Pause
Particularitati ale derularii perchezitiei
Loading..
Particularităţi ale derulării percheziţiei: In infracţiunile flagrante şi de crimă organizată Potrivit art. 27 alin. (4) din Constituţia României, percheziţiile în timpul nopţii suntinterzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.Codul de procedură penală nu prevede în mod expres maniera în care se dispune orise efectuează percheziţia în cazul infracţiunilor flagrante, adoptându-se aceeaşiprocedură (care poate fi numită de drept comun) şi pentru aceste tipuri deinfracţiuni. Art. 280 alin. (1) C.proc.pen. stipulează faptul că, în caz deinfracţiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constatesăvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile. În situaţia infracţiunilorflagrante însă este necesară, de cele mai multe ori, şi efectuarea imediată apercheziţiei domiciliare sau corporale pentru a ridica probele deja existente lafaţa locului.Au existat discuţii cu privire la posibilitatea aplicării în această situaţie adispoziţiilor prevăzute de art. 213 C.proc.pen., invocând urgenţa în astfel decazuri, precum şi dispoziţiile prevăzute de art. 467 alin. (2) C.proc.pen., carestipulează că în cazul infracţiunilor flagrante, cu ocazia întocmirii de cătreorganele de urmărire penală a procesului-verbal de constatare a infracţiunii,„dacă este necesar, organul de urmărire penală strânge şi alte probe”,incluzându-se în această situaţie şi efectuarea unei percheziţii.Practicienii au apreciat că o astfel de interpretare nu este însă acceptabilă,întrucât dispoziţiile art. 213 C.proc.pen. se referă la acte efectuate de organelede cercetare penală, iar cele prevăzute de art. 467 alin. (2) C.proc.pen. sereferă la activitatea organelor de urmărire penală de a strânge probe care seaflă deja la faţa locului, fără a fi necesară efectuarea unei percheziţii pentruridicarea lor.Trebuie menţionat faptul că, pe timpul efectuării percheziţiei, organul judiciareste obligat să se limiteze numai la ridicarea obiectelor şi înscrisurilor care aulegătură cu fapta săvârşită. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie saudeţinere este interzisă se ridică întotdeauna. În acelaşi timp, trebuie luatemăsuri pentru ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care seface percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice.În cazul infracţiunilor de crimă organizată care presupun, uneori, situaţiaurmăririi şi desfăşurării anchetei sau acţiunii operative privind presupusulinfractor (sau presupuşii infractori) pe teritoriul mai multor judeţe, se ridicăproblema competenţei teritoriale a instanţei care poate emite un mandat depercheziţie. În acest caz, pentru a valorifica momentul operativ plănuit şipregătit pentru a descoperi bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni,organul de urmărire penală va trebui să acţioneze rapid, solicitând astfeleliberarea unei autorizaţii de percheziţie de la instanţa de la locul unde sepresupune că se află bunurile.Prevederile art. 100 alin. (3) C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prinLegea nr. 356/200628), au instituit criteriile de competenţă potrivit cărora estedesemnată instanţa competentă să autorizeze percheziţia domiciliară. Astfel,instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă sau instanţacorespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Obună cooperare între organele judiciare implicate într-o astfel de cauză ar putea asigura sesizarea promptă a instanţei competente potrivit legii, putându-se pregăti anume un astfel de moment procesual, pentru a fi operativ şi eficient. Percheziţia în sisteme informatice Art.56 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurareatransparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediulde afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei29) prevede că „ori de câte oripentru descoperirea şi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sisteminformatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, organul competentprevăzut de lege poate dispune emiterea unei autorizaţii.” Alin. (3) al articoluluistipulează că „în cazul în care, cu ocazia cercetării unui sistem informatic sau aunui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informaticecăutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic sau suport de stocare adatelor informatice şi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniţial, se poatedispune, de îndată, autorizarea efectuării percheziţiei în vederea cercetăriituturor sistemelor informatice sau suporturilor de stocare a datelor informaticecăutate”, alin. (4) al aceluiaşi articol indicând că dispoziţiile din Codul deprocedură penală referitoare la efectuarea percheziţiei domiciliare se aplică înmod corespunzător.Rezultă aşadar că, pentru efectuarea unei percheziţii informatice este necesară oautorizaţie de percheziţie emisă de judecător, la solicitarea procurorului, dupăexaminarea temeiniciei acestei cereri, în şedinţa din camera de consiliu, care areloc fără citarea părţilor şi cu participarea obligatorie a procurorului conform art.100 alin. (4) C.proc.pen.  Percheziţia autovehiculelor Codul de procedură penală nu prevedea, anterior Legii nr. 356/2006, în modexpres, maniera în care se dispune ori se efectuează percheziţia autovehiculelor,creând astfel dificultăţi semnificative practicienilor confruntaţi frecvent cu astfelde situaţii.Deşi alin. (2) al art. 100 C.proc.pen. omite a enumera percheziţia vehiculelor,noua formulare a alin. (5) al aceluiaşi articol30) menţionează faptul că percheziţia vehiculelor urmează regimul percheziţiei corporale.  Percheziţia fără mandat: lipsa reglementării unorsituaţii de excepţie Întrucât norma constituţională nu permite nici un fel de derogări în materie, seconstată lipsa excepţiilor de la această procedură, adică lipsa reglementăriispeciale a acelor situaţii în care percheziţia ar putea fi efectuată şi fără existenţa unui mandat.Există opinia necesităţii reglementării unei astfel de excepţii, cu precădere în cazul constatării sau investigării unor infracţiuni flagrante. În aceste situaţii speciale,rapiditatea comiterii faptelor de natură penală reclamă existenţa unei proceduri rapide şi eficiente care să permită valorificarea momentului operativ. Reglementarea detaliată, conţinută în art. 110 şi art. 111 C.proc.pen. nu este de natură a facilita eficient atingerea scopului unei astfel de proceduri, respectiv acela de identificare şi strângere a probelor necesare aflării adevărului în cauză.Motivaţia reglementării unei astfel de excepţii constă în faptul că, o dată cuîntocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, organul decercetare penală şi cel de urmărire penală pot constata direct şi nemijlocitexistenţa acelor indicii temeinice din care rezultă că efectuarea percheziţiei estenecesară. Timpul necesar întocmirii procesului-verbal, sesizării instanţei şiînaintării dosarului acesteia duc, în mod evident, la pierderea momentuluipropice efectuării percheziţiei.Totodată, majoritatea practicienilor au subliniat necesitatea utilizării în acestecazuri a mijloacelor simple şi rapide de comunicare cu instanţa, soluţie ce ar fiîn acord cu normele constituţionale. Faxul, telefonul, corespondenţa electronicăsunt instrumente care permit derularea în timp util a procedurii şi operaţiunii deefectuare a percheziţiei. Dispoziţii legale lipsite de utilitate sau eficienţă În conformitate cu art. 102 alin. (1) C.proc.pen., percheziţia domiciliară poate fiefectuată şi în cursul judecăţii, instanţa putând proceda la efectuarea acesteiacu ocazia unei cercetări locale. Aşa cum a fost menţionat anterior, în raportcu această dispoziţie, instanţa nu poate efectua percheziţia ca act proceduralautonom.Dat fiind caracterul public al şedinţei de judecată, o asemenea măsură devineineficientă şi permite, datorită publicităţii, posibilitatea distrugerii sau ascunderiibunurilor căutate prin percheziţie.În raport cu aceste aspecte, practicienii au apreciat că dispoziţia legală cereglementează percheziţia domiciliară în cursul judecăţii este fără utilitate şiineficientă. 

De  Segarceanu Burneci Laura Madalina