derogare, mentionam ca atat persoanele de conducere cat si angajatii institutiei de credit trebuie sa depuna marturie in fata organelor jurisdictionale si sa comunice documentele solicitate de acestea. Intrucat legea nu precizeaza daca este vorba doar de organele penale sau si de cele civile sau comerciale, si coroborandu-se cu dispozitiile art 11 din codul francez de procedura civila si art 621-55 din Codul commercial francez, exista derogari de la secretul bancar si in aceste materii. Grupa derogarilor indirecte de la secretul bancar, cuprinde cazurile sau persoanele carora secretul bancar nu le este opozabil, fiind autorizate a comunica informatiile care le sunt cunoscute. In principiu aceste persoane sunt ele insele obligate la pastrarea secretului profesional. Dispozitiile Codului Monetar si financiar prevad cazurile in care poate avea loc o astfel de comunicare. Un prim caz este cel al persoanelor ce participa la lucrarile comisiei bancare, ale comitetul institutiei de credit sau al firmei de investitii, persoane care nu pot invoca secretul profesional privind informatiile cunoscute cu ocazia desfasurarii activitatii lor, in fata autoritatilor judiciare , intr-o procedura de lichidare judiciara a unei institutii de credit, a unei firme de investitii sau a unei companii financiare, ori intr-o procedura penala. O alta situatie este cea data de cooperarea intra-comunitara si anume, comisia bancara si comitetul institutiilor de credit si al firmelor de investitii pot transmite informatii autoritatilor de control ale altor membri sub rezerva reciprocitatii si a conditiei ca aceste autoritati sunt ele insele obligate la pastrarea secretului profesional cu aceleasi garantii ca si in Franta. Prin similitudine cu legislatia franceza, art 51 din legea bancara, precizeaza ca obligatia de pastrare a secretului profesional nu este opozabila autoritatilor competente in exercitarea atributiilor sale legale si astfel de informatii pot fi furnizate doar daca sunt « justificate de scopul pentru care sunt cerute sau furnizate ori in cazurile limitativ prevazute la literele a)-d). Prima exceptie de la respectarea acestei obligatii o constituie solicitarea facuta de titulari sau de mostenitorii acestora, a reprezentantilor legali a persoanelor fizice sau ai persoanelor juridice, fie cu acodul expres al acestora, acesta fiind practic o renuntare de catre persoanele protejate impotriva divulgarii,la beneficiul pe care i-l confera legea si contractul bancar. Cea de-a doua derogare de la principiul secretului bancar este justificata de existenta « unui interes legitim » neexistand o definitie concreta si nici o precizare clara a cazurilor in care acest interes exista si este considerat legitim. Un alt caz de aplicare al acestei proceduri de exceptie este cel al cererii in forma scrisa a altor autoritati , institutii sau din oficiu de catre banca in temeiul unor legi speciale care sa precizeze in mod clar informatiile confidentiale care pot fi totusi furnizate de catre banca acestor institutii sau autoritati.In plus, legea conditioneaza aceasta transmitere de informatii confidentiale de scopul solicitarii acestora si anume acela de « indeplinire a atributiilor specifice acestor autoritati,institutii » si de existenta unui temei juridic. Cel de-al patrulea caz prevazut de art 51, Lg 58/1998 republicata il reprezinta solicitarea instantei sau a sotului titularului de cont cu conditia dovedirii existentei pe rolul instantei de judecata a cererii de partaj bunuri comune.Desi alin 4 al aceluiasi articol reia obligatia de a pastra confidentialitatea de catre persoanele prevazute la alin 2, lit a)-d), care abilitate fiind sa solicite si /sau sa primeasca informatii din sfera secretului banca, le pot utiliza doar in scopul pentru care le-au solicitat,totusi, consideram ca aceste documente continind informatii confidentiale emise de banca in cazul unui dosar civil, de partaj,chiar daca nu devin publice totusi pot fi mai usor accesate sau copiate de catre terti, neexistand o siguranta a confidentialitatii acestora.Astfel, consideram ca secretul operatiunilor bancare nu poate fi utilizat, de regula, ca si mijloc de anihilare a exercitiului unui drept subiectiv ocrotit de lege :dreptul garantului fidejusor de a cunoaste soldul debitor garantat, dreptul sotului divortat de a cunoaste situatia depozitului de fonduri bun comun, dreptul mostenitorului de a cunoaste fondurile care se includ in masa succesorala sau chiar dreptul bancii de a se apara invocand in justitie dovezile cu privire la operatiunile bancare efectuate. Instantele ar trebui in aplicarea dispozitiilor privind secretul bancar, ca in mod obligatoriu sa tina sedinte secrete cand au ca obiect poprirea bancara sau alte procese ce implica divulgarea secretului banacar, iar partile sunt obligate sa o ceara, in caz de neacordare putandu-se refuza comunicarea datelor.In practica Curtii de Casatie fraceza- sectia comerciala, s- a pus problema la 8 iulie 2003 cu ocazia judecarii dosarului 119 , daca exista secret bancar opozabil chiar beneficiarului , observadu-se ca deciziile instantelor comerciale sunt impartite.Clientul, in interesul caruia este instituit secretul bancar, poate sa renunte la a considera ca si confidentiale anumite informatii pe care banca le detine despre el,insa se pune problema daca acest titular de cont impotriva caruia exista un cec de debit, poate solicita bancii copia acestui cec, informatii cu privire la beneficiarul acestuia, sau chiar elemente de identificare bancara, informatii considerate private.In art 52 din legea noastra bancara, se precizeaza clar faptul ca « in cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a instante judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului profesional »Diferenta substantiala fata de reglementarile legale anterioare consta in aceea ca Legea bancara nr. 58 din 1998, republicata, nu mai prevede , in cazul dezvaluirii unor astfel de informatii, conditia prealabila a existentei unei actiuni penale puse in miscare, stabilind sfera acestor cauze doar generic : « cauze penale »Desi prima lege bancara 33/1991, nu punea nici ea aceasta conditie, aratand ca divulgarea se face doar in cadrul unei proceduri judiciare, totusi impunea ca si conditie a acesteia autorizarea consiliului de administratie al societatii bancare careia i se solicita furnizarea de informatii.Pe de alta parte, expresia « proceduri judiciare » era de natura sa extinda aria de situatii legale in care se putea divulga secretul profesional.Ulterior, conexe cu dispozitiile speciale referitoare la pastrarea secretului profesional, au aparut o serie de acte normative de natura sa instituie in mod explicit aceasta obligatie in sarcina persoanelor ce pot obtine informatii de natura celor aratate. Astfel, H.G. 667/23 sept 1991, privind unele masuri pentru asigurarea prestigiului social al functionarilor publici, instituia la art 2 lit b), in sarcina functionarilor publici, obligatia de a pastra secretul profesional in legatura cu informatiile si documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei lor, obligatie reiterata in Legea 161/2003.Dispozitiile legale referitoare la exceptiile privind dezvaluirea secretului bancar/profesional, au aparut ulterior intrarii in vigoare a Legii 33/1991.Atfel Legea 94/1992 privind organizarea Curtii de Conturi a Romaniei, conferea prin dispozitiile art 4, Curtii de Conturi aces neingradit la acte documente si informatii necesare exercitarii functiilor sale de control si jurisdictionale oricare ar fi fost persoanele fizice sau juridice detinatoare.Totusi aceste dispozitii legale trebuiau fi interpretate si aplicate strict la persoanele ce sunt supuse controlului Curtii si nici bancile cu capital privat nu erau vizate de acest articol, ci doar bancile care gestionau patrimoniul public sau privat al statului.Tot legat de exceptiile instituite in cazul divugarii secretului bancar, avem dispozitiile Lg 108/1996 pentru aprobarea .HG. 11/1996 privind executara creantelor bugetare, care la art. 31 stipuleaza ca la cererea organului de executare, bancile au obligatia sa furnizeze in scris relatiile solicitate necesare urmaririi debitorilor, precum si pentru luarea altor masuri privind realizarea creantelor bugetare.Si legea 240/2005 privind societatile de microfinantare prevede la art 12, aceeasi obligatie de divulgare a informatiilor care tin de secretul profesional in cauzele penale in aceleasi conditii ca cele aplicabie bancilor.Din interpretarea acestor dispozitii s-ar intelege ca secretul bancar opereaza insa in cauzele civile si comerciale, astfel incat creditorii clientilor debitori ai bancii, ne ar putea afla datele necesare nici prin intermediul instantei de judecata, fapt care ar fi insa inechitabil. Derogarile de la secretul bancar permit conducerilor bancilor sa sesiseze din oficiu sau la cerere organele de urmarire penala si instantele judecatoresti.Prin insasi legea bancara sunt stabilite si acele situatii care nu se considera incalcari ale obligatiei de pastrare a secretului profesional. Art 53, alin 1 prevede aceste cinci cazuri :a)furnizarea de date agregate, astfel incat identitatea si informatiile privind activitatea fiecarui client nu pot fi identificate,b)furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancar, centralei incidentelor de plata sau fondului de garantare a depozitelor, organizate in conditiile legii.c)furnizarea de date auditorului financiar al banciid)furnizarea de informatii la cererea bancilor corespondentee)furnizarea de date si informatii necesare pentru realizarea supravegherii pe baza consolidata Tot in acesta situatie se afla si auditorul financiar de buna credinta care nu numai ca are acces la informatiile bancii dar in temeiul art 86 alin 2, are si obligatia conform legii si clauzelor contractuale, de a informa Banca Nationala a Romaniei conform art 86, alin 1 si 85 alin 2, lit c, fara a se face vinovat de incalcarea obligatiei de pastrare a secretului prfesional si fara a atrage raspunderea sa materiala.O reglementare in sensul art 53, este cea data de Ordinul 600/17 aprilie 2006, privind procedura transmiterii de catre banci, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice, a informatiilor referitoare la titularii conturilor deschise si/sau inchise, care la art 1 prevede obligatia bancilor de a comunica Ministerului Finantelor Publice-Directia Generala a tehnologiei informatiei, bilunar, informatii despre titularii-persoane fizice, juridice sau orice ale entitati fara personalitate juridica-care deschid ori inchid conturi de disponibilitati la bancile respective.Totusi, art 5 , prevede expres faptul ca functionarii publici ai Ministerului Finantelor Publice, ai organelor subordonate acestuia sau a altor autoritati publice centrale sau locale, au obligatia de a pastra secretul asupra informatilori detinute ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu, obligatie care subzista si dupa pierderea calitatii de functionar In schimb in cazul utilizarii de card fie pe teritoriul altei tari, fie la o alta banca decat cea banca emitenta a cardului, confidentialitatea operatiunii nu trebuie compromisa prin informatiile si datele transmise bancii acceptante si emitentului in momentul folosirii acestuia. Aceste informati nu vor excede celor continute in ordinele de plata sau in cecurile pe suport de hirtie.Contractele incheiate de emitenti /banci acceptante cu detinatorii de carduri si cu comerciantii se constata printr-un inscris, care nu trebuie sa contina clauza de exclusivitate.Emitentii insa pot introduce, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, in contractele cu detinatorii de carduri si cu comerciantii acceptanti, clauze speciale privind divulgarea catre atoritatile competente a unor informatii care sa asigure identificarea acestora si sa poata fi utilizate in cazurile in care detinatorii sau comerciantii aceptanti sunt implicati in activitati frauduloase sau de natura a induce riscuri in sistemul bancar.Emitentul de card are printre obligatiile sale catre detinator si pe aceea de a nu dezvalui codul personal de identificare al detinatorului(PIN), numele de utilizator, codul de identificare sau parola unei alte persoane decat detinatorul. Raspunderea « debitorilor » obligatiei de pastrare a secretului bancarAsa cum am precizat mai sus, odata divulgate informatiile bancare clasificate sau confidentiale in alte situatii decat cele permise de lege,persoanele tinute de la aceasta , se fac vinovate de incalcarea dispozitiilor art 196 Cod penal care incrimineaza « divulgarea , fara drept a unor date , de catre acela cauia i-au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei sau a functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane »Prejudiciul poate fi patrimonial sau nepatrimonial, nefind relevant din punct de vedere al calificarii faptei de momentul in care se produce prejudiciul-odata cu divulgarea , imediat dupa divulgare sau la un timp.In plus dispozitiile art 79 din Codul de procedura penala prevad ca asultarea ca martor a persoanei obligate sa pastreze secretul profesional nu se poate face cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a organizatiei fata de care este obligata a pastra secretul.Ca si element al infractiunii prev de art 196 C Pen, este existenta prejudiciului, legea nedistingand practic natura, gravitatea , momentul aparitiei acestuia.. In ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii, din punct de vedere penal, calitatea de functionar sau profesionist a celui care ia cunostinta de un secret in virtutea functiei sau profesiei este esentiala., in caz contrar orice persoana care cunoaste extraprofesional un secret, chiar daca ar face oconventie cu cel de la care a aflat, prin care sa se obliga a nu divuga nimic, aceasta conventie iese de sub incidenta art 196 C Pen , intrand in sfera ilicitului civil, atragand o raspundere civila delictuala pentru fapta proprie, prev de art 998 .Civil.Potrivit art 196, C penal, actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealabila a persoanei vatamate, in conditiile art 279 din Codul de procedura penala Pe linga raspunderea penala, persoanele ce au incalcat principiul confidentialitatii, pot fi trase si la raspundere disciplinara cand au savarsit o abatere disciplinara printr-o actiune sau inactiune , nesocotind astfel dipozitiile legale, normele de guvernanata corporativa, regulamentul intern sau contractul individual de munca , ordinele si dispozitile legale ale sefilor ierarhici. . Banca in calitate de angajator, dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica sanctiuni de acest fel. Banca, prin organele sale de conducere sau prin angajatii sai este solicitata in mod frecvent sa dea relatii pentru rezolvarea unor interese proprii ale clientilor ori pentru efectuarea de operatiuni bancare pentru acestia, cu privire la care exista interesul pastrarii secretului bancar,sau alteori personalul bancii ia cunostinta de asmenea date , fara ca ele sa le fie incredintate in mod expres de catre persoana cu care se afla in raporturi juridice.Indiscretia angajatilor bancii poate aduce prejudicii titularilor, pericolul social constand in urmarile daunatoare pentru clienti, carora li se nesocoteste dreptul la pastrarea secretului destainuit , dar si pentru banca, prin impiedicarea normalei desfasurari a activitatii acesteia si pierdera prestigiului si increderii din partea celor care apeleaza la serviciile sale.Legea bancara nu are in vedere divulgarea informatiilor secret de stat, acestea din urma intraind sub incidenta incriminarii speciale, ca infractiuni contra siguranei statului-art 169 C Penal. Desi legea 58/1998 republicata nu prevede expres raspunderea administrativa, totusi conform art 99 alin 1 din aceasta lege, prevede posibilitatea Bancii Nationale a Romaniei de a aplica sanctiuni contraventionale, in cazul divulgarii secretului bancar , constand in avertisment scris dat bancii, amenda aplicata bancii sau administratorilor/conducatorilor/persoanelor desemnate, retragerea aprobarii date conducatorilor si/sau administratorilor, finalizand cu cea mai grava sanctiune, si anume retragerea autorizatiei bancii.Raspunderea contraventionala se angajeaza pentru a apara valorile sociale generale care nu sunt aparate de legea penala.Raspunderea civila contractuala poate constitui temeiul juridic al actiunii pornite de un client fata de banca cu care are un contract, spre deosbire de raspunderea civila delictuala care poate constitui temeiul juridic in cazul tertului prejudiciat de banca prin nerespectarea obligatiei de a pastra secretul bancar.Raspunderea civila contractala sau delictuala, constituie o sanctiune civila cu caracter reparator al prejudiciului produs ca urmare incalcarii regulilor confidentialitatii sau a regulilor de pastrare, manipulare a informatiilor de catre banca prin functionarii sai, fiind practic o sanctiune aplicata patrimoniului persoanei ce a savarsit faptul ilicit.Premisa raspunderii civile contractuale este existenta unui contract intre banca si client,intemeiat pe dispoz art 969 C Civil. In cuprinsul acestei raspunderi a bancii cand este legata printr-un raport juridic contractual ce contine o clauza de confidentialitate, intra si daunele interese intemeiate pe art 1082 C. Civil, care au fost prevazute prin vointa partilor. Exceptie face cazul dolului, dar si in acest caz, daunele vor cuprinde doar ce este o consecinta directa a neexecutarii obligatiei de confidentialitate, potrivit art 1085 si art 1086 . Civ. Banca va raspunde delictual fata de tertul prejudiciat, cu care nu este in raporturi contractuale, fiind vorba de aceasta data de o reparatie integrala care sa cuprinda atat daunele previzibile cat si pe cele neprevazute. Ca si persoana juridica , banca isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin intermediul organelor sale de conducere, care incheie actele in numele bancii, in limita puterilor care le-au fost conferite. Astfel, faptele licite sau ilicite ale organelor de conducere ale bancii, nasc obligatii pentru insasi persoana juridica.Plecand de la aceasta premisa, administratorii bancii, ale caror obligatii si raspunderi sunt reglementate de dispozitiile privitoare la mandat, vor angaja banca prin actele lor, dar vor avea si o raspundere personala fata de terti si fata de banca , potrivit dreptului comun.Daca mai sus am trasat o paralela intre dreptul bancar francez si cel roman, vom analiza succint si alte sisteme de drept bancar din Europa. Astfel, in Elvetia « secretul bancar este obligatia institutiilor financiare si a personalului acestora de aproteja si pastra informatiile privind afacerile clientilor » Notiunea secretului bancar elvetian este bazata pe trei principii : dreptul de confidentialitate, natura relatiilor bancare si importanta si rolul secretului bancar in in afirmarea suveranitatii elvetiene.Secretul bancar este o consecinta a naturii relatiei client-banca, bancile elvetiene find datoare sa respecte confidentialitatea informatiilor detinute in sensul ca bancherii sunt protectorii acestui drept garanat de Codul Civil elvetian, iar nerespectarea acestei obligatii se sanctioneaza administrativ, civil si penal.Legea federala bancara din 1943, a reiterat in art 47 secretul bancar, dandu-i o importanta deosebita.Sanctiunile administrative pot ajunge pana la ridicarea licentei de functionare a bancii vinovate sau pierderea calitatii de membru al Asociatiei Bancilor Elvetiene. Informatiile obtinute pe cale administrativa nu ot fi folosite in alte scopuri si nu au relevanta in procesele penale.Totusi, Tratatul dintre Elvetia si SUA pentru asistenta reciproca in problemele de lupta impotriva criminalitatii, intrat in vigoare in ian 1977 coroborat cu dispoz ar 3321 din Codul penal elvetian, au obligat bancherii sa divulge secretul bancar in justitie, atunci cand este vorba de fapte penale.Reglementarile privind materia secretului bancar in litigiile civile este data de legile cantonale, fiind astfel diferite, existand cazuri in care bancherii pot fi obligati sa divulge secretul bancar sau in care hotararea de divulgare sa apartina judecatorului din cauza civila , fie cazul unor cantoane in care este inadmisibila obligarea de a divulgar informatii confidentiale bancare intr-un proces civil. In ceea ce priveste raportarea informatiilor referitoare la creante bugetare autoritatilor financiare, bancile elvetiene nu au nici o obligatie in acest sens.In Liechtenstein, legea bancara din 1993, care cuprinde o parte din directivele Comunitatii Economice Europene , obliga la pastrarea seretului bancar atat personalul bancii cat si pe auditori sau pe alte autoritati publice responsabile cu supravegherea si autorizarea bancara.Exista interdictia ca aceste informatii confidentiale detinute de aceste autoritati sa fie folosite in alte scopuri decat cele pentru care au fost solicitate. In ceea ce priveste Austria, prin Legea bancara din 1984, art 39, alin 1, se instituie in sarcina angajatilor bancii, obligatia de a pastra secretul bancar referitor la negocierle si tranzactiile individuale ale bancii, in special cele referitoare la creditele acordae de banca, numele imprumutatilor, gajurile si alte depozite detinute de banca, numarul, natura si valoarea acestora.Consiliul de Administratie al bancii este responsabil de aplicarea legii, controleaza aceste operatiuni si este cel in masura a stabili sanctiunile disciplinare.Prin art .44 alin 1, legea bancara austriaca ii confera Bancii Nationale a acestei tari dreptul de a solicita orice informatie si orice documente de la institutiile financiare in legatura cu activitatea de supraveghere bancara sau in scopuri statistice, fara insa a putea dezvalui numele institutiilor.Eventualele refuzuri de furnizare de informatii in temeiul art 44,informarea incorecta sau incompleta sunt sanctionate adminstrativ Competenta materiala exclusiva de solutionare a actiunilor judiciare pornite impotriva bancilor, apartine Curtii de Comert din Viena, iar in ceea ce priveste judecarea actiunilor penale intentate impotriva unei banci , competenta materiala absoluta este a Curtii Penale Provinciale din Viena. .In sistemul bancar German, obligatia secretului bancar este una contractuala, neexistand reglementari constitutionale sau statutare, iar bancile germane sunt obligate sa pastreze secretul informatiilor referitoare la relatiile de afaceri cu clientii, sai chiar si in lipsa unui contract, asa cum a stabilit pactica judiciara a Curtii Supreme.In general , insa clauza de confidentialitae este prezenta in contractul banca-client.Conditiile Generale de Afaceri-GTC prevad si cazurile in care banca , in mod excepional poate divulga informatiile din sfera secreului bancar :prevedrea expresa a legii, acordul clientului si cazul in care divulgarea este conforma cu regulile instituite in GTC. Sanctionarea dzvaluirii informatiilor bancare in dreptul german este restransa doar la cazurile functionarilor publici. In conditiile existentei in contractul cu banca a clauzei de confidentialitate, aceasta din urma poate sa furnizeze informatii altor banci sau unor societati de leasing, numai in cazul unei cereri justificate.In ceea ce priveste creantele bugetare (taxe si impozite) conform art 93 din Legea fiscala, informatiile confidentiale pot fi comunicate de banci doar daca a inceput un proces penal.Daca banca are suspiciuni privind spalarea banilor, ea poate prin organele sale de conducere sa informeze procurorul public.Sesizarea acestuia este totodata si o obligatie instituita de Legea pentru prevenirea si cmbaterea spalarii banilor si de Codul Penal.Potrivit Codului de procedura penala , documentele unei banci pot fi cercetate numai in baza ordinului dat de instanta, sau in cazul unui pericol iminent , in baza unui ordin al procurorului public sau al politiei. Revenind la dreptul roman, in domeniul bancar, comercial si al contractelor civile, regulile secretului profesional sunt esentiale pentru a proteja afacerile legale creditul comercial si de a preveni spionajul economic sau concurenta neloiala.Dispozitiile referitoae la secretul profesional in activitatea bancara tin de deontologia profesiunii, aceasta creind imaginea bancii, oferind principala garantie a increderii clientilor existenti si viitori. BIBLIOGRAFIE 1. Ion Turcu-Drept bancar, Operatiuni si Contracte bancare Ed Lumina Lex-Bucuresti pag 58-59, 187-1892. Florin Aurel Motiu, Lucian Bercea, Drept Bancar, Timisoara3. Lucian Sauleanu-Drept Bancar si Valutar. Drept vamal Ed Sitech 2005 pag 14-184. Thierry Bonneau, Droit Bancaire, 2004, pag . 262, 266-2705. Mihail Etienne Oprea , Secretul bancar, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8, /1999, pg. 109-1246.Valerica Dabu, Enoiu Tudorel Boboc, Despre Protectia secretului profesional si a creditului bancar, Revista de Drept Comercial nr. 6/2000, pg. 47-607.Ion Turcu , Tudorel Boboc Enoiu, Recenta reforma legislativa in dmeniul activitatii bancare, Revista de drept Comercial 9/2004, pag 9-238. Vergile Andronache , Ion Bunescu, Consideratii pe marginea informatiei bancare. Limitele clasificarii acesteia. Raspunderea juridica pentru dezvaluire sau diseminare neautorizata. Revista de drept Comercial 10/2004, pag 246-263. Scris de av. Claudia Elena Ignat
